
Duritate
Multe din trăsăturile
mele bune
nu au fost cunoscute
suficient de lume.
Mereu am fost
obligat
să-mi acopăr
ființa cu o platoșă
ca să pot
ține piept
în lupta vieții.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Creațiune
Mezart
a fost accesibil
fără a fi
superficial.
Beethoven
a fost trist
fără a i se
ofili iubirea.
Bach
a plutit
printre noi
fără a înceta
să calce pe
pământ.
Ei au atins
imposibilul
fără a părăsi
spațiul îngust
al posibilului.
Deși sunt mereu
interpretați
rămân mereu
nedescifrați.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Consolare
M-am consolat
în perspectiva morții
că într-o anumită
măsură,
chiar de pe acum
nu mai trăiesc..
In multe morminte
se odihnesc părți
din ființa mea.
În multe existențe
uitate
mi-am depozitat
pentru totdeauna
frânturi
ale sufletului.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Peregrin
Am fost
într-o continuă
deplasare
pe marea vieții.
Am revenit
în portul de unde
am plecat.
Acum,
liniștit,
îmi descarc pe chei
speranțele.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul meu
Ai fost îngerul meu din fiecare zi
Și mi-ai arătat mereu calea,
Dar și îngerul înserării,
Ca să-mi luminezi cărarea.
Ai fost îngerul meu cel mai sfânt,
În greutățile vieții mele,
Mi-ai fost și soare și pământ,
Ești umbra vieții-n toate cele.
Ai fost îngerul meu din cer,
Ce-ai adus multă fericire,
Tu m-ai vindecat sincer
Și mi-ai dăruit iubire.
Dar ești un înger muritor,
Din viața mea lumească,
Ce uneori ești visător,
Inima să-mi iubească.
Vreau să fii îngerul meu mereu,
Mergând doar împreună,
Un înger al sufletului meu,
Cu viața noastră bună.
poezie de Eugenia Calancea (15 iulie 2020)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă las cântecele mele (cântec pentru prieteni)
Va las toate ce-au fost bune,
Dar si cele ce n-au fost,
Va las tot ce nu pot spune,
Nu mai are nici un rost.
Va las dragostea pierduta
Si tot chinul de apoi,
Gura mea nu mai saruta,
Va las dorul meu de voi.
Dar va las si bucuria
Si tot cerul meu de stele,
Va las singura avere,
Va las cantecele mele.
Va las drumul catre luna
Si copacii mei stingheri,
Va las lupta mea nebuna
Pentru viata, pana ieri.
Va las lacrima cu care
Am dormit la capatai,
Va las noptile amare
Si lumina mea dintai.
Dar va las si bucuria
Si tot cerul meu de stele,
Va las singura avere,
Va las cantecele mele.
Va las gandul de pe urma
Sa va apere mereu,
Va las iarba, cerul, marea
Va las tot ce am fost eu.
Va las sufletul in palme
Azvarliti-l printre fragi
Si iertati-mi voi povara
Toti cei care mi-ati fost dragi.
cântec, versuri de Tatiana Stepa
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupta vieții
S-ajung precum mă trage ața,
Mereu am dat piept cu viața,
Cu ale sale vechi fasoane
Și m-au cuprins numai frisoane.
Pornit fiind să m-opintesc
S-o iau de piept și s-o trântesc
S-o-ntreb în vorbe omenești:
"Tu peste tot mă urmărești,
Dezleagă-mi căutările!
De ce-mi ascunzi cărările"?
Ș-uitându-mă l-al dânsei piept
Îl mai aud pe înțelept:
"Să nu te iei de piept cu ea
Ascultă-i numai... inima!
poezie de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune de unire
Întoarce, Doamne, timpul sau ia-ți-l înapoi,
Nu mă lua de lângă perechea vieții mele,
Că n-a mai fost pe lume iubire ca la noi,
Deci n-au fost până astăzi nici despărțiri mai grele!
Începe, Doamne, anul mai îngăduitor,
Când mă ridic de lângă icoana vieții mele,
Și-n locul meu reține, îngenuncheat, un dor
Ce, dacă se ridică, va da cu tâmpla-n stele!
Înveșnicește, Doamne, această clipă-n care
Am stat la fericirea proscrisă vieții mele
(Ținându-mă cu dorul de mână) la picioare;
Suntem un singur suflet și vrem două inele!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (2 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost...
Am fost pasăre cândva,
am fost și cer sub aripile ei
și mă înțepa în piept
tot ce respiram,
nimic nu mă durea,
nici sângele făcut icoană
în lupta mea cu viața...
