Dulapul

E un dulap cu trupul cioplit dintr-un stejar
Ce-a prins a bătrâneţii blajină-nfăţişare.
Cum stă deschis, îşi toarnă în umbră – ca-n pahar
Un vin străvechi, - miresme ciudat de-ameţitoare.

În maldărul de boarfe se află tot ce vrei:
Îngălbenite rufe, cu iz de levănţică,
Dantele vechi, şi cârpe de prunci sau de femei,
Basmale cu balauri, purtate de-o bunică.

Găseşti medalione, şuviţe lungi de păr, -
Cărunt sau blond, - portrete, uscate flori de măr,
Al căror iz se-mbină cu mirosul de poame.

Dulap străvechi, în tine ascunzi atâtea drame!
Şi-ai vrea să-ţi spui povestea, urechea să ne-o saturi,
Când îţi deschizi, c-un trosnet, enormele canaturi.

poezie celebră de Arthur Rimbaud (1870)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulap

Dulap obscur, în tine arde-un înger
Îmbobocit pe râşniţi de cafea
Visând piper rotund şi zahăr cubic,
Fără să-ţi ştie taina nimenea.

Ouă adânci cu-amiezi sub coaja fină
Tu-ascunzi tăcut, miresme ce le ierţi,
Dulci farfurii cu sufletul ca roza
De parfumat lângă mari peşti inerţi.

Dar la amurg cotloanele de umbră
Pline-s de spaima furilor gândaci!
Unde e cheia tandră şi subţire
Spre-a rupe neputinţa-n care zaci?

Ca s-auzim cum pentru-ntâia oară
Cuţitele vorbesc de mărul acru
Şi scos suav din căni miezul de apă
Să-ţi tremure pe rafturi, dulap sacru.

poezie de Emil Brumaru din Dulapul îndrăgostit (1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţărmul de dor

Dintre vise cuminţi
Transformate-n dorinţi,
Se mai naşte un dor, nedorit, arzător,
Şi pluteşte prin zidul icoanelor vechi
Aşezate perechi
În intrânduri străvechi
Dintr-un cer străveziu c-o privire de fiu
Ce se-ntoarce, mirat, încordat şi târziu,
La o casă de lut
Părăsită-n trecut,
La o viaţă ce-a fost şi din care-a plecat
Pe un drum cu un rost
De pe-un ţărm neştiut.

Iară dorul acel
Din icoane-n rastel,
Îl zăreşte privind şi l-ar vrea jinduind
La un vis şi un dor
Mult dorit,
Arzător,
De icoane străvechi,
Aşezate perechi
În cotloanele vechi
Dintr-o casă de lut
Cu un rost şi-un trecut
Luminos, cunoscut,
De pe ţărmul ştiut.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii

Oricât ai fi prins de nevoi,
S-asculţi de-acest învăţ străvechi:
Să-ţi faci mereu prieteni noi
Şi să nu-i uiţi pe-aceia vechi!

epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu poţi

Acest dulap mă face să visez
Acolo – veac, veacuri
Veci în afara lui
Veacuri mă vor îmbrăca
Pentru tine.
Zglobie, sobră, indispusă,
Urâtă, tandră, poate brută
Şi cum vei vrea
Nu ştiu dar... fie
Dulap ca ăsta nu-s o mie
E unul, unul, unul, unul
Şi-nchide visul meu din urmă
Cum vin domol,
Ţi-ating lumina, te-nvălui
Iar tu te luminezi
Mă sorbi şi-nvăluiţi
Ne soarbem pân' să fim:
N O I

Uşa nu se deschide
Şi cineva
Mă aşteaptă
Şi se întrebă cât a trecut
Trei... treizeci
Ies.

Spune-mi şi nu poţi
Te las să spui
Pot şi nu tu nu
Poţi să
N O I

Accepţi
Plec şi vin
Pasul sunt
Pasul ţin să-i pot
nu
Plece să las o
Ora vine şi pleacă

poezie de Mihaela Cătană (2 iulie 2002)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea foarte caldă, fierbinte îi înnebuneşte pe oameni! Ei se trezesc din aşternuturile lor jilave şi pornesc în căutarea unui pahar cu apă, surprinşi să-şi dea seama, atunci când li se limpezeşte mintea, că ţin în mână în loc de un pahar o armă pe care o ţinuseră ascunsă într-un dulap de cărţi.

citat din Kristin Hannah
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potter: Maior, ai fost ingăduitor, curtenitor si un gentleman până în ultimul moment. Ia zi, ce monştri ascunzi în dulap?

replică din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Huzlău Alina Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul pierdut

Sunt gândul ce vine spre tine când dormi,
pe urma luminii ascunsă în noapte,
din vastul neant, pe-armăsarii informi
ce-aleargă, bezmetic, pe calea de lapte.

M-atrage puternic seninul ce-l ai,
şuviţa ce-atârnă şi vorba ta dulce
pe buzele roşii, lumina ce-o dai
când stelele-jad se ascund, să se culce.

