Brişcă şi îngeri

Înham la brişca sufletului îngeri
Şi te colind cum colindam demult,
Pe bolta cerului cu degetul scriu plângeri
În timp ce şoapta-n noapte ţi-o ascult.

Storc galben din gutui şi sorb nectarul
Ciorchinilor care se coc în vii,
Pentru iubirea ta arunc cu zarul
Şi-mi cade când,, a fi" când,, a nu fi".

De-atâta toamnă mă transform în brumă,
Tu crizantemă, în petale sângeri,
În patul tău cu vise-albastre du-mă

Să navigăm pe marea de atingeri...
Şi-n timp ce rugăciuni aşterni pe humă
Înham la brişca sufletului îngeri.

sonet de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupuri de înger

Pe petale de sângeri
Dorm trupuri de îngeri
În somnul de veci.
Se scutură crinii
Şi trec pelerinii
Divine poteci.

Sortită pieirii,
Trup nou devenirii
Tu fiinţă rămâi
Osânda privirii
Şi-n legile firii
Iubirea dintâi.

Lumină şi cale,
Cerească chemare
Te vrea înapoi.
Tu ceri alinare
Şi muguri, în zare,
Mustesc din noroi.

Vulcanice umbre,
Pământul erupe...
Secundele pier.
Pe petale de sângeri,
Dorm trupuri de îngeri
În drumul spre cer.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te dezbraci

Când te dezbraci îmi pari pe ape nufăr,
Iar ochii mei în lacuri se prefac.
Te sorb cu sete, dionisiac
Şi nudu-ţi pun în al retinei cufăr.

Când te dezbraci miroase a gutuie,
Pe bolt-alei de stele înfloresc...
Buchet de mângâieri îţi dăruiesc
Şi-n vene, val de arşiţă îmi suie..

Când te dezbraci îmi pari o catedrală
În care îngeri picotesc cuminţi.
Eu -pictor iconar- ieşit din minţi
Uitând de şevalet şi de morală

Îmbrăţisându-te, elegiac,
Păcătuind, cu mine te îmbrac.

sonet de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii

Au bătut la poarta sufletului meu
Mesageri ai fericirii eterne...
Le-am deschis şi i-am întrebat ce vor
Iar ei mi-au zâmbit...
Acum... mă poartă îngeri pe pletele cerului
Şi brăţări de lumini
Îmi alunecă la tâmplele însorite
De iluzii, pe pleaopa moale
Ca aşternutul de nea al tăcerii.
Îmbrobodită cu taina Duhului Sfânt,
Sorb din fântâna cunoaşterii,
Pentru a zidi în mine,
Dincolo de cărămida uitării,
Altar pentru sufletul meu.
Alungă durerea şi întunecarea
Spre a-ţi putea da braţul
Să ne zidim împreună
În marea iubire,
Cu un cortegiu de îngeri!
Să învăţăm să fim
Cuptorul încins
Nu doar în viaţă, ci şi dincolo de ea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna cu gutui şi îngeri

Aceste crengi eu galben rod
Trăiesc aceeaşi zi de-amiază;
Se-aude-n biblicul efod
O existenţă mult mai trează.

Vin funingeii şi sărută
Parul zeiţei auriu.
Acea secundă neştiută
Mi-alege gândul străveziu.

Vorbire neîntâmplătoare,
Ce-mi legi cuvintele de îngeri,
Va veni seara şi nu doare
Corola lacrimii din plângeri.

Oglinda iezerului calmă
Aşteaptă frunza ca pe-o arcă,
Pe prundul liniei din palmă,
Vâslea o tânără-ntr-o barcă.

În ruginiul din copaci,
Ce picură irişi în gânduri,
Când mă îmbrăţişezi şi taci
Şi scriu spumoase, tandre rânduri.

