
Coriolan
I. Marșul triumfal
Piatră, bronz, piatră, oțel, piatră, frunze de stejar, copite de cai.
Pe pavaj.
Și steagurile și goarnele și atâția vulturi.
Câți? Numărați-i. Și ce buluc de lume.
Abia ne-am cunoscut unii pe alții în acea zi, abia am
recunoscut City-ul.
Acesta este drumul spre templu și e atâta mulțime de drum.
Atât de mulți așteptau, câți așteptau? Ce importanță mai avea
într-o asemenea zi?
Vin? Nu, încă nu. Poți să zărești niște vulturi și
să auzi trompetele.
Iată-i că vin. Vine și el?
Viața trează a Ego-ului nostru firesc e pătrunzătoare.
Putem să așteptăm cu mesele și cu cârnații noștri.
Ce va fi mai întâi? Poți spune? Spune-ne. Iată
5.800.000 puști și carabine,
102.000 mitraliere.
28.000 mortiere de tranșee,
53.000 tunuri de câmp și grele,
Nu pot să spun câte proiectile, mine și fitiluri,
13.000 aeroplane,
24.000 motoare de avion,
50.000 vagoane cu muniție,
11.000 bucătării de campanie,
1.150 brutării de campanie.
Cât timp au luat toate astea. Va fi el acum? Nu,
Aceștia sunt căpitanii cluburilor de golf, aceștia sunt cercetașii,
Apoi la société gymnastique de Poissy
Sosesc apoi Primarul și Furnizorii. Privește
Iată-l pe el acum, privește:
În ochii lui nu strălucește nici o întrebare
Sau în mâinile lui, calme pe coama calului,
Iar ochii lui sunt pânditori, plini de așteptare, pătrunzători,
indiferenți.
Ascunși sub aripa hulubului, ascunși în gușa turturelei.
Sau sub palmier în timpul prânzului, sub apa curgătoare,
În punctul liniștit al lumii rotitoare. O, ascunși.
Acum iată-i că urcă spre templu. Urmează sacrificiul.
Acum se arată fecioarele cu urnele, cu urnele conținând
Colb
Colb
Colb de colb și apoi
Piatră, bronz, piatră, oțel, piatră, frunze de stejar, copite de cai
Pe pavaj.
Asta e tot ce am putut să vedem. Dar ce de vulturi. Si
ce de trompete!
(De Paști nu ne-am mai dus la țară,
așa că l-am dus pe amicul Cyril la biserică. Și au tras clopotul
Iar el a strigat cât îl ținea gura: tâmpete.) Nu azvârli cârnatul ăsta,
O să fie greu să mai faci rost de altul. E excelent. Vă rog,
Puteți să-mi dați un foc?
Foc
Foc
Et les soldats faisaient la haie? ILS LA FAISAIENT.
poezie de T.S. Eliot
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trompetă
- poezii despre timp
- poezii despre aviație
- poezii despre vulturi
- poezii despre virginitate
- poezii despre viață
- poezii despre trenuri
- poezii despre stejari
- poezii despre sat
Citate similare

Piatră să fiu
Pe câmpul primăverii
atâta frumusețe muritoare
piatră să fiu
o ploaie mă dezgroapă
alta mă ascunde
piatră să fiu
piatră gânditoare.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre primăvară, poezii despre ploaie, poezii despre frumusețe sau citate de Valeriu Butulescu despre frumusețe

Eram piatră
eram piatră aruncată pe stradă
nici frumoasă măcar
am luat cerul și l-am pogorât în mine
relaxat priveam corăbiile timpului
pe oceane de lumi
străjuiam o bordură de timp
să nu o ia la fugă
dar deodată un cui m-a acroșat
direct cu un pocnet în cap
în capul meu de piatră
Doamne ce s-a întâmplat?
ochii au fost aruncați în sus
am văzut
înaltă până în cer
coborâtă în mine
frumoasă în secunde
de timp
tu a mea...
