O, poete, vântul norocos spre tine
Au nu vezi, neroade, că nu-i dat să bată?
Din condei de trestii și din cânturi line
Nu se-mbogățește nimeni niciodată.
catren din O mie și una de nopți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Bată vântul
Bată vântul cât de tare,
Nu se stinge mândrul soare!
Bată vântul cât o vrea,
Nu se stinge nici o stea!
Bată vântul fără milă,
Nu se stinge-a mea lumină!
Bată vântul furios,
Nu mai dă soarele jos!
poezie clasică de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Curcubeul" de Grigore Vieru este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar 
FAGUL MONUMENTAL
Trăiești pe malul apei line
Când timpul liniștit domnește
Și totul în natură se odihnește,
Iar zările-s curate și senine.
Te clatini În fața vântului puternic,
Iar fruntea-ți înfrântă parcă plânge,
Dar niciodată trupul nu-ți va frânge,
Vântul ăsta cât e de nemernic.
Alături de tine sălbatice stânci
Te înconjură atât de magistral
Între ele tu ești mai colosal
Trufaș coroana spre cer ți-o ridici.
Priviri spre tine au cătat cu drag
De secole ai stăpânit veșnic pădurea,
Spre tine nu s-a îndreptat securea
Rămânând mereu același tânăr fag
22 octombrie 1964
Baia de Arieș Muncel
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arșița
Vântul a uitat să bată,
Frunzele-s încremenite,
Apa morții-n valuri saltă
Peste zările-nroșite.
Miriștea înfierbântată
Arde-n pâlpâiri mocnite,
Vântul a uitat să bată,
Frunzele-s încremenite.
Ceru-i gol, opal, fierbinte,
Niciun nor nu se arată,
Țipă-n câmpuri pârjolite
Prigoria însetată,
Vântul a uitat să bată.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poți să îmi răspunzi, poete?!
Poți să îmi răspunzi, poete, vreun cuvânt mai ai la tine,
Pentru mine, ce-n iubire sclav am fost și am rămas?!
De iubirea mi-este scrisă-n slova cărții sibiline,
Sub coperți închise-n pripă, strâns legate-n canafas?!
Poți să îmi răspunzi, poete?! Vreun biet vers ai la-ndemână,
Să-ntocmești o odisee, despre-un nesfârșit calvar,
Sau în ceasul de pe urmă mă voi odihni-n țărână,
Fără să mă știe nimeni, simplu mort pe-un inventar?!
Poți să îmi răspunzi, poete?! Poate-ți prisosește-o strofă
Din eternul somn al morții să mă scoți nemuritor,
Să-mi privesc sfârșitu-n față nu ca pe o catastrofă,
Ci ca pe o ploaie-n treacăt, peste Styxul curgător?!
Poți să îmi răspunzi, poete?! Mi-ai făcut o poezie,
Mie-ndrăgostitul veșnic, ce-am bătut la poarta ta,
Ce-am purtat o viață-ntreagă a iubirilor făclie?!
A sosit clipa, poete, scrie, nu mă întrista!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
Poposesc
la umbra stranie
a unui copac,
pe zid proictându-se
și răsucindu-se
ca pe un uriaș ecran...
Deodată
o pasăre
ca un pumnal ascuțit,
se împlântă în frunze...
Apoi
un vânt nebun
începe să bată
și copacul se apleacă
să-și bea umbra...
Iar vântul
în delir,
continuă
să bată,
să bată,
să bată...
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mai faci, poete?
Ce mai faci, poete, dincolo de moarte,
Îți este bine sau greu?
Că aici mulți dintre noi te lăudă cu vorbe deșarte,
Căci așa e omul lăsat de Dumnezeu.
Ce mai faci, poete, dincolo de moarte,
De neamul tău nu îți este dor?
Căci aici mulți se duc departe,
Uită de el și de mama lor.
E trist fără tine, poete.
De-ai putea înapoi să vii,
Tu ai scrie cu lacrima și sufletul
Cele mai frumoase poezii.
Poete, veșnic vei rămâne
Un simbol a omenirii.