Eu nu te-am văzut, dar te simt şi te ştiu
din vremuri străvechi, dintr-o viaţă-mpreună
pe care-am uitat-o, şi-aş vrea iar să fiu,
din nou, cel ce-a vrut, cald, "iubito" să-ţi spună.

M-apropii de tine, spre-un nou început,
aş vrea ca şi tu să mă poţi recunoaşte,
te caut de mult, eram "Gândul pierdut",
îţi intru în vis, iar iubirea renaşte.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

flori vechi şi firave
uscate de trecerea timpului
uitate într-un ierbar
cu pagini îngălbenite
peste care s-a aşternut praful

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâni şi singuri

la gura sobei ne-ncălzim
cu degetele lungi uscate
avem puterea să zâmbim
şi viaţa merge mai departe

de multe ori nu cred ce spun
dar mi-aş dori aşa să fie
zile senine să-ţi adun
s-alung cuvântul nostalgie

eu îţi iubesc părul cărunt
şi riduri vremea ţi-a lăsat
tu mă priveşti şi crezi că sunt
tot ce-i frumos întruchipat

şi-aşa-ntr-o joacă... dus-întors
bătrâni şi singuri într-o casă
uităm că timpul lung a tors
povestea lui... povestea noastră!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta se întâmplă ( extras din FUGAR )

Asta se întâmplă. Îl pui deoparte pentru un timp – şi din când în când
te uiţi prin dulap căutând altceva şi-ţi aminteşti, te gândeşti şi-ţi spui, curând.
Apoi devine ceva despre care ştii că-i acolo, în dulap, şi alte lucruri
se îngrămădesc în faţa şi deasupra lui, iar tu nu te mai gândeşti deloc la el.

Acel lucru a fost comoara ta cea mai scumpă. Nu te mai gândeşti la el.
O pierdere pe care cândva n-o credeai posibilă, iar acum a devenit ceva
despre care abia-ţi mai aminteşti.

Asta se întâmplă.

Puţini oameni, foarte puţini, au o comoară, iar dacă tu o ai, ţine-o lângă tine.
Nu trebuie să te laşi luat de val – comoara-ţi va fi luată.

poezie de Alice Munro, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi dragostea

Cum pot să Te laud cu inimă bună
Când lacrima-n spate mi-ai pus-o să stea,
Cum vrei să nu fie în mine furtună
Când vânt şi-ntuneric e-n dragostea mea.
De vrei bucurie, la ce suferinţa,
Cum vrei cu durere ‘nainte-Ţi să vin?
De vrei să mă saturi, să-mi saturi fiinţa
De ce-mi pui în apă oţet şi pelin?

Nu-s Iacov, ştii bine, să-Ţi stau înainte
Să lupt împotriva-Ţi din noapte în zori,
De vrei să Te laud, Tu adu-ţi aminte
Că nu de durere mi-e frica şi ori

De câte ori, Doamne, vei vrea să Te caut
Dă-mi dragostea toată că dragoste-s eu
Şi-aştept cum Ilie în susur de flaut
Să simt că eşti Blândul şi Bun Dumnezeu...

poezie de Adriana Cristea (19 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cap de Faun

Prin frunze, verde scrin în aur prins,
Într-un frunziş incert, minunăţie
De flori în care-n somn sărutu-I stins,
Vioi, ripând suava broderie,

Şi-arată ochii-un faun speriat,
Cu dinţii albi muşcând flori roşii, sare.
Brun-sângerie, ca vin vechi, curat,
Sub ramuri buza-I hohoteşte tare.

Fugind ca veveriţa, -n urma lui,
Prin frunze râsul său mai trece.
De-un căldăruş se teme-al Codrului
Sărut de aur ce se reculege.

poezie celebră de Arthur Rimbaud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei femei ca mine

Nu e bine
Unei femei ca mine
Să-i spui prea puţine...

Ar înţelege atâtea din tăcerile tale,
Încât foarte greu ai reuşi
Să scapi de ea!

Nu e bine
Unei femei ca mine
Să-i spui prea multe...

Ar epuiza toate formele răbdării,
Şi te-ar abandona
În favoarea abstinenţei!

Nu e bine
Unei femei ca mine,
Să-i spui că o iubeşti...

Ea ştie
Că nu poate fi iubită,
Şi-ai fi... ridicol!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dl. Big: Ai vrea să te căsătoreşti?
Carrie Bradshaw: Ei bine, nu voiam, nu credeam că e o opţiune.
Dl Big: Şi dacă ar fi fost o opţiune?
Carrie Bradshaw: De ce? Ce? Vrei să te căsătoreşti?
Dl. Big: Nu m-ar deranja să fiu căsătorit cu tine. Pe tine te-ar deranja?
Carrie Bradshaw: Nu, nu, nu dacă asta ţi-ai dori şi tu. Adică, e... e ceea ce-ţi doreşti?
Dl. Big: Te vreau pe tine. Deci, bine.
Carrie Bradshaw: Deci, într-adevăr ne căsătorim?
Dl. Big: Ne căsătorim. Trebuie să-ţi cumpăr un inel cu diamante?
Carrie Bradshaw: Nu, nu. Doar un dulap foarte mare.

replici din filmul artistic Totul despre sex: filmul
Adăugat de Alexandra Bleoancă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi spui

Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ţi descui
din ceaţă, frigul să-ţi răpui.