Se-aude-n biblicul efod
O existenţă mult mai trează.
Aceste crengi cu galben rod
Trăiesc aceeaşi zi de-amiază

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri

Îngeri de piatră
Îngeri de vatră...
Îngeri sub piele
Îngeri de stele.....
Biruinţe, înfrângeri
Sunt doar constrăngeri
A sorţilor îngeri...
Îngeri...
Îngeri pierduţi în mare
Îngeri orbiţi de soare
Îngeri uitaţi în cuvânt
Îngeri alungaţi de pamânt.

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 decembrie 2015)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi-vă cât mai e timp

Arunc în voi cu castane şi ţip! Iubiţi-vă cât mai e timp!
Vă spun că nu degeaba am îmbătrânit!
Cine-ţi mai dă înapoi Timpul?
Cine-ţi restituie tremurul tinereţii din vene pierdut
Să poţi zburda curajos astăzi mimând Iubirea?
Gata! Obrazul e gros şi greu de-atâta Viaţa
Trăită cu regrete şi dureri nesfârşite din neiubire.
Arunc în voi cu castane şi ţip! Iubiţi-vă cât mai e timp!
Condeiul e încins de-atâtea stele şi versuri în care
Mi-am pus miezul inimii să respire până la marginile ei
Pline de o prezenţă ce mă sileşte să scriu în tonul lui ridicat
Şi-n degetul arătător întins din mine spre voi cu indemnul;
Eu sunt Octombrie! O să bat toţi castanii cu vântul şi ploile!
O să arunc cu castane în voi şi-am să ţip cât mă ţine Cerul;
Iubiţi-vă cât mai e timp! Iubiţi-vă cât stau pe aici!
Iubiţi-vă cerniţi! Iubiţi-vă Timpul! Iubiţi-vă sufletul! Iubiţi-vă Lumina!
... Mâine poate... Iubiţi-vă azi!
Eu vă iubesc Mâine? Nu! Eu vă iubesc azi! Eu vă iubesc reci şi amari, tineri şi bătrâni, răi şi buni, atât cât mă ţine viu Dumnezeul
meu şi-al vostru.

poezie de Adelina Cojocaru (2 octombrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri şi îngeri

Ploua în Craiova aseară,
Iar noi, prin atingeri de gând,
Am vrut, pentru vremea de-afară,
Să fim stropi de cer, fremătând.

Şi-am fost, printre stropii de ploaie,
Doi îngeri veniţi pe Pământ
Cu aripi arzând în văpaie
Şi doar cu iubirea veşmânt.

Schimbam, din albastru-n albastru,
Priviri cu reflexii de Rai,
Dorindu-ne-un colţ de sihastru
Ferit de al lumii alai.

Fereastra terasei, plouată
Cu stropii de lacrimi de zei,
Părea printre timpuri uitată,
Când mi te priveau ochii mei.

Şi-am fost, şi mi-ai fost o-ncântare
Când toată fiinţa-mi şoptea
Că-s îngeri şi îngeri sub Soare...
Iar ploaia-n Craiova cânta.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am scuturat deasupră-ţi ...

Am scuturat deasupră-ţi tot cerul plin de îngeri,
Cu aripi de lumină dorind să te-nveşmânt.
Când toată frumuseţea pe tine şi-a răsfrânt,
Sărac îmi pare cerul tivit cu crengi de sângeri.

Rostind cu-nfrigurare formule de descânt,
Am rătăcit bezmetic prin văi de dor şi plângeri,
Cu inima zdrobită, cu gustul de înfrângeri,
Strigând spre zări albastre supremul legământ.

Cuvinte încă mute am dăltuit în humă,
Cu-atâta-nfrigurare, cu nesecat tumult,
Uitând de vremea aspră, acoperit de brumă

Tresalt de bucurie, de dragul tău exult,
Ştiind că răsări-vei şi din a mării spumă,
Îmi încordez auzul, vorbe de dor s-ascult.

sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeme de toamnă

Poeme de brumă
Pe-a timpului humă –
Poeme de vise şi vers,
Gutui parfumate
De toamnă brumate
Din rod de lumină-am cules.

Frunze de jar...
O toamnă-amnar,
O toamnă, adesea, cu ploi,
Etern parfumată,
În gri colorată
Se scurge, se scurge în noi...

