Suflet fără chei
De atâtea ori când mă plimb pe alei,
zăresc câte-un suflet fără chei
ce-n umbra trupului se oglindesc
strigătele sufletului pământesc.
Ochii, sunt și ei niște ruine
osândiți de grija "cea de mâine"
pasu-i grav, apăsător,
ca de plumb el călător.
Strigătul străbate zarea,
zvârcolind în chinuri marea;
liniștea a apus de mult
peste alei, peste pământ.
Suflet drag, pierdut de chei,
caută-ți a ta făclie
nu mai rătăci într-o lume
făr' de soare, făr' de nume.
poezie de Adriana Monica Burtea (13 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- citate de Adriana Monica Burtea despre suflet
- poezii despre trup și suflet
- citate de Adriana Monica Burtea despre trup și suflet
- poezii despre viitor
- poezii despre plumb
- poezii despre plimbare
- poezii despre ochi
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.