eu piatră
te așteptam să mă ridici
în palma ta de viață
nu am fost aruncat
m-ai băgat în buzunar
și...
ai plecat mai departe.
poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înălțime, poezii despre secunde, poezii despre relaxare, poezii despre ochi, poezii despre ocean sau poezii despre marină
Am construit
un castel pentru tine
tot mai sus pe munte
inaccesibil celorlalți
am pus piatră pe piatră, piatră mare
lângă piatră mare
sau
piatră mică lângă piatră mare
un palat de vis în visul de
venit realitate
trebuie să vii acolo
să fii regina mea din palatul de piatră
peste piatră să stăpânești
inima mea lăsată-n caseta cu bijuterii
să mă aștepți în balconul de la ultimul etaj
voi urca în corzi
te rog să nu te joci cu inima mea
nu tăia din ea
cu ea te iubesc
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre palate
- poezii despre visare
- poezii despre realitate
- poezii despre munți
- poezii despre monarhie
- poezii despre jocuri
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre declarații de dragoste
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt nebun și poate nici chiar atât de prost pe cât se pare. Înțeleg foarte bine că astăzi pământul se scufundă sub picioarele celui ce vorbește ca mine, dacă nu se ține cu tărie pe această Piatră despre care s-a spus că "Porțile iadului nu o vor învinge". Și totuși nu pe ea stau, sau cel puțin nu întotdeauna, mai cobor uneori. Din ce motiv și în ce scop, voi explica mai târziu. Acum voi spune doar un singur lucru: pentru cei ce stăruie pe această Piatră nu are nicio importanță dacă pământul se scufundă și lumea piere - "Împărăția Mea nu este din lumea aceasta". Așa se interpretează ceea ce s-a spus despre Piatră. Însă nu așa înțeleg eu - pierderea lumii nu îmi este indiferentă. Știu că nu există altă Piatră, și cine se bizuie pe ea va fi mântuit - însă mai știu că cei asemenea mie nu se vor mântui până când nu vor salva, odată cu ei, lumea ce piere.
Dmitri Merejkovski în Iisus necunoscut, volumul I
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mântuire, citate despre vorbire, citate despre victorie, citate despre religie, citate despre prostie, citate despre prezent, citate despre picioare, citate despre nebunie sau citate despre indiferență
Piatră cu ochi
O piatră cu ochi
Se uită la mine,
Ea cunoaște liniștea,
Eu nu sunt de piatră,
Ea cunoaște limbajul ploii,
Eu sunt grăbit, deschid umbrela,
Ea a fost om, pe când eu
Eram piatră, astfel ne privim în secret,
Eu o biată carne cu suflet, acolo,
Ca un câine credincios sufletul.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre secrete, poezii despre câini sau poezii despre cunoaștere
Piatră...
Piatră, piatră,
Coaptă-n vatră,
Tu mă mârâi
Ca pe-o șatră,
Ești oloagă,
Întro doagă,
Și mă târâi
Fără șagă...
Piatră ești de temelie,
Piatră acră de mormânt,
Unsă-n colțuri pe vecie,
Aruncată-n cercul sfânt...
Urcată-n zări
Dai cugetări,
Cu seva uzi
Multe-nsetări,
Tu piatră crești
Dintre povești,
Te rog, m-auzi,
Vreau să-mi vorbești?!...
-Eu, am inimă în mine,
Îți simt piatra inimii,
Și păstrează-mă-n suspine,
Te voi ferici, să știi!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (10 iunie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre creștere
Ceasul de piatră
Ceasul de piatră
Fără limbi și rubine
Arată timpul mai bine
Decât tine, decât mine
Care avem,"nota bene"
Ceasuri elvețiene.
Dar ceasul de piatră
E motiv de ceartă
Căci nu se știe cine
L-a făcut atât de bine
Cu mijloace puține.
Până când, într-o bună zi
Ceasul de piatră împietri
Și muri.
Poate o să-nvie
În anul trei mii.