E toamnă de-acum,
Durere şi fum,
Purtând şi tristeţi şi tăceri,
E toamna din noi
Când desculţi, amândoi,
Căutăm amintirea de ieri.

Poeme de toamnă
Mereu mai amară,
Bătrâni reumatici şi goi,
E toamna în care
Se plânge, se moare
Copacii sunt trişti şi sunt goi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri

Peste ţarini pustiite de tăceri şi vânt de toamnă,
În păduri cu nobil vuiet, plâns de lacrimi de aramă
Se aude ca un clopot... Şi-n sălbatică cântare
Trec soldaţi de vatelină în mantii strălucitoare.

Cor de păsări de tăciune... zumzet peste tot pământul...
Roditor pământ – anume spre-a sădi în el cuvântul...
Must de trainice-oseminte cu specific omenesc,
Peste glia fiinţei noastre unde vorbele rodesc...

Ruginii, de sângeri parcă, vin apusurile-n grabă...
Dau în pârg gutui... E toamnă! Şi ce dacă? Şi ce dacă?!
Cade bruma pe obrazul ţării fremătând de dor...
Simfonii transcendentale cântă îngeri în amvon...

Râu învolburat de lacrimi... Treceri de pletoase umbre...
Toamna veşniciei noastre cu tăcere grea se umple...
Nu mai pot să-mi număr anii! Sunt o toamnă despletită...
Sunt o toamnă... numai una... în decade împărţită.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea unui Om Bun

În Caraş liliacul e în doliu,
În Timiş ciocârlia-a amuţit...
De ce aşa curând ne-ai părăsit,
De ce-ntre noi şi tine-i un linţoliu?

În vis îmi pare că-ţi aud chitara
Şi vocea caldă... Unde vrei să fugi?
Te-aşteapt-o ţară îmbrăcată-n blugi
Să îi aduci în suflet primăvara.

De ce-ai ales concertul pentru îngeri?
În loc de reflectoare stele ai...
Vasile-al lui Mardare, ne mai stai!
La poarta cerului vom face plângeri...

Nu pot să cred această tristă ştire,
,, Cabana" te aşteaptă ca să vii,
,, Va ninge fără tine" peste vii
În timp ce tu vei fi doar amintire.

E,, Iarna în Ardeal" aceea care
De tine ne-aminteşte ne-ncetat,
Un înger blond, prea timpuriu plecat...
,, Tu n-ai habar", Vasile, cât ne doare!

Ne iartă fiindcă nu ţi-am fost aproape
În clipa-n care inima ţi-a stat
Şi singur, într-o lotcă ai plecat
Tăcând, pe ale cerurilor ape,

Dar cântul tău rămâne... Nu te mire,
Ai să ne-auzi ani mulţi de-acum cântând,
În amintirea chipului tău blând,
Cu ochi-nlăcrimaţi,,, La despărţire".

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul florilor de sânger

În sângeri sunt săruturi vii...
Plâng aromă de petale.
Azi drumurie sunt pustii
Şi iubirea-i călătoare.

Îngeri cu aripi sângerii
Îngenunche la altare...
În sângeri sunt săruturi vii
Şi iubirea-i călătoare.

Te-au modelat din fantezii
Constelaţii siderale.
De ce-ai lăsat, de ce-ai lăsat
Rubinii ploi de petale?!

În sângeri sunt săruturi vii...

rondel de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nervi în noapte

E toamnă. Noapte. Plouă. Insomnie.
Deschid albumul cu fotografii:
Cei vii sunt morţi, pe când cei morţi sunt vii, -
Şi toţi îmi dau o criză de fobie.

Îi văd trecând prin viaţa mea pustie
Cu relativul vieţii lor pustii...
Şi-n pragul absolutei veşnicii,
Aştept să-mi sune ceasul lor şi mie.

Mereu ciocanul vremii cade greu
Şi-mi bate cuie la sicriu mereu,
Cu iscusinţa lui stăruitoare...