Căci tu ai avut o inimă mare,
Plină de tandrețe și iubire.
poezie de Vladimir Potlog (16 februarie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătea în poartă
cu plânsul în gât adunat ziua toată
nici nu știa să strige sau să vorbească
uimea părinții și bunicii care-și fereau
copilașii din calea privirii pe drumuri
abandonată pentru că știa un secret
nu mai
spera poete să auzi cântecul în depărtări
după ce pumnii ei mărunți vor lovi metalul
cu disperarea doritului trecut retras
nu mai
sta la geam când îți cântă ciocârlia
care a refuzat să plece de la tâmpla
ta căruntă unde bate încă un soare
nu-i răspunde
știa ea să deschidă poarta spre tine
las-o să bată și spune-i că îți place
ritmul cardiac care-ți surâde astăzi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și... nimic nu poate fi
Între mine, între tine
Nu-i nimic ce ar putea
Să aprindă licărire,
Să privească ochi de stea.
Între tine, între mine
Gol pustiul surâdea,
Se-neca speranța vie
Cerului ce ne veghea.
Între mine, între noi
Bate vântul și curg ploi.
Între tine, între mine
Depărtare e de-un veac,
Ca-ntre noapte și lumină,
Între verde și uscat.
Nu e nimeni ce-ar visa,
Să unească două fire
De tristețe-n iarnă grea
Pe un pisc frumos de lună!
Între mine, între noi
Bate vântul și curg ploi.
Între tine, între mine
Nu-i nimic, ce-ar încerca
Să aprindă o lumină,
Să ne bucurăm de ea.
Nu e timpul și nici locul,
Și nici clipe de răgaz,
Tristă-i ziua, crud e focul,
Pal e roșul pe obraz!
Bate Între mine, între noi
vântul și plâng ploi!
La ce bun aceste toate
Când speranțele ne mor,
Când plecat-a tot înaltul
Pe o frunză, pe un nor?
Între mine, între noi
Nu-i nici noapte, nu-i nici zi,
Curg doar lacrime șuvoi
Și... nimic nu poate fi.
Între mine, între noi
Bate vântul, toarnă ploi!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu spune niciodată, niciodată...
De spui în viață: niciodată, niciodată!
Convins de hotărârea ta,
destinul a tot știutor...
te va purta ca vântul răsfățat,
din poartă în poartă,
spre scopuri precise,
spre capăt de șoaptă,
fiind dinainte prescris,
nu cum vrem noi,
nici cum vrei tu,
ci cum vrea EL,
căci toți suntem lucrarea Lui enigmatică.
Nu spune niciodată, niciodată!
poezie de Valeria Mahok (6 mai 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
eu n-o să mor niciodată
dovadă mi-e suflet verde viu
pe tine nu te-a iubit nimeni
decât cu zece brațe deodată
acelea cu care te scriu
eu n-o să mor niciodată
ca sunetul în coarde-o să fiu
pe mine nu m-a iubit nimeni
ca-ntr-o infinitate plecată
în iris la tine mă știu
eu n-o să mor niciodată
toate se sting într-un târziu
pe noi nu ne-a iubit nimeni
ca printr-o vrajă de cer blindată
fire de rai ori cocon ivoriu
o singură stea la vecie înjugată.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
Las vântul să mă dezmierde
Apele cu râuri line
Și câmpia noastră verde
Atunci când mi-e dor de tine.
Las vântul să-mi sufle-n plete
Apele să-mi siroiască
Pe la tâmple unde-mi dete
Muguri albi, mândria noastră.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului fără condei
Poetului fără condei
Există poezie și-n afara ei,
Dincolo de plămada crescută din cuvânt.
Nu naște-n tine vraja numai prin condei,
E poezie mută în cer și pe pământ;
Oricine-o simte e-un estet
Nu doar s-o scrii, devii poet.
poezie de Gheorghe Pârlea (21 martie 2021)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată!
vitrinele se uită urât, spațiul nu mă umple
frizeria morții tunde vieți, fără să taie fire zile
o cămașă ruptă mă scoate prin pântecul ei
dator cu zile care nu le mai am
vânătorul își pune capcana pentru el, în neștire
nu-i nebunie!
am ce mâine a fost și poate ieri o să vină
mă dau în leagăn, dar nu am spațiul cu mine
m-am vândut la târgul veții pe doi bani
toiagul are noduri și nu pot să-l cântăresc în înălțime
am coborât în groapa vândută drept o treaptă spre rai
blidul nu-i ruginit destul, să-l duc cu ligura la gura nopții
viața, trecută sau începută, stă în gară și așteptă
să nu mai vină nimeni, șina vieții să o schimbe
buruienile și gunoiul au umplut stația mea de viață
ciocanul cerului așteptă drept clopot să bată
biserica pământului să nu ardă pe veci, niciodată
poezie de Viorel Muha (iunie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am rupt din tine un colț de rai
Am rupt din tine un colț de rai
Când noaptea albă se agață,
Zidit în piept tu mă purtai
Și când un clopot o să bată.
