Pasărea Calandrinon

Vine fără s-o chemi, i-auzi bate-n geam.
Intră fără să-i ceri, mândră şi de neam.
Vede prin carnea ta ca printr-un geam.
Albă Calandrinon, cu ochi de mărgean.

Sveltă fără cuvânt, la biet patul tău,
În ochi privindu-te cu drept ochiul său
Astfel fiind mântuit de ăl ceasul rău.
Fiară cu dinţi de fier, zimţi de fierăstrău.

Pleacă şi-n urma ei, foi de trandafiri.
Doctor făr' de arginţi, straniu musafir.
Albă Calandrinon, cu ochi de safir.
Albă Calandrinon, cu ochi de safir.

Soră, pasăre-n alb, psihi-mu,
harnic, darnic duh,
patemi, boală şi chin, ia-le tu:
Du-le în văzduh!

cântec interpretat de Phoenix, muzica de Phoenix, versuri de Şerban Foarţă & Andrei Ujică din Cantafabule
Adăugat de Marcel Talpeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bărbatului cu ochi de safir

Iubesc bărbatul cu ochi de safir;
De-l întâlnesc mi-e firea tulburată.
Simt vii fiori, ca aripi de zefir,-
Inima-n piept, tresare speriată.

Mă-nvăluie un cântec de clavir.
Rămân pentru o clipă siderată.
Iubesc bărbatul cu ochi de safir;
De-l întâlnesc mi-e firea tulburată.

Voi bea cu el al dragostei potir.
L-aştept tânjind, cu faţa-mbujorată.
De voi afla un tâlc vorbei plezir,
Sunt muritoarea cea mai răsfăţată.

Iubesc bărbatul cu ochi de safir;
De-l întâlnesc mi-e firea tulburată

rondel de Mihaela Banu (2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus în curtea cea domnească

Sus în curtea cea domnească,
La domnia din Bârlad,
Şade tânăr domnul Vlad ­
Sub căciula-i ţurcănească
Pe-a lui umeri plete cad.

Astfel şade trist şi rece
La ospăţul luminat
Din domnescul lui palat,
Cu priviri crunte şi rece,
Cu-ochiul negru înfundat.

Faţa palidă şi tristă,
Manta-i neagră pe-umeri tari,
Faţa spână, ochii mari
­Astfel trece în revistă
Pe boierii lui cei mari.

Ici bătrâni ca iarna albă,
Munţi cu fruntea de arginţi,
Şoptesc dulce şi cuminţi
­Colo tineretea dalbă
Cu râs mult şi fără minţi.

Femei palide, frumoase,
Feţe blânde, ochi de foc,
Ce în gene li se joc
Şi-a lor raze luminoase
Printre ele-şi cată loc.

Sala-i mare, strălucită,
Masa-i albă, oaspeţi mulţi,
Vorbe dulci să tot asculţi,
Chiar lumina-i îndrăgită
De ochi lucii, de ochi mulţi.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-mă-n ochi...

Priveşte-mă-n ochi când eşti cu mine,
Priveşte-mă-n ochi, să ştiu de ţi-e bine,
Priveşte-mă-n ochi, că doar o privire,
Priveşte-mă-n ochi, mi-aduce fericire.
Priveşte-mă-n ochi, că şi ochii vorbesc,
Priveşte-mă-n ochi atât cât trăiesc.
Priveşte-mă-n ochi, e tot ce-mi doresc,
Priveşte-mă-n ochi, nu-mi spune "te iubesc".
Priveşte-mă-n ochi, să ştii ce gândesc,
Priveşte-mă-n ochi, să vezi cât te iubesc!
Priveşte-mă-n ochi, oricine ai fi,
Priveşte-mă-n ochi, bărbat sau copil.
Priveşte-mă-n ochi, nu-ţi cer prea mult,
Priveşte-mă-n ochi, să-ţi văd a lor tumult,
Priveşte-mă-n ochi chiar de nu-mi vorbeşti,
Priveşte-mă-n ochi, e deajuns să mă priveşti.
Priveşte-mă-n ochi, să pot să-nţeleg,
Priveşte-mă-n ochi, ce drum să aleg...

poezie de Mariana Simionescu (15 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bucuri

De câte ori ai să te faci simţită
În carnea mea şi-n Cerul meu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să stau
Cu- ai-mei ochi deschişi spre tine.

... Albă am să fiu mereu! Curată!... am de grijă
să fiu o floare mândră-n adăpostul Dumnezeului
ce-mi ştie gândul şi puterea, să-ţi zâmbesc!

