Ochi frumoşi

adeseori aud spunând
nu fără un regret în gând
-ce ochi frumoşi fata avea
o ştiu oare de undeva?

- nu.... n-o cunoşti...
dar mult ai vrea
să nu fie a altcuiva
şi ai rămas blocat la stop
tot admirând pantofi cu toc

dar o sirenă de salvare
brusc te trezeşte din visare
şi-atunci cu mâna pe volan
şi fără bani în buzunar
bărbat trecut de ani şaizeci
clipind din ochi, singur vorbeşti

-puteam să fiu dus la spital
din simplu accident banal
încremenit privind cu foc
doi ochi şi doi pantofi cu toc

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-mă-n ochi...

Priveşte-mă-n ochi când eşti cu mine,
Priveşte-mă-n ochi, să ştiu de ţi-e bine,
Priveşte-mă-n ochi, că doar o privire,
Priveşte-mă-n ochi, mi-aduce fericire.
Priveşte-mă-n ochi, că şi ochii vorbesc,
Priveşte-mă-n ochi atât cât trăiesc.
Priveşte-mă-n ochi, e tot ce-mi doresc,
Priveşte-mă-n ochi, nu-mi spune "te iubesc".
Priveşte-mă-n ochi, să ştii ce gândesc,
Priveşte-mă-n ochi, să vezi cât te iubesc!
Priveşte-mă-n ochi, oricine ai fi,
Priveşte-mă-n ochi, bărbat sau copil.
Priveşte-mă-n ochi, nu-ţi cer prea mult,
Priveşte-mă-n ochi, să-ţi văd a lor tumult,
Priveşte-mă-n ochi chiar de nu-mi vorbeşti,
Priveşte-mă-n ochi, e deajuns să mă priveşti.
Priveşte-mă-n ochi, să pot să-nţeleg,
Priveşte-mă-n ochi, ce drum să aleg...

poezie de Mariana Simionescu (15 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mult mi-e dor

Mai fă un pas, intinde mâna,
Suvitele din păr aşteaptă
Imi licareste-n ochi lumina
Si simt miros de toamnă coaptă.

Asterne-mi linistea in suflet
Cu macii infloriti din vară
Un telefon stă fără sunet
Si mult mi-e dor de tine iară.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eden

Şi... pentru că trebuia să porţi un nume,
te-ai numit ÎNGER.
Aluneci încet prin gândurile mele
clădind castele
ireal de reale,
fierbinţi de urma trupurilor
vibrând sub zapada iubirii
ce arde în noi,
albă
ca păsările
toamnelor noastre.

Şi... pentru că trebuia să porţi un nume,
te-ai numit BĂRBAT.
Tu strângi în braţe eterul
în care nu exist decât eu.
Mă dezbraci de taine
ca pe o salcie despletită
la malul unei ape izvorând
de departe,
din sufletul tău.

... şi te-ai numit VIS
şi ai pătruns în sângele meu
bolnav de dor,
de nelinişte, de nesiguranţă,
bolnav de tine -
cel niciodată găsit -
şi trecerea ta
a lăsat adânci urme
în carnea-mi flămândă
de EDENUL
trupului tău.
Tăcere...

Ce ochi frumoşi avea
tăcerea dintre noi!
Ne adulmecam
ca pe o pradă
în liniştea nopţii...
Ne dureau gândurile de
dor...
Ne dureau degetele
care pipăiau noaptea
ca o catifea albastră...
Ne durea muzica divină
ce curgea din cer...
Ne durea fiecare şoaptă
nespusă încă...
Pielea avea parfum
de piersică
dată în pârg.
Ce ochi frumoşi avea tăcerea
din noi,
cei care abia atunci învaţam
alfabetul iubirii!
Ce ochi frumoşi!
Ne strigam
fără cuvinte...
Ne pipăiam
fără gesturi...
Ce ochi frumoşi
avea iubirea
ca o mare doamnă
trecând pragul dintre noapte
şi zi...

Ce ochi frumoşi
Aveai...
Tu!

poezie de Lelia Mossora (20 mai 2003)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare îşi închipuie cineva că poporul e o materie imaginară şi inertă, fără ochi, fără inimă? NU, NU. El reprezintă miile de ochi contopiţi într-un singur ochi gigant, miile de inimi contopite într-o singură inimă uriaşă... Poporului nu-i ajunge doar să-l gâdili. El vrea să fie prezent la lupta voinţei libere a omului împotriva destinului orb, vrea să fie cotropit de furtuna pasiunii şi a frumosului. Asta vrea acel ochi gigant, acea inimă uriaşă a poporului! Izbăvire şi, în egală măsură, râsul şi bucuria vieţii. Să trăiască viaţa eroilor! Să sufere cu ei, să triumfe cu ei. Să plângă cu sughiţuri în beţia extatică stârnită de marea putere a frumosului, de acea profunzime a ideilor ce te face să ameţeşti.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate ai zâmbit...

poate ai zâmbit sau poate nu,
pe faţa ta se vede, îngândurare,
din ochi mă fulgeri cu un gând,
aş vrea să îl citesc. Ce spune oare?

