Surprize la întoarcerea din deplasare
El venind din deplasare,
Când sub pătură pătrunde,
Dă de prea multe picioare
Și nu-nțelege de unde.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Unde nu-i cap
Când cap nu e, vai de picioare
Și e un trend, un bun refren...
Să pierdem haina din dotare,
Dar n-o lăsăm voit, în tren...
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exces de sentimente
Prea multe sentimente
Într-o singură inimă
Prea multe gânduri inocente
Adunate în palmă
Prea multe dureri prea multe vise
Unde au loc și rezistă timpului
De atâta vreme închise
Ascunse de razele soarelui
Prea multe semne de întrebare
Ca într-un joc divin
Prea multe răspunsuri în așteptare
Unde rătăcesc de nu mai vin
Și totul pare anormal de firesc
Toate nedreptățile din labirintul lumii
Una câte una ne-amăgesc
Lovind la porțile raiului inimii
Unde oare încap atâtea cuvinte nerostite
Când totul este ocupat de iluzii
Unde trăiesc speranțele adormite
În așteptarea fericitelor concluzii
Prea multe sentimente într-o singură inimă
Ce bate împovărată de griji și nevoi
Prea multe și totuși prea puține
Din fericire pentru noi...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde nu-i cap...
"Unde nu-i cap, vai de picioare"
Nici profit, nici minte nu-i,
Se sprijină și-n cot îi doare
Și-și pun oboseala-n cui.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigramistei Rodica Nicoleta Ion, referitor la epigrama "cu picioare multe"
Cum bine tu le-ai numărat
Eu sunt socat si intrigat;
Doar nu m-oi face-acum că plouă,
Stiind că omul are... două!
epigramă de Vasile Vulpașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La apă
De când cu atâta apă,
Suntem c-un picior în groapă.
Cei de sus?! În cot îi doare,
Căci au flota la picioare.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo, dincolo de împărăția închipuirii, acolo unde nu pătrunde ochiul uman, nici gândul, nici visul, uităm și de fericirea și de tristețea strânsă în pocalul unei vieți, uităm și de sărăcia timpului de pe urmă și de averea agonisită cu trudă (sau nu?!).
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Belele
Vezi mata, că gluma-i cioantă,
Și ai multe uscățele?
Când ești cu piperu-n poantă,
Când cu poanta-n... sărățele.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vă dau multe indicii.
Bărbații cu multe vicii,
La braț cu Corona pleacă.
Crama-i goală... Și ce dacă?!
catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când tristețea nu se mai sfârșește, nopțile sunt prea lungi. Iar singurătatea le face infinite...
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Toamna
Toamnă, rod bogat, când dulce-i vinul,
Mirosind a nuci și scorțișoară,
Toamna când se-acoperă seninul
Cu nori grei, cu pătură de smoală...
Toamnă cu gutuie la fereastră
Și copaci împodobiți cu-argint,
Când ne bate vântul la fereastră
Și ne cheamă albe flori de mirt.
Toamnă blândă ca o rapsodie,
Notă de tăceri te-a ispitit,
Arde, arde, arde focu-n vatră,
Toamnă, rod bogat ne-ai dăruit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minciuna are picioare scurte
Minciuna are multe tare,
Fiind prea scurtă în picioare:
Mult mai departe poți s-ajungi
C-o tipă cu picioare lungi!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum altfel putem ajunge sus, decât încălțând opincă făcută din pielea celui ce ne stă la picioare?!
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiul pe marginea fântânii
Când elevul nu-i la școală
Multe sunt de regretat,
Dar fântâna muzicală
Păcatele i-a spălat.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărăcie
Nu mai are, ca atare,
Nici cinci bani în buzunare...
Restul, vine de la sine.
Unde?! Unde?! La vecine...
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea
Cartea-i câteva parale,
Dar de faci câte-o lansare,
Ori o bagi între picioare,
Ori, ca un făcut... dispare.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcerea acasă
Pe furiș vin pe cărare,
Dar în casă cine-i oare?
Ori sunt beat, ori mi se pare?!
În cearșaf văd trei picioare.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ai numai două picioare, poți să te duci unde vrei. Când o să ai patru picioare (adică după căsătorie), dă-i de mâncare și apoi du-te unde vrei. Când o să ai șase picioare (adică după ce ți se naște copilul), să-ți spună: "Taticule, nu te duce!".
proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul... tăcere
Fiecare cuvânt are un nume...
Și numele meu e tăcere,
Căci dincolo de ea nu pătrunde
Decât umbra morții,
Adăpostindu-te în valuri reci,
Sub răni sângerânde, înfășurate de doliu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la "Zi de vot" Janet Nică
Nu-i bai, oricine s-ar alege,
Toți ne calcă în picioare,
Au un ciolan, se înțelege,
Restul nu are valoare.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Plecă în grabă domnul,
Gunoiul să îl ducă...
Însă aceasta nu e
O treabă de mirare...
Îl apucă de-odată,
Așa, un dor de ducă,
Că și uită că este-
Mbrăcat în pijamale.
Mai grav e cum că dânsul,
Uitând de unde vine,
Plecă la soață-acasă...
Rușine măi, rușine!
Ba îi dădu găleata
S-o spele, că-i murdară.
Nevasta îl privi perplex...
A câta oară să-i spună
Cum că dânsul e încă-n deplasare?
Și se-ntreba în taină:
De und vine, oare?!
Bărbate, spune dânsa,
Mai ieri, zici c-ai plecat,
Cu treburi de serviciu...
Zici că ești deplasat.
Însă a cui găleată
E asta care-o ai?!
De unde vii bărbate
Și-acas ce treburi ai?!
Ma iartă soțioară,
Am nimerit greșit
Și-n drum către amantă,
La tine am venit.
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!