Am fost fântână
cu apă descântată,
eram băută când și când
de sfinții însetați
ce au călcat desculți
pe jarul lunii,
în ruga lor tăcută
cu dumicați de miere...
Am fost o rană
în rochie de dantelă albă...
Azi sunt o cicatrice
ce are în loc de ochi
aripi ce se zbat.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când Dumnezeu a fost părtaș scânteii din piept, nu știa ce vei deveni și nici nu și-a propus să iți aleagă drumul în viață. Dar a fost mereu cu tine, construind inegalabile povești, unice și irepetabile, bune de trăit până-n prăselele sufletului. Unic ți-e sufletul, așa să-ți fie și faptele. Iubețte viața, oamenii, pământul din care vremelnic învățăm să zburam, iubește soarele și dă gândurilor tale puterea de a duce cu ele fluturii din piept. O viață avem... viață în bucate să ne fie.
Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra

Comentează! | Votează! | Copiază!
De la tinerețe...
De la tinerețe
până la bătrânețe,
drumul e destul de lung,
dar nu mă plâng.
Măsurat în ani,
sunt optzeci la număr.
Măsurat în bani,
n-am avut să număr.
Greutăți în viață,
multe am avut.
Le-am privit în față
și am renăscut.
Scopul vieții mi-a fost clar:
să-împlinesc dorinți avute.
Lupta n-a fost în zadar.
Acum am bucurii multe.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu am fost premiant în școala generală. Învățam singur, că nu avea cine să-mi arate. Și, mai târziu, când am venit în București, lucrul ăsta s-a păstrat. Asta a fost damblaua vieții mele să fiu un autodidact.
citat din Costel Cașcaval
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt eroul vieții mele
De-a-lungul vieții mele
am trecut prin vremuri grele.
Necazuri multe am primit
dar am luptat și-am reușit.
N-a fost nevoie să mă plâng
nici la lună, nici la stele.
M-am zbătut ca să înving.
Sunt eroul vieții mele.
Așadar,
Când în viață dai de greu
și ce-înduri te obosește,
Tu ascultă sfatul meu:
în loc să te plângi, ZÂMBEȘTE!
poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărgelele șirag
Dublul mărgelelor șirag
M-a făcut să-mi placi atât,
Căci am uitat de al tău drag
Că viața are un sfârșit.
A mai fost o întâmplare
Cu un sărut nevinovat,
Aducând în suflet alinare
Ca un fior de neuitat.
Niciodată rău nu-ți pară
A fost ce-a fost atunci,
Sau mai veni-vor zile iară
Cu alte vremuri dulci.
Nu știu ce o să vină?
Îmi amintesc ce a fost,
Tu vei rămâne tot divină
În al vieții mele rost.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte

Comentează! | Votează! | Copiază!

Afundarea în păcat
Mă afundam, iubind femei, în Iad,
Cum știți și voi, că scrie în Scriptură,
Când dintr-un pom al inimilor cad,
Doar rugăciuni rostite-așa, din gură.
Femeile mi-au fost mereu, în timp,
Metafore în lupta cu destinul,
Că înfruntând al vieții anotimp,
Într-un sărut îmi înecam suspinul.
Da, știu c-am fost mereu într-un păcat,
Și-așa voi fi, cât încă-mi place vinul,
Căci totdeauna el m-a îndemnat
Cu Iadul, doar, să-mi împlinesc destinul.
Apostolul, al căru-i nume-l port,
A spus că vinul duce la pierzare,
Dar, Doamne, chiar și Iadul îl suport,
Cât pot iubi femei, aici, sub Soare!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodia iubirii
iubirea-i legământul dintre cer și pământ
pune în mișcare sfere, valuri de smarald
lui Dumnezeu preabunul îi fac un jurământ
să o vestesc în lume ca un străvechi herald.
iubirea m-a făcut să fiu mereu mai bună
mi-a împletit cuvântul cu lumina stelară
ca pasărea măiastră am zburat spre lună
cu visul ce mi-a fost aproape plămadă milenară.
se desprind pe rând și cad foi din calendar
mi se întâmplă multe cu bune și rele
nu regret nimic nici când sorb amar
alături de nectarul fericirii mele.
împart în lume versuri- structură de jar
scântei strălucitoare vibrează sub piele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul nostru
Au fost atătea răsărituri
Ș-apusuri multe, multe...
Pe întinsele nisipuri
Și pe culmi de munte.
Mă mângâiai pe frunte
Și-mi șopteai nimicuri...
Au fost atâtea răsărituri
Ș-apusuri multe, multe...