Îmbrăcată cu durerea,
Iar în mână legat strâns
Purtai dorul și iubirea,
Să-i spui morții: n ai învins!
Încremenit a și pădurea,
Chiar și vântul stătea stană,
Învaluit cu durerea,
Zâmbetul se varsă n rană.
Cerul plânge, norii lacomi,
Vântul strigă după dor,
Frunzele se șterg de lacrimi
În bocetul ciorilor.
Doamne, rupe-mă în două,
Eu, mă rog la umbra ta,
Să-i țin vie amintirea
Și în viața ce-o urma!
Nu lăsați aceste vremuri
Să vă prindă în ghiara lor,
Oferiți-vă ca daruri,
Nimeni nu i nemuritor!
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima
Bate, și eu știu că bate și vreau eu să bată.
Bate și-o aud întruna și nu mai vreau să bată
De fiecare dată, ca-ntâia dată.
De fiecare dată, ca ultima dată.
N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,
ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră.
Nimeni n-a văzut-o niciodată.
Mint ce-i care spun c-au văzut-o vreodată
Ea bate, și eu știu că bate, și vreau eu să bată.
O aud întruna, până nu mai vreau să bată.
Dar auzul meu și ea sunt doar o bucată,
un singur bloc de piatră nedespicată.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Inima
Bate, și eu știu că bate și vreau eu să bată.
Bate și-o aud întruna și nu mai vreau să bată
De fiecare dată, ca-ntâia dată.
De fiecare dată, ca ultima dată.
N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,
ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră.
Nimeni n-a văzut-o niciodată.
Mint ce-i care spun c-au văzut-o vreodată...
Ea bate, și eu știu că bate, și vreau eu să bată.
O aud întruna, până nu mai vreau să bată.
Dar auzul meu și ea sunt doar o bucată,
un singur bloc de piatră nedespicată.
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Dreptul la timp (1965)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Norocos
Smaralde ai în ochi, iubire
Și patimă și dor nebun,
Că norocos e acel mire,
Ce pe priviri îți e stăpân.
Și gura-i rubinie floare,
Plină de tainice chemări,
Că norocos e-acela care,
Soarbe sărutul ei, în zori.
Sânii sunt pârguite mere,
Ispititori și-atît de dulci
Că norocos e cel ce-ți cere,
La el în brațe să te culci.
Și coapsele-s năucitoare,
Fierbinți, adânci și-alunecânde,
Că norocos este cel care,
În miezul flăcării pătrunde.
poezie de Constantin Triță din Trubadur prin dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plimbându-mă la Xiamen și privind marea albastră
La răsărit de muntele Jieshi, privesc marea albastră.
Apa dansează în unduiri line, oglindind insule ca niște turnuri.
Aici copacii cresc groși, iar vegetația este luxuriantă.
Vântul toamnei oftează, valuri mari se înalță.
Cărările soarelui și ale lunii par să începă de aici.
Splendida Cale Lactee pare să-și aibe izvorul aici.
Oh, sunt așa de norocos să mă aflu aici, cântându-mi cântecul!
poezie de Cao Cao, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.Spre tine urc
Se lasă înserarea peste grinduri
Rostogolindu-și umbrele-n amurg,
Ruinele trosnesc în vechiul burg
Când ard mocnit durerile pe ruguri.
Doar șoapte line spre cetate curg
Și răvășesc tăcerea din adâncuri.
Se spulberă cenușile de gânduri
În valuri și în tropote de murg.
Pe țărm când calci pe urme de vestale,
Tu rătăcești cătând spre viitor;
Privirile ți se opresc, domoale,
Și mă privești, neostenit, cu dor
Când zăbovind în clipa umbrei tale
Spre tine urc și uit să mai cobor.
sonet de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Frumos dulăul tău. Ce rasă e?
Lucian: Nici una.
Mihai: Cum?!
Lucian: E maidanez; l-am luat de pe stradă când era foarte micuț și a rămas al meu.
Mihai: Ah... Ca să vezi, ce norocos a putut fi!
Lucian: Da, norocos...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!