Casa
e noapte
o lume însingurată și tristă
viața și moartea
două cuvinte aruncate pe o tablă
renaștem mereu din cenușă și zoaie
chipuri de piatră
legănăm fără vlagă vise ucise
în noaptea ce curge prin noi
zeul își întoarce privirea de piatră
noi ne-am născut din tenebrele lumii
din noapte în piatră
aspri și palizi ca piatra
biete făpturi ale sorții
azvârlite pe o tablă
la o masă cu morții
e noapte
o lume însingurată
o casă cu pereții scorojiți printre veacuri uitate
în curtea durerii un copac și o casă
vântul plânge în frunze
frunzele cântă o poveste sub pleoape
la margini de mare, o biserică, cu turle ce urcă spre soare
pe crengi, o casă
o casă cu pereții albi printre neguri
rezemat de cer, un pat
în pat un prunc
surâde în somn devenirii
în palme ține acoperișul lumii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Birtu Pîrăianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.