Peregrin
Am fost
într-o continuă
deplasare
pe marea vieții.
Am revenit
în portul de unde
am plecat.
Acum,
liniștit,
îmi descarc pe chei
speranțele.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Duritate
Multe din trăsăturile
mele bune
nu au fost cunoscute
suficient de lume.
Mereu am fost
obligat
să-mi acopăr
ființa cu o platoșă
ca să pot
ține piept
în lupta vieții.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statornicie
Mulți m-au întrebat,
văzându-mă
în mișcare,
unde mă duc?
Acolo
unde mă duc
și când nu plec.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porto franco
În alidada timpului,
azimuturile mi-au întins velele sfârtecând dăruirea.
Din trunchiuri de ape,
înfloreau ramuri fluide.
Am strâns în brațe marea
cum femeile care știu s-aducă alinare.
Copleșind liniștea cu lumina bătând între două carturi,
farul de-aterizare părea o epavă de-argint.
Amurgul aștepta prilejul să-nece orizontul dragat de pescăruși.
Sub briza toamnei, cu trena încă verde,
am revenit în portul cu povești neterminate.
Corabia a rămas înfiptă-n reciful din mine.
La refluxul de voaluri arzânde,
cu un suspin prelung și-adânc pătimaș,
marea-și întoarce privirea spre țărmul renăscut.
Sângele bate aprig în tâmple.
În scoica sufletului,
se zămislesc perle de destin
luând din aer gustul sării.
Libere de orice taxe de cheiaj,
în portul de dincolo de mare,
îmi descarc croznia de-amintiri:
unele melancolice și tăcute,
altele mai zgomotoase și plăcute,
cele mai multe nesperate,
dar... toate-n carne ancorate.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Consolare
M-am consolat
în perspectiva morții
că într-o anumită
măsură,
chiar de pe acum
nu mai trăiesc..
In multe morminte
se odihnesc părți
din ființa mea.
În multe existențe
uitate
mi-am depozitat
pentru totdeauna
frânturi
ale sufletului.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub teiul meu
Sub teiul meu ce înflorește
Sunt nins de florile-i gălbui
Și inima spre boltă crește,
Miresme-albastre șoapta lui...
Sunt amintiri de neuitat,
Sub teiul meu îmbătrânit,
Sufletul mi-a fost plecat,
Dar totdeauna-a revenit.
Și anii au trecut mereu,
Sunt pe mare în catarg,
Acum își lasă Dumnezeu
Privirea către locu-I larg.
Prin crengile îngălbenite
Migrează dragostea - ecou,
Și visurile neîmplinite
Renasc în pacea din tablou.
poezie de Nicu Petria (18 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surprize la întoarcerea din deplasare
El venind din deplasare,
Când sub pătură pătrunde,
Dă de prea multe picioare
Și nu-nțelege de unde.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar și speranțele uitate continuă să trăiască, așa cum fac speranțele...
citat din Thomas Hardy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Far from the Madding Crowd" de Thomas Hardy este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Anonim
La cenaclu-n inventar
Îți scriu acum să știi
Este lipsă un măgar
Te-așteptăm să vii.
epigramă de Vintilă Nicu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ai marea...
Să ai marea la picioare,
Să calci valul liniștit
Și vrăjit, pe țărmul zilei
Să privești spre răsărit.
Să ai marea la picioare,
Într-o vară de poveste,
Bucuria marea-a mării
Doar în sufletul tău este!
Să ai marea zbuciumată,
Valul să te biciue
Și s-asculți, ca niciodată,
Dorul cum se tânguie!
Să ai marea la picioare,
Dragostea-n esența sa
Și tu însuți să fii mare,
De iubire, undeva...
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.Suflet fără chei
De atâtea ori când mă plimb pe alei,
zăresc câte-un suflet fără chei
ce-n umbra trupului se oglindesc
strigătele sufletului pământesc.
Ochii, sunt și ei niște ruine
osândiți de grija "cea de mâine"
pasu-i grav, apăsător,
ca de plumb el călător.
Strigătul străbate zarea,
zvârcolind în chinuri marea;
liniștea a apus de mult
peste alei, peste pământ.
Suflet drag, pierdut de chei,
caută-ți a ta făclie
nu mai rătăci într-o lume
făr' de soare, făr' de nume.
poezie de Adriana Monica Burtea (13 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Mamă! Alfabetul vieții mele!
Tu pe unde calci cresc flori,
Suflete aduci la viață.
Și ne crești, cum doar tu știi,
Cu iubire și dulceață!
Tu îmi ești iubirea caldă
Ce o port mereu în suflet.
Tu ești cartea vieții mele,
Mi-ai fost primul alfabet
Și acum tu, unde ești?!
Mamă, unde sunt plecat?! Unde sunt?!
Departe de tine, de casă, de pământ...
Am plecat copil, de-acasă,
Iar acum când te-am văzut,
Ningea la tine-n păr, măicuță,
Ca și la mine-n suflet!
Am vrut sa zbor,
Ca pasărea din cuibul ei, spre cer,
Să-mi caut fericirea!