în braţe te-am umplut de flori,
nu-s pentru tine şi mă doare,
dar ştiu că-mi mulţumeşti de mii de ori,
că zâmbet vor aduce şi nu ţi-e oarecare

aş vrea să pot mai mult să-nfăptuiesc,
şi printre mult, privirea-mi arzătoare,
aş vrea cu faptele să-ţi ocrotesc,
tot ce-ţi loveşte sufletul cu întristare

sunt simplu om şi am putere,
atât cât Dumnezeu va vrea,
să-mi dăruiască fără eu a cere,
să pot să-ţi luminez drumul ca stea

mă iartă şi din când în când mă ceartă,
aşa eu simt, ce mult te mai iubesc,
aşa voi şti de îmi greşeşti vreodată,
că am puterea să te iert, mai mult să te doresc

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amiază de vară

Trece soarele prin mine ca prin geam.
Ce mai sunt? Ce mai am?
Ce-am rămas?
Inima îmi bate, mecanic, ca un ceas.

Câte veacuri oare au trecut
De când stau în soare fără gând?
Oare-s eu acela de la început
Ce-a rămas aicea, ezitând?

Sau lumina asta de la soare,
Scânteind în ochi ca pe izvoare,
Mă petrece înspre negre locuri,
Desfăcând în clipe albe veacuri.

Prin tăcerea cea de foc a după-amiezii,
Eu cu ochii-abia deschişi, ca huhurezii,
Văd cum timpul stă pe loc de mult
Şi ca pe un vuiet depărtat l-ascult.

Viaţa dormitează germinând,
Şi o simt în jur, universală,
Într-o nesfârşită oboseală
Şi-n absenţa ultimului gând.

Şi rămân şi eu uitat de toate
Şi de mine însumi tot, uitat,
Rar clipind, cu capul aplecat,
Ca oricare altă vietate.

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, n-aţi ghicit, nu se-ntâlneau!

Duminica, pe înserat,
Veneau la chipeşul bărbat,
Doi ochi albaştri, doi căprui
Şi-n urma lor, doi ochi verzui.

Oh, n-aţi ghicit, nu se-ntâlneau!
Pe rând soseau şi-i povesteau,
Că le-a fost dragostea dintâi,
Că fără el n-au căpătâi...

Vreun tâlc acum aţi priceput?!
Din vară se-nturnase-n lut
Şi-n cimitirul dinspre plopi,
Îl plâng şi alţi doi ochi miopi.

Morminte de-ar putea vorbi,
Ar spune fără a cobi:
Pe-aleea dintre doi stejari,
Îl plâng amarnic doi ochi mari.

În zori, nevasta cu ochi plânşi,
Ridică trandafirii strânşi
Şi îi azvârle prin zăvoi,
Cu ochii trişti, străini şi goi.

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gust de rodii

Azi o mână arămie
Despre mine vrea să ştie
Cine sunt, de unde vin,
Cărui Dumnezeu mă-nchin.

Îi răspund că-s dintr-o carte
Desprinsă pe jumătate,
Ochi de apă după ploaie
Zâmbitoare şi vioaie.

Mâna-ntinsă mă cuprinde:
- Spune, fără jurăminte,
Câte ploi ţi-au spălat ochii
De-ai rămas cu gust de rodii?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând de primăvară

Îngheţat si zgribulit
Într-o mantie de frig
Aninat într-o fereastră
Cu ochi mari în frunza creaţă
Gândul tău trimis cu dor
Mi-a adus un mărţişor

- Vino, hai, te pun pe bluză
Nu-i nevoie de o scuză
Drumul, ştiu, e cu zăpadă
Şi tu n-ai avut lopată
Nici maşină, nici tramvai
Nici la sanie trei cai

Eşti un fluture în zbor
Fără bilet de avion
Doar cu gând de primăvară
Şi miros de tămâioară!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi Prutul

eu veneam râzând spre tine
alergând pe o câmpie
tu treceai Prutul înot
fără barcă, fără pod

şi-ai găsit în răzeşie
fată cu macii pe ie
fără un baltag pe masă
doar cu Ştefan pe o creastă

de pe margine de apă
gândul meu azi te dezleagă
de-amintirea ce te-ncearcă
cu ochi negri de olteancă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să apăs pe trăgaci privind un om în ochi, mi-ar fi foarte greu, dar să o fac privind un animal în ochi, asta e de neconceput!

