Povestea unei mici plimbări şi-a unei mari dezvirginări!

Ne vom plimba-ntr-o brişcă dublă,
Eu bun şi gras, tu rea şi suplă.

Şi vom opri la mii de baruri,
Tu bând zaharuri, eu amaruri

C-un strat de spini pe dedeasupra
Lichidului ce-mi umple cupa.

Şi când o să ne facem fleaşcă
Schimba-vom brişca pe-o caleaşcă

Ce-o să ne ducă, ducă, ducă,
Eu pleoapa-n ticuri, tu năucă,

Din zori de ziuă până-n seară,
Prin păpădii, tu-ncă fecioară

Pentru o clipă, numai una,
Căci iată-ne striviţi de luna

Miezului nopţii în crivatul
În care eu ţi-am fost bărbatul

Şi-ţi mai privesc sânii, rărunchii,
În timp ce sângele ţi se retrage lin din unghii...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul dorului de ducă

Când îmi vine dor de ducă,
Nimeni nu mă mai opreşte,
Iar neveste-mi îi spun că
Mi-au undiţa, plec la peşte.

O apuc spre vreo speluncă,
Vreau să petrec nebuneşte,
Când îmi vine dor de ducă,
Nimeni nu mă mai opreşte.

Şi pe nevastă o-apucă...
Sare-n sus de două deşte,
Scoate draci de sub perucă
Şi cu sare mă orbeşte

Când îmi vine dor de ducă.

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurie dulce

Bucurie dulce
Pădure roşcată
Umbra roua-şi smulge
Dintre sânii-n roată
Caldă peste lume
Şi mi-o dă în spume
S-o mănânc anume
Pân' o să-mi sugrume
Vrejul de om reavăn...

Coajă de mesteacăn
Ia-mă dă-mă-n leagăn
Suie-mă în soare
Să-i pun întrebare
De ce-mi eşti tu dragă
Când anii-mi dezleagă
Bruma lor întreagă
Din strâmta desagă
De ce-mi eşti tu scumpă
Când vin hoţi să-mi rumpă
Haina grea de plumbă
Cămaşa-mi dezbumbă
Mâinile-mi piepţi bagă
Inima să-mi tragă
Şi s-o ducă, ducă-n
Râşniţa năucă
Să devin nălucă...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu că...

E vara pe ducă
Şi dorul m-apucă.
Pe-alei, câte-o nucă
Apare, dar nu că
O cioară năucă
Nu poate s-o ducă.

E toamna pe vine
Şi dorul mă ţine
În ciocu-i, dar bine,
Ci nu ca pe tine,
Iubirea de mine:
O cioară ce-n fine...

Te scapă şi pleacă,
Văzând că eşti seacă.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ajungi într-o intersecţie, nu te lua după drumul care arată neapărat îngrijit. El poate să te ducă nicăieri sau să te ducă la pierzanie.

Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec subţirel

iarna asta e pe ducă, ştii?!
ochii îmi sunt două văi pustii,
zmeie albe pier deasupra lor,
printre păsările incolor.

braţul stâng - o ancoră de lut,
îl tot trage înspre absolut
luna, prin inelu-i argintiu...
iarna asta e pe ducă, ştiu!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansând cu lupii

Am ieşit în noaptea plinei luni
şi-am dansat cu lupii...
m-am prins în hora lor nebună,
unduitor, fantastic şi rebel,
urlând la lună...

am descifrat misterul ropotelor de ploaie
sfâşiată prin ramuri de copaci...
lacrimi ce vor să spele lumea
de ea însăşi...
cabale îngânate de vraci...

am găsit nedorite răspunsuri
la întrebări pe care nu le-am pus...
şi privesc cornul lunii-n apus...
mai ascunde în ea nepătrunsuri...
dar ceasul s-a dus...

mi-e sufletul gol, zdrenţuit,
mă paşte-un cumplit dor de ducă...
luna păleşte năucă
iar lupii privesc liniştit
o nălucă...

poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năravul meseriei

Promite să o ducă la altar,
dar nu prea îi permite portofelul;
năravu-i de maestru cofetar,
e să o ducă doar cu zăhărelul.

epigramă de Elena Malec (31 ianuarie 2012)
Adăugat de Elena Malec
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brişcă şi îngeri

Înham la brişca sufletului îngeri
Şi te colind cum colindam demult,
Pe bolta cerului cu degetul scriu plângeri
În timp ce şoapta-n noapte ţi-o ascult.

Storc galben din gutui şi sorb nectarul
Ciorchinilor care se coc în vii,
Pentru iubirea ta arunc cu zarul
Şi-mi cade când,, a fi" când,, a nu fi".

De-atâta toamnă mă transform în brumă,
Tu crizantemă, în petale sângeri,
În patul tău cu vise-albastre du-mă

Să navigăm pe marea de atingeri...
Şi-n timp ce rugăciuni aşterni pe humă
Înham la brişca sufletului îngeri.

sonet de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiot

Aş urca într-un tren
să nu mai cobor niciodată,
aripi să capete,
să mă ducă,
să mă tot ducă...

Iar eu, chiot mereu
să fiu...