Să-mi spui când nimeni nu te-aude
şi-ai vrea să strigi şi lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ţi fiu icoană, rugi să pui.

Să-mi spui de nu mai poţi să zbori
de prinsă-n mreje... să-ţi tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.

Să-mi spui când nu mai ai speranţe,
să-ţi compun versuri la romanţe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ţi... că-i al nimănui.

Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ţi fiu
cum voal de păr, miresmi să-ţi ţiu
să nu se-mprăştie nu ştiu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.

Să-mi spui în gând -că tot voi şti
de-mi cauţi suflet, dorinţi vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum eşti tu, să-mi spui, să-mi spui.

Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poţi să spui;
că înger eu îţi sunt, de-mi spui...

Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topeşti de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Safta (neîncrezătoare): E treabă sigură?
Marghioala (clatină din cap): Fără smântână, nimic nu e sigur pe acest pământ... (Safta ia oala, se îndreaptă spre dulap, unde toarnă în ea, dintr-un putinei, smântână.) Smântâna este esenţa laptelui. De aceea se recomandă în orice problemă esenţială. Ajută mult la scoaterea argintului viu. Dar leagă bine şi cununiile.

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venus Anadyomene

Dintr-un coşciug de tablă verzuie parcă iese,
Încet, din cada veche, un cap neghiob; îi vezi,
Sub negrele şuviţe scăldate în pomezi,
Cusururile, fără îndemânare drese.

Grăscior şi sur, grumazul, şi omoplaţii-apoi,
Şi spatele, ce intră, ca iar să se ridice,
Şi şalele rotunde, ce-şi iau avânt, ai zice;
Osânza stă sub piele în netede, lungi foi.

Cam roşie i-e şira, şi totul are parcă
Un iz urât; dar cel mai puternic se remarcă
Anume ciudăţenii, de le priveşti cu lupa:

Un nume - Clara Venus - pe şale i-a-ncăput,
Şi trupu-ntreg se mişcă şi-şi tot întinde crupa,
Hidos împodobită cu-o bubă pe şezut.

poezie clasică de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu spui că-ţi place ploaia, dar când plouă deschizi umbrela, spui că iubeşti soarele, dar când el străluceşte alergi la umbră, spui că iubeşti vântul, dar când începe să sufle închizi geamurile. De aceea mi-e mie teamă când îmi spui că mă iubeşti!

citat celebru din Bob Marley
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor îmi e de tine ...

Dor îmi e de tine, dragă,
Dor de ieri, cu dor de azi.
De noi doi ce-o să se-aleagă,
De nu vii la piept să-mi cazi?!

Dor îmi e de tine, fată,
Tu mi-eşti dragostea dintâi,
Ce-a plecat ca niciodată,
Când credeam c-ai să rămâi.

Dor îmi e de tine, dragă,
Nu-s nici flori, nu-s nici fântâni,
Lângă ele-a gurii fragă
Să mi-o dai fără s-amâni.

Dor îmi e de tine, fată.
Crezul meu e că m-aştepţi,
Proaspătă şi-mbujorată,
Vechi fiori să redeştepţi.

Dor îmi e de tine, dragă,
Să te salt de subţiori.
Lumea, dacă ne reneagă,
Ne-om iubi din seară-n zori.

Dor îmi e de tine, fată,
Vreau să-ţi mângâi părul tău.
De destin mi-ai fost tu dată
Şi iubită şi călău.

Dor îmi e de tine, dragă,-
Toate-s vânt, iubirea-mi nu.
Vechi simţiri pe veci ne leagă
Şi-am să vin de vrei şi tu!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt pentru tine

sunt stejarul din pământ trecut prin timpuri
umbra care te cuprinde în odăi tainice
veri fierbinţi ce aduc amintiri
coroană ce în ea nudul tău este reflectat
sunt izvorul fântânii străvechi uitat
potecă de paşi în praf călcat
sunt bârna veche din pragul casei
toc de uşă grea din falnic fag

sunt umbra vieţii tale fără uitare
poienile din munţi străvechi
sunt lemnul ce sună seara
toaca ce bate în sobor
apusuri temporale târzii
mâna ce te ia încetişor
sunt mersul liniştii tale
spre acel izvor

sunt îngerul tău de zi şi noapte
zbaterea sufletului tău încordat
iubire îngenuncheată
trupul cel simt când îl cuprind
sunt lacrimă în şirag de perle
margini de gene ce picură din ele
suflet ce se curătă de rugină
curatul albului şi albastrului de cer
sunt înger prizonier în tine
ce nu mai vrea să scape
zbătându-se rugându-se blamându-se

poezie de Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!