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

Soare, soare şi iar soare,
Feţi frumoşi în gând c-o floare,
Fluieră fără habar
Fără bani în buzunar!

epigramă de Maria Ioniţă din ziarul "Viaţa Buzăului" (10 ianuarie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi tăi

şuierat de locomotivă,
stau amorţit, geam înţepenit,
tăcere sonoră,
se deschide parcă în vis
uşa ce dă... chiar spre mine.
scuzaţi vă rog...
îmi daţi şi mie voie?
eu nu pot să mă mişc.
rămas mut de uimire, e vis,
e rai, e închipuire?
sau sunt rămas în adormire?
vă rog, să vă ajut!
staţi puţin, nu-i greu,
ating cu mâna ceva ce...
inima-mi răpune,
doamne ce fior...
ochi negri de cărbune,
diamante sclipind lucitor,
ce privesc uimiţi sclipind vesel,
la mine.
tresar căci aud şuierat,
eram cu mulţi ani în urmă,
în faţa mea este un băiat,
ce semăna la fel ca şi tine.
este el, al nostru!
de ce ai plecat, tu, acolo?
undeva departe, departe,
tu, a mea iubire?
ochi de diamant, negru cărbune?

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Practica îi omoară

Din ochi privind la visterie,
Promişii bani sunt fără număr.
O spun cu toţii-n teorie,
Că-n practică, saltă din umăr.

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa din carte

Cu o talie de viespe
Un izvor de frumuseţe
Am găsit-o într-o carte
Cine-o fi, din care parte?

Cine-a desenat-o oare
Şi i-a pus în ochi culoare?
Eu am pus-o doar în vers
Mi-a placut şi-am înţeles

Timpul ei este trecut
Are nume de-mprumut
Dar precis a existat
Frumoasa; e... adevărat!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă mondenă

Singur.
Mii de ochi
care te privesc
te scrutează
te pândesc.

Fumezi
lacom
o mie de ţigări.

Eşti singur
în mijlocul încăperii
cu mii de ochi
care te dezbracă.

Bei
agitat
o mie de înghiţituri mici.

Şi o mie de ochi
te înghesuie
te încercuiesc.

Iar tu eşti singur
în mijlocul încăperii
şi strigi de o mie de ori:
"ÎMI DAŢI VOIE SĂ TREC?"

poezie de Gaetano Longo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un el şi o ea

De ce tu şi eu,
Ne minţim,
Credem că suntem la fel,
Dar suntem o ea şi un el.
Pe ea, fata cu ochi căprui,
Aş vrea să o strig,
Să-i spun pe nume,
Dar "ea" sunt multe-n lume.
Ea, la fel ca şi el,
Nu-i ştie nume,
Ar vrea sa-l cheme,
Dar pe cine? "El" e oriunde.
El şi ea,
Un singur drum.
Ea face un pas,
ar vrea a oprească timpul,
să amâne clipa de bun rămas.
El o priveşte îndelung,
ar vrea să-i vorbească,
să o întoarcă din drum,
dar îî e teamă,
să nu greşească.
Pentru fiecare,
"El" şi "ea" au un singur nume,
Ştiut numai de ei,
Pentru cei ce nu cunosc,
Rămân doar un ea şi un el.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângeam aseară

adeseori făceam din noapte zi
şi din zi noapte...
până într-o dimineaţă
când bastonul unui nevăzător
m-a lovit întâmplător
pe stradă.

am traversat puţin buimacă
privind în urma lui.
el n-a văzut niciodată
strălucirea soarelui?
n-a văzut albul zăpezii,
nici zâmbetul copilului
adus pe lume?
mă cutremur....

un căţeluş şchiop, lovit de maşină
se aşează lângă banca mea.
doi ochi blânzi mă privesc
neîncrezători...
mai departe un castan
scăpat din furtună
are aripa frântă.

astăzi cerul se deschide
cu braţele pline de lumină
flori multicolore
îngrădesc trotuarele.
plângeam aseară.... de ce oare?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu glas de înger

sunt cea mai rea dintre femei
din piatră seacă-s ochii mei
am gustul acru de măcriş,
arunc privirile furiş....

dresez şi leii fioroşi,
pot să vrăjesc doi ochi frumoşi!
sunt cea mai rea dintre femei,
sunt ca şi Hera între zei.

torn în pahare doar cucută
s-adoarmă veşnic cel ce uită
sclipirea nopţilor cu Lună
dintr-un octombrie cu brumă.

când iarna rece se strecoară
cerneala-i gheaţă-n călimară.
eu... cea mai rea dintre femei
arunc în foc al meu condei.

şi-atunci, cu o sclipire rece
îmi spun în gând că totul trece.
arunc în jar tot răul ghem.
cu glas de înger eu te chem!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarii fără vină

li-s inimile păsări cu aripi frânte-n zbor
şi zbor de inorogi cu cornul blestemat
şi corn fără de coarne, căci secetă a fost
şi secetă de ape cu ochi nedeocheat
şi ochi întors spre mare
şi mare fără mal
şi mare fără barcă
şi bărci fără pescar
pescari fără de pipă
şi pipă cu mult fum
şi fum li se ridică
în inimi este scrum
şi iată curge-n inimi
o ploaie de-amăgire
ce ploaie şi ce moarte
pândeşte prin ruine...

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!