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa

Când auzea maica de vreo fată care se mărită
Şi nu vrea să se ducă la bărbat, zicea:
"Fată, dacă bărbatul te duce
Lângă un gard, mături bine, migăleşti, strângi
Şi tu acolo, mături, împodobeşti cu sălcii, cu boji
Şi stai acolo. De dragul lui.
Aia e casa ta, ce vrei?
Să nu te măriţi, dacă nu eşti în state să-ţi placă tot.

O fomee trăia rău cu bărbatul
Rău, rău
Şi odată prin pădure a vazut un urs şi s-a luat după el
Şi s-a dus în vizuina lui
Şi-a stat acolo
Şi la urmă a întâlnit un om şi-a zis ăla:
Cum ai venit tu după urs, năroado?
Şi ea:《Mi-e mai bine cu ursul decât
Cu bărbatul meu》.
Vezi, ursul îi aducea miere.

Şi ce spuneam mai înainte:
Să te ducă bărbatul lângă un par
Să zică:《Asta e casa noastră》.
Şi tu să stai acolo de drag".

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul

Ridică o pietricică
şi o aruncă în mare.

Apoi încă una, şi încă una.
Nu se mai poate opri.

Nu încearcă să umple marea.
Nu încearcă să golească plaja.

El doar aruncă pietre,
atât şi nimic mai mult.

Ca un pisoi, jucându-se,
experimenta în aşteptarea viitorului

când vor fi atâtea lucruri
pe care va dori sa le arunce...

Numai dacă degetele lui se vor descleşta
şi le va lăsa să se ducă.

poezie clasică de Norman MacCaig din Dincolo de voce (1988), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doruri fragede de ducă

Planturoase salcii dorm
Răsfrângându-şi chipu-n lac
Agonii cu flori de mac
Şi tristeţile diform

Spânzură zefiru-n ramuri
Şi adoarme luna-n cer
Noaptea cântul de năier
În hlamida lui de flamuri

Numai tu ca o nălucă
Mă străbaţi şi te întorci
Cu fuior de tors şi torci
Doruri fragede de ducă

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năluca (amfibrah)

Speranţă năucă
A unor guverne,
Ce cred că-s eterne,
Deşi sunt pe ducă.

epigramă de Mihai Haivas din Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ducu Bertzi la piesa "Dor de ducă"

Spune-ntruna o fătucă,
Din pridvor privind sătucu:
Ba mă prinde dor de ducă,
Ba mă prinde dor de Ducu!

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universalismul occidental este periculos pentru lume deoarece el ar putea să ducă la un mare război intercivizaţional între statele de nucleu şi este periculos pentru Occident deoarece el ar putea să ducă la o înfângere a Occidentului.

Samuel Huntington în Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine Crăciunul, porniţi colindători

De moş Ajun pornesc colindători
Prin munţii de nămeţi făcând cărare,
Atâţia pui de om porniţi prin gerul mare
De la lăsatul serii până-n zori.

Cu glasuri de argint tăind răcoarea nopţii
Să ducă vestea mare prin lume s-au pornit
E cerul azi sărbătoreşte, cu stele zugrăvit
Din casă-n casă vestea vor auzi cu toţii.

Slobod dulce colind din glas neprihănit,
În miezul nopţii cocoşul s-a trezit
Că a dormit prea mult îşi face singur vină

De la copii învaţă a domnului colindă
Şi-ncepe ca să cânte în miezul cel de noapte
Şi mii de-mpintenaţi duc vestea mai departe.

sonet de Valeria Tamaş
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!

nălucă

Nălucă (amfibrah)

Speranţă năucă a unui guvern ce-i "pe ducă".

monostih de Mihai Haivas din Haşmişuri umoristice
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea zilei când vara-i pe ducă

e cald
vara-i aproape pe ducă
şi cu
ultimele-i puteri
încă
mai stânge pământul în braţe
ziua
mai înspre amiază
într-o căldură toridă înbrăcându-l

de
pe degetele vântului
ne picură răcoarea zilei
înviorându-ne ochii în priviri colorate
cu
surâsul cald al cerului
ce ne înveşmântă atmosfera în general
cu
nori albi de albi
mai albi ca
albul laptelui

alerg
pe la capătul cuvintelor în
floarea zilei
când ziua întreagă e-un surâs
înflorit de cuvinte
şi vara-i aproape pe ducă

poezie de Ioan Daniel Bălan (21 august 2018, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profeţia

Nu ţi-am mai scris de mult
între timp am devenit profet.
obişnuiam să-ţi scriu
în crucea nopţii
uneori şi ziua
cu rime la locul lor
şi arhaisme numai de mine ştiute.
îţi scriam ferm
de parcă
îţi încropeam o sentinţă.
uneori cu tandreţe
cu foc
un foc domestic pe care
uite... acum l-am uitat.

Îţi spuneam ce-o să fie
că se cutremură ţâţâna lumii
că vine prăpădul
şi-ţi arătăm
aşa cum ţi-am arătat
luna şuie
singura lună şuie din univers.
Am fost mai bun în rolul
de prezicător al viitorului
decât în cel de iubit.
profeţiile mele au devenit
realitate
dar cu ce preţ.
Dar te-am iubit
şi uite acum îţi scriu
cum nu ţi-am mai scris
de multă vreme.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Codul bunelor maniere: în restaurant, primul intră bărbatul. Femeia, după el, cu puţin timp înainte de închidere, să-l ducă acasă.

aforism de Ananie Gagniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!