Credeam că mă voi întoarce, repede...
Dar soarta mi-a descris alt drum.
Departe de părinți și casa părintească!
Viața ni-i scurtă și știu că într-o zi
Tu vei pleca de lângă noi.
Spre îngeri te vei îndrepta, în altă casă!
Și mai știu, mamă,
Că tu ne vei veghea de sus,
Așa cum ai făcut mereu.
Privind cum noi, călătorim prin viata!
Întotdeauna mamă, căci pentru noi vei fi trăind mereu,
Vei fii deasupra tuturor un curcubeu,
Pe-acest pământ și-n cer ne vei zâmbi,
În suflet te purtăm, mereu te vom iubi...
Lumină albă, blândă mângîiere,
Doar cu iubire!
Și nutrim speranța regăsirii ce ne întinerește,
Că vom rămâne etern împreună.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o noapte ne-am dus într-un loc secret din pădure, unde am trasat Marele Cerc al Maeștrilor element care nu se invocă decât în cazuri de urgentă excepțională. Și Marele Con al Puterii a fost ridicat și îndreptat spre Hitler, iar porunca care a fost dată este: nu poți trece marea, nu poți trece marea, nu poți trece marea, asemenea cum în vechime a fost făcut cu Napoleon sau cu Armada Spaniolă.
Gerald Gardner în Witch
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mă vei căta
Când mă vei căta în floarea de cireș
voi fi din nou plecat la Ieși
să îmi descarc desaga cu priviri
prin cel oraș, sau printre amintiri.
Când mă vei căta pe drum ori pe cărare
voi fi plecat în lumea mea cea mare
iar când mă vei găsi într-un târziu
voi fi trecut prin spinul viu.
Când mă vei căta, voi fi din nou copil
plecat în zarea liberă de nori
acolo unde se pleacă uneori
când ești poet, sau când devii senil.
Când mă vei căta în nemurire
voi fi baraj de hidrocentrală
un paznic al timpului ce ară
spre alte orizonturi, în haina mea de mire.
poezie de Dănuț Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diavolii vin pe rând
Vine diavolul alb și-mi spune:
Ai iubit, dar ai și uitat.
Rămân cu ochii în jos și tac.
Tac întristat, tac rușinat.
Vine diavolul roșu. Mă-ntreabă:
Unde ți-e sulița? Unde ți-e sabia?
Îi arăt portul cu ape stătute:
Mi-a plecat, îi spun, goală, corabia.
Albastrul diavol vine și-mi spune:
Știu bine că-ți plac zorile.
Îmi plac, îi răspund, dar îmi place și roua
Pe care-o păstrează în ochi florile.
Diavolul negru vine la rând.
Tace. Și m-apucă de mină.
Îl rog lângă mine, măcar o clipă,
O singură clipă să mai rămână.
Nu pot, îmi răspunde, destul ai trăit,
Hai cu mine pe marea de ceață.
Râd, îmi arăt dinții și plec cu el,
În moarte ori poate într-o nouă viaț
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Pe corabia speranței
pe oceanul de vise mă îndrept spre far
vreau să ajung în portul cu surprize
pașaport nu-mi trebuie nici vize
mi-e de ajuns avântul de călifar.
am avut și eu corăbii scufundate
pline cu pescăruși de chihlimbar
am suferit stingheră în uragan barbar
dar am rămas fermă cu aripi înnodate.
descarc în portul mare sacii cu întrebări
voi primi răspunsul de la heruvimi
ei îmi sunt duhovnici înțelepți sublimi
ei m-au invitat adesea la cerești serbări.
am petrecut în viață și bune și rele
dar am avut mereu speranțe de la stele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedumerire
Cuvintele
pe care le-am rostit
ce greu pot fi
botezate.
Există și alte lucruri
ce merită a fi
comunicate.
E cu putință
să fiu aici
dar și în altă parte
în același timp.
Întreb
la întâmplare,
pe oricine:
unde sunt?
cine sunt?
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânețe
Sunt bătrân.
Sunt un bătrân
înconjurat de bătrâni
care dispar
unul câte unul.
Sufletește
nu mai aparțin
cercului vieții.
Privesc viața
ca un spectator
cum aș privi
o stea
îndepărtată.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din pom în pom
Tot sărind din pom în pom
De nimica nu ai teamă,
Nu mă miră că din om
Tu ai devenit... o poamă.
epigramă de Vintilă Nicu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creațiune
Mezart
a fost accesibil
fără a fi
superficial.
Beethoven
a fost trist
fără a i se
ofili iubirea.
Bach
a plutit
printre noi
fără a înceta
să calce pe
pământ.
Ei au atins
imposibilul
fără a părăsi
spațiul îngust
al posibilului.
Deși sunt mereu
interpretați
rămân mereu
nedescifrați.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptare
Așteptăm
cu toții ceva.
Această așteptare
este viață.
Tinerii
așteaptă un început,
bătrânii
așteaptă un sfârșit.
Sfârșitul vieții
este și el viață.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!