Mai știi?!
poezie de Mihail Mataringa (15 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre moarte, poezii despre ceartă sau poezii despre Elveția

Casa
e noapte
o lume însingurată și tristă
viața și moartea
două cuvinte aruncate pe o tablă
renaștem mereu din cenușă și zoaie
chipuri de piatră
legănăm fără vlagă vise ucise
în noaptea ce curge prin noi
zeul își întoarce privirea de piatră
noi ne-am născut din tenebrele lumii
din noapte în piatră
aspri și palizi ca piatra
biete făpturi ale sorții
azvârlite pe o tablă
la o masă cu morții
e noapte
o lume însingurată
o casă cu pereții scorojiți printre veacuri uitate
în curtea durerii un copac și o casă
vântul plânge în frunze
frunzele cântă o poveste sub pleoape
la margini de mare, o biserică, cu turle ce urcă spre soare
pe crengi, o casă
o casă cu pereții albi printre neguri
rezemat de cer, un pat
în pat un prunc
surâde în somn devenirii
în palme ține acoperișul lumii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre frunze, poezii despre vânt, poezii despre uitare sau poezii despre tristețe
Poruncile
Puse pe listă, le-am numărat: zece
Una mai grea ca cealaltă
Ochii, privirea, gândurile toate
Neliniștite s-au trezit, speriate.
Erau pe deal cinci mii
Fără femei,
Fără copii.
Când le-ai zis să ia și peștele și pâinea
Și să le-o dea,
Au zis că n-au, că-i prea puțin,
Că orișicât ai încerca nu s-ar putea...
Câți le-au citit,
Câți le-au privit,
Câți le-au gândit din foi
La număr nu sunt multe
Și nici pe-o limbă ne-nțeleasă
Căncepe de sus, căncep de jos,
Eu nu le pot purta. Încercați voi!
Din mine ți le-am pus în mână
La început erau din piatră moartă
Dar au făcut din mine piatră vie.
Tu-ai coborât pe deal...
Și pașii mei și pașii lor spre Tine suie
Și când le-ai luat, în mână ți-au fost cuie.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sperieturi, poezii despre pâine, poezii despre pești, poezii despre numere, poezii despre gânduri sau poezii despre femei
La biserica de piatră
la biserica de piatră am fost să mă reculeg
Dumnezeu e pretutindeni și naturile sunt sfinte
creația Lui divină acum pot s-o înțeleg
s-o descriu în limba scumpă cu alesele cuvinte.
săpată în stânca de haiduci străbuni
biserica și azi se-nvârte după soare
la adăpostul ei se pozează tribuni
gânduri de uimire se pierd în răcoare.
la corbii de piatră se adună turiști
înălțați pe stâncă veghează în pace
am privit cu admirare solii pacifiști
ce construiește timpul nimic nu desface.
la altar de piatră s-au rugat sofiști
s-au închinat îngeri, bine să provoace.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre religie, poezii despre pace, poezii despre îngeri, poezii despre turism sau poezii despre haiducie
Lupt... corp la corp
mă simt piatră din rotundul haosului căzută pe drumul care duce spre nicăieri. aud compromisul cântând din sufletul negru, văd amăgirile cum aleargă pe străzi
și, în această lume în care semnul egalității dintre noi și animal dispare, halucinațiile cu mâini abia înaripate mă poartă spre orizontul cu mai mulți sori.
o bucată din mine, obosită de această vânătoare a zilei de mâine, îmi spune că nu sunt în deajuns de nebună pentru actul de umilință, care mă fracționează ritualic lăsându-mă pradă unor triste iluminări.
dar mă calmez! cu un surâs evlavios, lupt... corp la corp cu fiecare speranță, mă salvez cu propriile-mi lacrimi într-un impuls din ce în ce mai slab până la oprirea definitivă.
pe scena existenței în aerul înalt, voi lipsi de la gloria lumii, ca o cupă plină de neprevăzut în care este greu de crezut dacă mai poți muri creștinește.
Doamne, ce greu este să fii piatră!