Sub vraja serilor tăcute,
Te așteptam la ziduri,
Dioream, scurtele minute
Să-mi pară infinituri.
Au fost atâtea răsărituri.
rondel de Ioan Friciu (28 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost...
Am fost și somn, și multe răsărituri
Și-adeseori am fost chiar și coșmar
În al meu vis și-n alte nesfârșituri,
La fel de viu sau tot imaginar.
Am râs nebun și-am izbucnit în lacrimi
De-atâtea ori, că nu mai are rost
Să-mi amintesc prin câte mii de inimi
Am fost un zeu sau poate doar un prost.
Am și răbdat de foamea cea mai cruntă
Paradoxal, simțită doar în piept
Și am servit belșugul ca la nuntă,
Deși-n simțiri ades am fost nedrept.
Am cunoscut și frigul îndoielii
Ce mi-a-nghețat și sufletul din mine,
Și-arsura grea de sub nivelul pielii
De dor aprins, cu lava-i de suspine.
Am alergat de când mă știu pe lume
De omul rău și de singurătate
Și am ajuns statuie fără nume,
Când am rămas orfan de jumătate.
Am tot strigat pân-am pierdut și glasul,
Fără urechi ori ființe să m-audă,
Însă oricât de drag mi-a fost taifasul,
Am și tăcut când soarta a fost crudă.
...
Am să mai fiu măcar o bună vreme
Și câtva timp, să nu vă fie dor;
Mă rog la voi păstrați-mă devreme,
Să nu vă fiu târziu când am să mor...
poezie de Vali Iurașcu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertate
Închisoarea minții mele,
Nu i-a dat vieții vreun sens!
Fiind vrăjită de iele,
Gândește fără niciun sens.
În mintea mea întortocheată,
Aș vrea să găsesc.
Vieții mele să-i vorbesc.
Și să-i spun o dată:
Vreau in lume să fiu liber,
Galaxia să-mi fie lider.
În universul ăsta lat,
Să găsesc ce-am căutat!
Caut un loc să stau...
Să fiu hoinar,
Să nu am habar,
De lucruri ce întristau.
Îmi caut gândurile
Să-mi găsesc visele,
Să am la ce spera,
La lumea ce era.
Luna să-mi ploua stele,
În mințile mele,
Ca să fiu fericit,
De nimeni otrăvit.
Să rămân mereu...
Cu soarele meu,
Să fiu hoinar,
Să nu am habar,
Să rămâneți voi!
Cu lumea voastră!
Cea dezastruoasă!
In lipsa mea...
Bucurați-vă de ea!
poezie de Ilie Andrei Harapascu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Herman Altman
Am mers oare pe urmele Adevărului
Oricare ar fi fost drumurile acestuia,
M-am luat de piept cu întrega lume pentru o cauză
Și-am sprijinit pe cel slab împotriva celui puternic?
Dacă le-am am făcut voi rămâne în amintirea oamenilor,
Așa cum am fost cunoscut în oraș în timpul vieții mele
Și așa cum am fost iubit și urât pe acest pământ;
De aceea nu-mi ridicați monument
Și nici nu-mi sculptați bust,
Astfel, chiar dacă nu voi deveni semizeu,
Realitatea sufletului meu va fi pierdută,
Iar hoții și mincinoșii
Care au fost adversarii mei și care m-au distrus,
Și copii hoților și mincinoșilor,
Nu vor putea afirma în fața statuii mele
Că au fost alături de mine în ziua înfrângerii.
Nu-mi ridicați monument,
Astfel amintirea mea nu va fi pervertită de fii
Minciunii și ai opresiunii.
Voi fi alături de cei care m-au iubit și de copii acestora;
Voi rămâne întotdeauna proprietatea onestă
A acelor pentru care am trăit.
poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Simplitatea iubirii
N-am fost bărbatul cel mai bun din lume,
Nici cel mai sfânt sau cel mai înțelept,
Nu am avut o măreție anume,
Dar ți-am dat toată inima din piept.
N-am posedat averi nenumărate,
Nici sânge nobil nu am moștenit,
Însă am stat cu tine zi și noapte
Și-am fost al tău odor neprețuit.
N-am fost sortit să țes frumos cuvinte
N-am perorat cu gând să te atrag,
Ci vorbele ce mi-au venit în minte
Eu ți le-am spus mereu cu mare drag.
N-am fost un om de știință remarcabil
Nu am făcut nicio descoperire,
Însă am fost și am rămas capabil
Să te-nconjor tot timpul cu iubire.
poezie de Octavian Cocoș (22 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!