De câte ori ai să te faci simţită
În oxigenul meu şi-n ungerea Lui Dumnezeu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să cresc
Cu -ai -mei ochi smeriţi spre tine.

... Albă am să cresc! Curată!... am de grijă
să nu mă strâng de frică-n dinţii tăi de fiară
din care o să-mi fac o scară, spre Hristos!

De câte ori ai să te faci simţită
În orice clipă şi-n orice gând de-al meu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să nu te simt
Să nu te văd ce formă prinzi muşcând.

... Albă am să fiu mereu! Curată!... în gura ta
ce se despică să mă-nece în negrul hău,
din care am să fiu smulsă, pentru înviere.

De câte ori ai să te simţi victorioasă
În osul meu, şi-n coasta ruptă din Adam,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să te întorc
Cu slava Lui Isus ce trece peste tine.

.. Albă am să fiu botezată! Curată!.... în tine
o să am frumoasă nuntă de înviere în Hristos
cu care am să mă bucur de viaţa veşnică!

Vino, mă bucuri Moarte! Doar prin Tine ajung
la Mirele meu.

poezie de Adelina Cojocaru (22 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, n-aţi ghicit, nu se-ntâlneau!

Duminica, pe înserat,
Veneau la chipeşul bărbat,
Doi ochi albaştri, doi căprui
Şi-n urma lor, doi ochi verzui.

Oh, n-aţi ghicit, nu se-ntâlneau!
Pe rând soseau şi-i povesteau,
Că le-a fost dragostea dintâi,
Că fără el n-au căpătâi...

Vreun tâlc acum aţi priceput?!
Din vară se-nturnase-n lut
Şi-n cimitirul dinspre plopi,
Îl plâng şi alţi doi ochi miopi.

Morminte de-ar putea vorbi,
Ar spune fără a cobi:
Pe-aleea dintre doi stejari,
Îl plâng amarnic doi ochi mari.

În zori, nevasta cu ochi plânşi,
Ridică trandafirii strânşi
Şi îi azvârle prin zăvoi,
Cu ochii trişti, străini şi goi.

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joaca cu ochii

În ochiul meu te legănam
pe un hamac din cristaline
cu pleoapa mi te-acopeream
de frigul văzului din tine.
Striga un orb în depărtare
Strigoii se spălau la geam
Tu îmi clipeai
a-ntunecare
când ochi de ochi ne atingeam.
Ochioasă-n ochi
te legănam
şi te spărgeam în minţi...
minţite
cu pleoapele descoperite
de buze timpul
îţi spărgeam...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sarut greu si amar

să-ţi presar pe ochi clişee, umblet de apropiere,
al iubitului descântec, decupat de pe cornee,
o lumină decriptată, într-un pixel rezolut,
un sărut suav pe apa buzelor de alăut,
umbra mea ca nişte moaşte îngropată lin, adânc,
într-o inimă străină, într-un ochi târziu, cărunt,
o tresar şi-o pun alături, pentru somnul tău fugar
te invăluie secunda, noaptea ca un felinar,
care impresoară lumea viselor ce le visezi
albă fruntea adormindă, tu mă cauţi prin livezi
să-ţi presar pe ochi icoane, umblet de apropiere,
pe un pom cu multe poame şarpele în priveghere,
nuferi albi, cautătura, şoaptele ce le şopteşti,
tresărind tomnatic frunze, fără ele mă priveşti
ne invăluie secunda, noaptea ca un felinar,
şi mă muşti târziu şi tainic, un sărut greu şi amar....

poezie de Şerban Moescu
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi frumoşi

adeseori aud spunând
nu fără un regret în gând
-ce ochi frumoşi fata avea
o ştiu oare de undeva?

- nu.... n-o cunoşti...
dar mult ai vrea
să nu fie a altcuiva
şi ai rămas blocat la stop
tot admirând pantofi cu toc

dar o sirenă de salvare
brusc te trezeşte din visare
şi-atunci cu mâna pe volan
şi fără bani în buzunar
bărbat trecut de ani şaizeci
clipind din ochi, singur vorbeşti

-puteam să fiu dus la spital
din simplu accident banal
încremenit privind cu foc
doi ochi şi doi pantofi cu toc

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ochi...

Un ochi...
Ce exprimă diverse-nţelesuri
Vă explic eu acum în câteva versuri...