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre vânătoare, poezii despre viitor, poezii despre salvare sau poezii despre negru

Tu nu ești un altul și atât
dar faci la fel ca un altul și atât
mă înveți să îți fiu umbră
trăiești diminețile cu o bucurie nebună
mă cauți
apoi fugi
în urmă rămân câmpuri năpădite de buruieni
și tăceri cât tot universul
mâinile tale subțiri se pierd
printre atâtea altele
drumurile se încurcă
mă întorc
îți las un semn
cerurile se deschid
plouă
simți și tu
tremurăm
fiecare zidire are prețul ei
o luăm de la capăt
te vei bucura
vei mesteca încet adevărul acesta
tu nu ești un altul și atât
tu ești piatră peste piatră
până vei ajunge
casa cuvintelor mele
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre învățătură, poezii despre tăcere, poezii despre mâini, poezii despre dimineață, poezii despre cuvinte sau poezii despre adevăr

piscul iubirii (poemul renașterii iminente)
Ce bine mai era în vara care vine am fost
acolo, să repar un cocor de piatră
arcurile chimice ale dorințelor voastre
i-am dizolvat aripa, i-am refăcut-o din
rotulele genunchilor mei
acum totu-i aproape
dar aveți grijă
la ce poftiți cu atâta îndârjire de acum încolo!
În jurul muntelui
pe piscul căruia se-nalță cocorul sculptat de vânt semn
de circulație pus speranțelor în drumul lor spre faptă
erau grădini din cristal
mi-am construit aici un templu cât o lacrimă
pentru numele prietenilor și neprietenilor deopotrivă
pentru iubita și neiubita
pentru numele meu sub toate acestea
pentru anti-numele meu vinovat rostirea răsucită
a unei iertări m-a aruncat în urmă
voi traversa toamna, această ciudată toamnă
mă va prelinge iarna la rădăcina ierbilor promise
mă va înmuguri Martie aspru și-n vara care vine
mă voi izbi năvalnic cu pieptul în pliscul cocorului de piatră
murindu-mă voi reface întreaga alcătuire
a bieților mei atomi pe dimensiunile lumii miez
cristalului din grădinile viitorului
dacă nu veți învăța în tot acest timp surâsul
să nu mă căutați
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre vinovăție, poezii despre sculptură sau poezii despre promisiuni
Nu sunt fascinat
de o alianță militară
atât de agreată de cetățenii noștri
de mâna a doua spre
a treia din colțul europei
în care ne-am așezat singuri
complăcându-ne cu starea asta
de fapt
stăm în genunchi fără să fim obligați
în bezna postdecembristă
acum îmbrățișăm câinii
războiului stând pe caii ruginiți
aruncați la gunoi de alții
mai bogați decât sărăciții lumii
nu sunt
fascinat de fierul vechi adunat
pe bani grei mi-e sufletul de piatră
am obosit să văd izbânda
celor cu capul plecat pentru totdeauna
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre fier, poezii despre cai, poezii despre bogăție, poezii despre bani sau poezii despre armată
Tu și eu
Tu și eu, alergând mereu în sens opus,
Unul spre Răsărit și altul spre Apus,
Ne-am întâlnit pe drumul de colb acoperit,
Când se-mplinise timpul, acuma, de iubit...
Cu mâinile întinse spre raza de lumină,
Ce ne-a furat simțirea și ne-a făcut o vină
Din a primi blestemul iubirii fără moarte,
Când am băut veninul din ciuturile sparte...
Crezând că vom muri de mână împreună
Și ne vom face casa, acolo sus, pe lună...
Dar vai, noi pământenii, nu am știut, desigur,
Că vii pe lume singur și vei pleca tot singur...
În zbaterea aripii ce-ncearcă zbor înalt,
Ne-am împletit iubirea cu zarea de cobalt
Și ne-am răsfrânt pe cer din visul unui zeu,
Noi doi, indrăgostiți... acum un curcubeu...
poezie de Jane Crișan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre lumină, poezii despre curcubeu sau poezii despre aripi
Când vine toamna
De fiecare dată când toamna vine-n mine
Cu trena ei de frunze ce flutură în vânt,
Mă uit în apa vieții și văd atât de bine
Ce-am vrut să fac în viață și, azi, ce-abia mai sunt!
