Nu că...
E vara pe ducă
Și dorul m-apucă.
Pe-alei, câte-o nucă
Apare, dar nu că
O cioară năucă
Nu poate s-o ducă.
E toamna pe vine
Și dorul mă ține
În ciocu-i, dar bine,
Ci nu ca pe tine,
Iubirea de mine:
O cioară ce-n fine...
Te scapă și pleacă,
Văzând că ești seacă.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dor
Dorul de ducă
Te face nălucă
Dorul de frumos
E cel mai luminos
Dorul de sorginte
Te învață minte
Dorul de suprafață
Te ține în viață
Dorul profund
Te atrage la fund
Dorul de iubire
Ăsta-i o menire
Pentru omenire.
poezie de David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Dor neînțeles
Mi-e atât de dor de tine,
Că-mi vine să plec de-acasă,
Dar mă tem că dorul vine
Cu mine și nu mă lasă
Niciunde... Parcă ard în foc
Și totuși, să-nțeleg nu pot,
Cum tu ești numai într-un loc,
Iar dorul tău e peste tot.
poezie de Marius Robu (25 aprilie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meteahnă românească
Suntem o nație năucă,
Cu ifose în loc de sfinți -
Globalizăm dorul de ducă,
Uitând de dorul de părinți!
epigramă de Vlad Cernea-Jerca din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De toamnă
Unde-i, toamnă, vara ta, ziua cu miros de nucă,
unde s strugurii de vin, unde-i dorul tău de ducă?
să m-așez în pragul serii descântat de înfrunzire
și să-mi fie dorul iar punte spre copilărie.
Ce frumoasă-mi pari acuma ca și cântecul de nai
ca odihna unui susur de izvor ce curge-n rai
ca o nesfârșită zare dincolo de curcubeu
ca nisipul ce se scurge în clepsidra unui zeu!
Hai și lasă-mi-te, toamnă, tot de vara ta cuprinsă
ca o elegantă doamnă cu țigara ei aprinsă
și te-du, du-te departe, dincolo de nemurire,
numai mie lasă-mi, toamnă, sfânta mea nedumerire!
poezie de Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Scrisoare catre fiul meu" de Cosmin Neidoni este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Punct de fugă
Jos la răscruce, gata de ducă
Ce mă mai ține, mă tot hurducă.
Dorul atârnă frunză săracă,
Dragostea vine, dragostea pleacă
Prind, ca din palme, să se răsfire
Cioburi păstrate în amintire
Ca o minciună consolatoare,
Vremea mă ninge, clipa mă doare...
poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiducie contemporană
M-apucă dorul iar de ducă,
Când sărăcia-mi dă târcoale.
Dacă mă prinde cea nălucă
La brâu pun trei pistoale.
epigramă de Nicu Petria (ianuarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegia cuibului de barză
O barză și-a făcut odată
Cuib la Dumnezeu la poartă,
Dar acolo sfinții toți
I-au dat gură ca la hoți.
Barza și-a făcut îndată
Cuib în stâlp la noi la poartă.
Eu, copil cu mintea-ngustă,
M-am uitat la ea sub fustă!
Și-a plecat... n-a mai venit.
Doamne, cât m-a cicălit
Mama, și cât m-a certat:
Ce păcat, vai, ce păcat!
Păsările cerului sunt libere, mi-a spus în șoaptă,
Să scoată pui la Dumnezeu la poartă!
Vremea trece, moartea vine,
Și-a făcut un cuib în mine,
Cuib în care mai coboară
Câte-o mierlă, câte-o cioară,
Câte-o barză de pripas,
Niciodată barza mea.
Numai cuibul mi-a rămas,
Numai cuibul mă mai vrea.
Suflete, de ce ți-e bine?
Suflete, de ce ți-e rău?
Barza care nu mai vine
Și-a făcut un cuib în tine
Și-a rămas în cuibul tău.
Suflete, de ce ți-e bine?
Cuibule, de ce ți-e rău?
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (21 ianuarie 1998)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de viitor
Mi-e dor de tot ce nu ne-am dat
Și dor de tot ce n-am făcut,
Răcnesc de dorul tău, turbat,
Dar nu mi-e dor de ce-a trecut,
Ci dorul meu de tine
E numai de ce vine.
poezie de Marius Robu (1 noiembrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara miroase a toamnă. Este vremea să se ducă.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Particula de gheață a lui Robu
(A se citi din perspectiva Principiului al doilea al termodinamicii)
Să fie dorul dinainte
Mai greu ca dorul dinapoi?
Să fie dragostea fierbinte
Mai rece decât un ghețoi,
Electrizând șira spinării,
Câmpul magnetic dintre noi,
Laboratorul așteptării
Unui deznodământ în doi?
Să fie dragostea din urmă
Mai mare decât cea dintâi?
Să fie dorul ce ne scurmă
La fel și după ce rămâi
Însărcinată cu iubirea
Din creștet până la călcâi?
Când se va naște nemurirea,
Vom fi la ea la căpătâi?
Va mai simți, când vom fi oase noi,
Șira spinării noastre un ghețoi?
Va ține o particulă ciudată
Iubirea noastră încă înghețată?
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dor
Nu se moare-așa ușor
Nici de dragoste sau dor,
Dorul pare fantezie
Să-l poți scrie-n poezie,
Că Dumnezeu i-a dat har
Doar în cântec popular:
Trebuie să știi izvorul
La care se-adapă dorul.
