Dansând cu lupii
Am ieșit în noaptea plinei luni
și-am dansat cu lupii...
m-am prins în hora lor nebună,
unduitor, fantastic și rebel,
urlând la lună...
am descifrat misterul ropotelor de ploaie
sfâșiată prin ramuri de copaci...
lacrimi ce vor să spele lumea
de ea însăși...
cabale îngânate de vraci...
am găsit nedorite răspunsuri
la întrebări pe care nu le-am pus...
și privesc cornul lunii-n apus...
mai ascunde în ea nepătrunsuri...
dar ceasul s-a dus...
mi-e sufletul gol, zdrențuit,
mă paște-un cumplit dor de ducă...
luna pălește năucă
iar lupii privesc liniștit
o nălucă...
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.