Am vrut din piatră tare să modelez statuie
Iubirii. Și un templu am vrut ca să-i zidesc,
Să tai spre templu trepte pe care să se suie
Îndrăgostiții vremii, toți cei ce se iubesc.
Mi-e gura, azi, amară de-atâta amăgire!
N-a mai rămas nimica, nimic din tot ce-am vrut.
Tot ce-am clădit cu trudă, surpatu-s-a-n neștire
Și visul, azi, mi-l sprijin pe mucezitul lut!
Unde a fost statuia, se cască-o groapă-adâncă,
Unde zidiri de templu, se-ntind prăpăstii rând!
Doar treptele rămas-au, pe care mai urc, încă,
Toți amăgiții vieții, acei ce mor sperând!
......................................................
De fiecare dată când toamna tristă vine
Cu trena ei de frunze ce flutură în vânt,
Mă uit în apa vieții și mă întreb în mine:
Dacă surpat e totul, eu, totuși, cum mai sunt?
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii sau poezii despre gură
O, Doamne, văd!
O, Doamne, văd!
Abia acuma văd!
Abia acum-au toate-n viață rost!
Abia acum cînd toate s-au schimbat
cu-adevărat,
abia
acum
încep
să văd
ce-am fost!
O, Doamne-aud!
Abia acum aud!
Abia acum răsună glasul Tău!
Abia acum mă bucur să Te-ascult
atît de mult
pe cît am fost de surd,
de-ngust,
de rău!
O, Doamne, merg!
Abia acuma merg!
Abia acum simt calea sub picior!
Abia acum de Duhul Tău atras
fac primul pas.
Și-acum
aș vrea
s-alerg,
să cînt,
să zbor!
O, Doamne sunt!
Abia acuma sunt!
Abia acum cu-adevărat trăiesc!
Abia acum, în tot ce-i pămîntesc,
pot să mă-nfrunt.
Și-acum
aud
și văd
și merg
și sunt.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Costache Ioanid despre zbor, citate de Costache Ioanid despre viață, poezii despre schimbare, citate de Costache Ioanid despre schimbare, poezii despre picioare, citate de Costache Ioanid despre picioare sau citate de Costache Ioanid despre bucurie
Totuși
Cu primitive grații te-adulmecam ca un
sălbatic ce stârnește cenușile din vatră,
dar mă târăsc spre tine din epoca de piatră!
(de piatră prețioasă, dar asta nu-ți mai spun...)
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cenușă

"Casă de piatră, de piatră, de piatră", răsuna în urechea Anei lui Manole ecoul urărilor din ziua nunții.
aforism de N. Petrescu-Redi din Reverber (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre urechi, aforisme despre nuntă sau aforisme despre Ana și Manole

Am găsit încă un om de care mă pot despărți. Căci un om plin, bogat, valabil, e unul căruia printr-un cuvânt îi poți spune nespus de mult. Vă strângeți mâna, vă uitați unul în ochii altuia și s-a întâmplat ceva. E un pact între voi: "acum ne putem despărți". Căci orice v-ar despărți de acum înainte, sunteți doi oameni care s-au întâlnit. Ăsta e esențialul: să te întâlnești cu celălalt. Finalul care trebuie să însemne întotdeauna o reluare a tuturor temelor devine acum posibil. Oamenii aceștia, lângă care stai ceasuri întregi și care stau ceasuri întregi lângă tine, spre a nu obține nimic nici unii nici alții, sunt așa de anoști încât nici măcar nu te poți despărți de ei.
Constantin Noica în Jurnal filozofic
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfârșit, citate despre reluare, citate despre posibilitate, citate despre ochi, citate despre mâini, citate despre devenire, citate despre cuvinte, citate despre ceas sau citate despre bogăție