Un ochi poa' să-nsemne organ de vedere,
Observă, transmite şi inima-i cere;
Să fie un spaţiu ca nişte ferestre
Pe unde drumeţu-ţi pândeşte la zestre;
Un cadru de apă, stătută cu broaşte,
Unde trupuri fierbinţi vin să se-mproaşte;
Un ochi e-o verigă, un laţ sub bărbie,
În fire-mpletite, e borta din ie;
Un sclipăt la capăt când eşti dat uitării,
Un cerc între fiare când dai foc mâncării,
Mâncare din coajă de galinacee,
O sticlă ce vede prin Calea Lactee;...

De-ţi curge prin venă curajul angro
Poate fi mâncăria din ochiul maro...

Ochiul luat poate fi sau bătut, necrezut,
Poţi în ochi să te creşti sau să fi un pierdut,
Din ochi se măsoară, se soarbe, se fură,
Prin ochi se cunoaşte, iubire şi ură;
Sunt şi multe tulpini cu-al ochiului nume,
De pietre, gângănii prin colţuri de lume,
Ochiul poate fi ban, chiar unul de-al dracu,
Se fac mulţi fraţi cu el, oricare-ar fi lacu',
Poţi face cu ochiul, să-l închizi, să visezi,
Poţi în lume să-l scoţi sau alţi ochi să urmezi;
Cu-n ochi deasemeni v-am scris să ţin hangul,
Şi martor mi-e ochiul ce şade-n triangul!...

Blagoslovenia desface-un deochi,
Mai este al treilea, al minţii...
... un ochi...

poezie de Vasile Zamolxeanu (20 iulie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te opri

Cer şi gând gri
Pastişă de zi,
Nu te opri
Fragile "a fi"

Frig ca la pol
Rachiu monopol
Din crâşmă prelins,
Puhav ochi plâns

Văzduh de taifun
Crivăţ nebun
Gonit de departe
Garduri surpate

Durere te curmă!
Nu las nici-o urmă
Pe albă ninsoare...
Cum? Astfel se moare?

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poartă-n ochi seninul

Poartă-n ochi seninul. Poartă noaptea-n păr.
Nu i-am spus iubitei nici un adevăr.

M-a-ntrebat: "Afară viscolu-i buimac?
Să-ncălzesc căminul, patul să ţi-l fac?"

Am răspuns iubitei: "Azi, prin vânt şi ger,
Cineva flori albe leapădă din cer.

Poţi aşterne patul şi sufla-n cămin,
Eu şi fără tine sunt de viscol plin."

poezie celebră de Serghei Esenin, traducere de George Lesnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Univers

Plăcut de privit
Universul înstelat –
Printr-un ochi de geam.

poezie de Issa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

printr-un ochi de geam -
deasupra oceanului
o mare de nori

haiku de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eden

Şi... pentru că trebuia să porţi un nume,
te-ai numit ÎNGER.
Aluneci încet prin gândurile mele
clădind castele
ireal de reale,
fierbinţi de urma trupurilor
vibrând sub zapada iubirii
ce arde în noi,
albă
ca păsările
toamnelor noastre.

Şi... pentru că trebuia să porţi un nume,
te-ai numit BĂRBAT.
Tu strângi în braţe eterul
în care nu exist decât eu.
Mă dezbraci de taine
ca pe o salcie despletită
la malul unei ape izvorând
de departe,
din sufletul tău.

... şi te-ai numit VIS
şi ai pătruns în sângele meu
bolnav de dor,
de nelinişte, de nesiguranţă,
bolnav de tine -
cel niciodată găsit -
şi trecerea ta
a lăsat adânci urme
în carnea-mi flămândă
de EDENUL
trupului tău.
Tăcere...

Ce ochi frumoşi avea
tăcerea dintre noi!
Ne adulmecam
ca pe o pradă
în liniştea nopţii...
Ne dureau gândurile de
dor...
Ne dureau degetele
care pipăiau noaptea
ca o catifea albastră...
Ne durea muzica divină
ce curgea din cer...
Ne durea fiecare şoaptă
nespusă încă...
Pielea avea parfum
de piersică
dată în pârg.
Ce ochi frumoşi avea tăcerea
din noi,
cei care abia atunci învaţam
alfabetul iubirii!
Ce ochi frumoşi!
Ne strigam
fără cuvinte...
Ne pipăiam
fără gesturi...
Ce ochi frumoşi
avea iubirea
ca o mare doamnă
trecând pragul dintre noapte
şi zi...

