Cântec în aprilie
Ce împlinire! - simt, tăcut, cum anii
îmi curg prin neaua tâmplei, liniștit,
ca șoapte lungi din tainice litanii
în care sufletul mi l-am rostit
Ce bucurie! - simt cum se-nfiripă
un dor în care ard nemărginit,
și-n urma mea îmi pare doar o clipă
atâta viață câtă m-a trăit
Ce dragoste! Ce dragoste e-n toate!
Ce cântec urcă-n fiecare zi!
Când inima, în piept, năvalnic, bate,
simt timpul că pe loc îl pot opri
Ce liniște! Pe cerul meu, târziu,
nemaivăzute stele strălucesc...
Cum aș putea să tac, să nu vă scriu,
prieteni, că mi-e dor și că iubesc?
Iubesc această zi, și-această seară,
acest aprilie, nepământesc
de dulce, de frumos, ce iar și iară
mă-nvață să renasc și să iubesc
Și-atât de mult iubesc să văd cum anii
îmi curg prin neaua tâmplei, liniștit,
ca șoapte lungi din tainice litanii
în care sufletul mi l-am zidit.
poezie de Emil Almășan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.