Şi-mi fură somnul spaima de pământ...
Şi mor mereu cu clipa care moare...
Şi-afară-i toamnă, noapte, ploaie, vânt...

sonet de Mihai Codreanu din Turnul de fildeş - Lira neagră (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre frunzele sufletului

visător între vedenii
în faldurile unui vis, trecut şi petrecut
aiurea pe acest pământ
sprijin cenuşa cerului cu lacrima sufletului
întunecate gânduri curg, se scurg
în mine, profund
ascult somnul într-o silabă oprită în timp
caut agonic un sens
pierdut într-un tragic nonsens
trece alt timp între timp
mereu mai puţin decât ieri, puţin mai mult decât azi
pierdut pe aici, pe undeva, cândva
ştiu, va mai fi o zi, într-o zi
atunci când eu nu voi fi
decât o frunză strivită sub ultimii paşi
vibrează tăcerea în anii pierduţi
de nimeni ştiuţi, de nimeni cunoscuţi
totul, o întoarcere neprogramată
pot să spun acum ratată
cu amintiri imprecise, ucise
a mai trecut o zi, şi...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chaos

Suntem precum un ghimpe în coastele pământului,
cu felurite obiceiuri, idealuri de humă,
ce ne mânjim cu praf uscat şi brumă
trosnind în noi oasele ruginite de timp.

Iarba se zburleşte pe coama arămie,
cu glas amar zbiară pământul,
pe culmi înalte zboară şi vântul
chemând sufletele scorojite.

Venind din zare nori şi ceţuri bizare,
plânge şi clipa uitată demult
când pe-o terasă stau singur şi-o ascult.
De plânsetul vremii copacii-şi iau zborul.

Într-o secundă piere tot, se duc la vale
pietre îngheţate, pătrunzând prin scorburi,
şi le topesc în timp târziu călduri
ce tind spre o cristalizare nebuloasă.

poezie de Ionuţ Popa din Valuri (12 iunie 2007)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crinul, floarea sufletului meu

Prin piaţa lumii tumultoasă,
În costum de floare-aleasă
Zâmbesc oricui, fără de teamă
Jubilând, de bună seamă!

E-un carnaval, cu flori şi îngeri,
Cu măşti hidoase, desuete,
În care, inimă mai sângeri
De se aruncă-n flori cu pietre!

Şi cum se-ntâmplă-ades în viaţă,
Când după inima-i trăieşte:
O floare, va rămâne-n piaţă,
Femeia mândră ce iubeşte!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur

Se sparge bolta toamnei cristalină
În cioburi de culoare ruginie
Şi peste inima-mi, şi-aşa prea plină,
Revarsă seve dintr-o altă vie!

Fâşii de galben, sângeriu şi verde
Se rup în munţi, pe dealuri şi câmpii
Şi dorul mă găseşte şi mă pierde
Cu sufletu-ndoit că n-o să vii.

Uscate vrejuri de o aspră brumă
Sugrumă Raţiunea-n câte-un loc
Şi toamna rece – vitrega mea mumă –
Mă biciuie cu vergile-i de foc.

Când nu cad stele, plouă peste vise
Şi-n echinocţiul sufletului meu
Bat în zadar la porţile închise!
Sunt singur şi împovărat de greu.

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărătoare pentru puştoaice şi babalâci

babalâcul
dă
din cap,
frate,
puştoaica,
insistentă
dă
din
coate,
brişca
dă
din
roate,
însă
nimeni
nu
mai poate.

parodie de Constantin Ardeleanu, după Emil Brumaru
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu zburăm înalt, aceasta nu se datorează lipsei aripilor, ci balastului strâns în nacela sufletului.

aforism de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locul electric

e bine între îngeri: când
tuşeşti nu tuşeşti
te bucuri de o sănătate răpitoare...

când sângeri nu sângeri. când
trăieşti abia mori (?!) cu şocul cu intensitatea
bine aripata intensitate

înger la înger
fulger la fulger, cu penele de
electricitate-n reţetă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!