Ce ochi frumoşi
Aveai...
Tu!

poezie de Lelia Mossora (20 mai 2003)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb

Un vers alb,
o îmbrăţişare albă,
o floare albă,
catarg alb,
răsturnat în mare albă,
răscruce de privire albă,
curcubeu alb,
un zâmbet alb
dintr-o inimă roşie,
doar ea culoare
mai roşie ca albul,
mai albă ca roşul...
şi din nou alb...
mână albă,
flacără albă azi,
flacără albă mâine,
zi albă,
alb azi,
zile albe,
mâine alb,
obsedant alb,
alb...
alb...
alb...
şi din nou,
îmbrăţişări albe,
amurg alb
într-o privire albastră
şi apoi
răsărit albastru
într-o privire albă...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea nu ştie

Din cei doisprezece ochi, ceasul mă priveşte
însetat, cu limba scoasă...
Din unul clipeşte! Eu mă aşez la masă
ei sar şi se aşază la stânga
şi la dreapta şi clipesc
şi îmi fac semne că am doi ochi
şi că pe unul îl iubesc
dar că pe altul îl vom bea fără nici o vină
cu toţii la Cină...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarii fără vină

li-s inimile păsări cu aripi frânte-n zbor
şi zbor de inorogi cu cornul blestemat
şi corn fără de coarne, căci secetă a fost
şi secetă de ape cu ochi nedeocheat
şi ochi întors spre mare
şi mare fără mal
şi mare fără barcă
şi bărci fără pescar
pescari fără de pipă
şi pipă cu mult fum
şi fum li se ridică
în inimi este scrum
şi iată curge-n inimi
o ploaie de-amăgire
ce ploaie şi ce moarte
pândeşte prin ruine...

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare de lumini în culori vii îmbrăcată

picură
din roua nopţii
numai picuri de lumină
picură
din "naltul bolţii
flori de vise
fără vină

şi pe străzi
pe la balcoane
pe la treceri de pietoni
doar lumini
multicolore

dintr-o mare
de lumini
aurii
treci în alta
în culori vii îmbrăcată
roşu
verde
şi albastru
de te simţi
pe-un cal măiastru
venit jos
de pe un astru

cu ochi vii
şi înfloriţi
trotuarul te priveşte
iar
din sensuri giratoare
brazi înalţi împodobiţi
cu lumini
multicolore
te fac şi
tu ca să simţi
a vieţii aurore

cine ştie
poate vii
să fii şi tu o lumină
albă albă
fără vină

poezie de Ioan Daniel Bălan (23 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La primul cuvânt senin

La primul cuvânt senin la primul surâs al cărnii tale
Drumul greoi dispare
Totul începe din nou

Floarea sfioasă floarea fără văzduh a cerului nopţii
Mâini înceţoşate de stângăcie
Mâini de copil

Ochi ce se-nalţă spre faţa ta şi e zi pe pământ
Cea dintâi tinereţe sfârşită
Doar desfătarea

Vatră-a pământului vatră de miresme şi rouă
Fără vârste fără temeiuri şi legături
Uitare fără de umbră.

poezie clasică de Paul Eluard din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cătarea de cuvinte, ţine minte

Într-o ziuă, oarecare
dintr-un an la întâmplare
am să ies din pielea-n care
tot cuvântul meu mă doare.

Prind în ochi albă năframă
cât să-i fac durerii vamă
să-i dau libertăţii hrană
din tăcerea ce mă-nhamă.

Să desprind ca din pristol
păsări, sentiment, control
îngeri, dor, lumini în stol
tot ce-n inimă-i pârjol.

Să le las să se înfrupte-n
unda şansei ne-ntrerupte
prin extazuri şi simţiri
vindecabile-n iubiri.

Să ştiu toate că-mi revin
într-un cer de piept senin
unde, ritmu-i mai calin
ca un vers, un vers blajin.

Cât credinţa mi-este sfântă
lacrima în ochi se zvântă
dragostea în sânge-mi cântă,
castităţii, ce-nveşmântă.

Printr-o-ncredere deplină
doi într-unul se-ncunună
pulsu-n vene foc răsună
când e dragostea nebună.

Într-un an, la întâmplare
din ăst veac ce mă tot doare
am să ies la drumul mare
să-ţi pun slovele-n cătare.

Din cătarea ce-ţi rămâne
îmi scot versu' din ruine
scriu ce-aş spune fără glas
spun de-aş fi, în ultim ceas...

Iolanda Şerban ©

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!