Cine nu știe de dor
Trăiește-n lume ușor,
Însă dorul te usucă,
Din zăplaz devii ulucă.
Nu ai stare, nici noroc
Nu mai ești stăpân deloc,
Când îți vine dor de ducă,
Din om bun devii nălucă.
Când te găsește-n pridvor,
Fugi la badea pe ogor,
Când te găsește la poartă
Zici că-așa ți-e scris în soartă!
Dar... dorul e sentiment,
Om normal devii dement,
Ia cu el mințile toate
Să-ți revii... nu se mai poate!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apostazie
Din toate pozele cu tine,
Mi-aș face un altar în casă,
Mi-aș pune dorul să se-nchine
În el, icoana mea frumoasă.
Că dorul meu de tine are,
Ca un călugăr apostat,
Nevoie mare de-nchinare,
Că este greu de suportat
De-al său stăpân ce, brusc, devine
Un rob al său, vorbesc de mine.
poezie de Marius Robu (17 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și vine toamna
Si trece vara, vine toamna
cât de aproape tu mā simti?
las frunzele sā-mi steargā fata
si buzele zilei pustii...
Iar gândul sā treacā cu zborul,
ca noptile ce-au fost fierbinti,
în verile când mā scāldai cu dorul
si mā chemai sā nu mā uiti...
În locul verii vine toamna
când strugurii sunt moi si copti
se coc si merii lângā poarta
sārutului cu foi de soc..
Dacå pādurea este goalā,
vād urma pasilor trecuti
când ne plimbam pierduti în varā
fārā sā stim cā toamna dor...
Si trece vara, vine toamna
dar trec si anii printre noi,
rāmân si singuratici pomii
cu frunze galbene ce mor!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul dorului de ducă
Când îmi vine dor de ducă,
Nimeni nu mă mai oprește,
Iar neveste-mi îi spun că
Mi-au undița, plec la pește.
O apuc spre vreo speluncă,
Vreau să petrec nebunește,
Când îmi vine dor de ducă,
Nimeni nu mă mai oprește.
Și pe nevastă o-apucă...
Sare-n sus de două dește,
Scoate draci de sub perucă
Și cu sare mă orbește
Când îmi vine dor de ducă.
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară crudă
Mă tăvălesc în chinuri când vine primăvara,
De dorul tău, minune cu sâni ca tămâioara
Și simt față de tine ce simte căprioara
Față de iedu-i fraged, când îl pândește fiara.
Mă tăvălesc în chinuri ca bobul când răsare,
De dorul tău, ca râul când loc în matcă n-are;
Nu știu dacă iubirea din mine-acum răsare
Sau e-ncolțită, dându-și, crud, ultima suflere.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e ploaie
Mi-e ploaie toată poezia,
În vers mă picuri cu-nțelesuri
Și-mi verși un pic din nostalgia
Tot timpului pierdut în mersuri.
Mă picuri ore-ntregi cu vorbe,
Din doi în doi iar numeri ploaia,
Împerechind doar slove ude
Sperând să ștergi din gând văpaia.
Îmi picuri șoapte peste noapte
Și visele-mi pudrezi cu ploaie,
Să-nmoi din dorul către mine
Spre dimineți scăldate-n soare.
Îmi picuri toamna să se ducă
Pe-alei de frunze-npăturite,
De ți-ar plăcea dulcea culoare,
În galben, versuri aurite.
Și poezia mi-e o ploaie
Și dragostea de picuri plină,
E tot o apă curgătoare
Și numai toamna e de vină.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna - mirarea copacilor
De dorul ei,
Îmbrățișez copacii prin pădure,
Care, mirați, îngălbenesc subit,
Și toamna mă găsește chiar acolo.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dictare mută
E toamnă la fereastra mea sau dor
Ce picură mărunt, sâcâitor
Pe geamul dintre mine și copaci,
Făcându-mi semn că-i toamnă? De ce taci?
Nu vezi că sufletul mi-e desfrunzit
De buze, ca un mire părăsit,
Ca frunzele răpite de un vânt
Unui copac? Nu spui niciun cuvânt?
Ce suflet copt în ochii tăi cei cruzi
Îți face semn la geam și nu-l auzi?
Nu-i toamna, vara încă n-a trecut,
E dorul meu de tine, surdo-mut.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă seacă
De prin ceruri eunuce
Nu-i omăt a se mai cerne ;
Nu am șarmul de-a seduce
Doamna viselor eterne.
Noaptea pare tot mai seacă
( Lasă vinul care-i dulce! ),
Dorul vine, dorul pleacă
De bărbie să te-apuce.
Nu e iarnă - nu-i năpastă,
Fierbe caltaboșu-n tuci!
Un Adam fără de coastă
M-ai lăsat să mă usuci.
De ce nu privești în urmă,
De ce știi numai să taci?
Pare-a mă strivi o turmă
De netrenici draci gonaci.
Mă îneacă iarna seacă
A dilemelor de cuci....
Chem sărutul tău, să-mi treacă
Dar nu vrei să mi-l aduci.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căzui
Cad nucile de vânt
Și greierii mai cântă,
E toamnă pe pământ
Iubirea mă frământă.
Mă simt așa de rău
Și fac așa de bine,
Că numai dorul tău
Ajunge pân' la mine.
Purtat de gândul rece,
Căzui așa departe,
Că numai vântul trece
Prin mine, pân' la moarte.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!