Nu te opri

Cer şi gând gri
Pastişă de zi,
Nu te opri
Fragile "a fi"

Frig ca la pol
Rachiu monopol
Din crâşmă prelins,
Puhav ochi plâns

Văzduh de taifun
Crivăţ nebun
Gonit de departe
Garduri surpate

Durere te curmă!
Nu las nici-o urmă
Pe albă ninsoare...
Cum? Astfel se moare?

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastişă după Mazilu, autorul piesei de teatru "Mobilă şi durere": durere, ce mobilă şi plăcere!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitor de crâşmă

Sunt poet, de bună samă,
Stau la crâşmă, beau rachiu,
Pritocind o epigramă,
Să n-o uit... pe loc o scriu.

epigramă de Vasile Iuşan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metempsihoză

Şuieră crivăţ de iarnă peste vâlcele,
(Iubito, cumva acestea-s merele mele?)
Şuieră crivăţ de iarnă peste ape şi case,
(Vegetarian pot fi cu-aşa buze cărnoase?)
Şuieră crivăţ de iarnă peste-ofilită mimoză,
(Te privesc lung, fascinat, căzut în hipnoză)
Şuieră crivăţ de iarnă peste culmea de deal,
(Înveleşte-mă cu trupu-ţi, molatic ogheal)
Şuieră crivăţ de iarnă peste cocoş de Hurez,
(Să exersăm, disperaţi, cu sărutul francez?)
Şuieră crivăţ de iarnă peste ienuperi şi ceri,
(Din conu' Minu să-ţi recit? Nichita preferi?)
Şuieră crivăţ de iarnă peste triste coline,
(Să nu mă spulbere, ascunde-mă-n tine!)
Şuieră crivăţ de iarnă peste târg, peste sat,
În primăvară, copile, intra-vei bărbat!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Nina Cassian
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce-a strâns prunele, şeful le-a făcut cinste cu un rachiu. El astfel venerând fructul, subalternii alegându-se doar cu... uzufructul?!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea Calandrinon

Vine fără s-o chemi, i-auzi bate-n geam.
Intră fără să-i ceri, mândră şi de neam.
Vede prin carnea ta ca printr-un geam.
Albă Calandrinon, cu ochi de mărgean.

Sveltă fără cuvânt, la biet patul tău,
În ochi privindu-te cu drept ochiul său
Astfel fiind mântuit de ăl ceasul rău.
Fiară cu dinţi de fier, zimţi de fierăstrău.

Pleacă şi-n urma ei, foi de trandafiri.
Doctor făr' de arginţi, straniu musafir.
Albă Calandrinon, cu ochi de safir.
Albă Calandrinon, cu ochi de safir.

Soră, pasăre-n alb, psihi-mu,
harnic, darnic duh,
patemi, boală şi chin, ia-le tu:
Du-le în văzduh!

cântec interpretat de Phoenix, muzica de Phoenix, versuri de Şerban Foarţă & Andrei Ujică din Cantafabule
Adăugat de Marcel Talpeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se lasă ceaţa

şi e frig. un frig ce ne-a intrat în suflete şi ne-a-împietrit
încât privim cu ochi dement în faţă moartea
în spitale se moare. dacă nu de boală sau malpraxis,
atunci se moare de plictiseală. fără motiv.
iar maternităţile se dau cu auriu pe la ochi ca să plângă
în oraşe se moare: de frig, de frică, de ciudă, de ură
la sat nu se mai moare, satele oricum sunt moarte fără lumânare
pădurile mor şi ele. fără nici o vină. şi fără lamentaţii
doar îşi tăie rădăcinile şi cad. să nu mai vadă fiara
ciudat. chiar şi în închisoare se mai moare
dar despăgubirile se plătesc
e legea talionului şi a dreptei justiţii
ţara de care vă spun s-a retras din viaţa asta
o ţară uitată de istorii şi de bucurii
o ţară experiment trist şi inutil
la scară umană

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul macilor fragili

Fragile flori şi efemere,
Ies în obraji de palid lan,
Cu spice-ajunse la aman,
Născându-şi pruncii în durere.

C-un trup candid şi diafan,
Sosite-mi par din alte sfere.
Fragile flori şi efemere,
Ies în obraji de palid lan.

Urmând a sa bolnavă vrere,
Ai zice că vreun piroman
Ieşit din dosnice unghere,
Pândise cu-al său gând avan,
Fragile flori şi efemere.

rondel de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prozaicul are un fix şi nici-o ficţiune.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E seară şi ninge

E seară şi ninge
Tu sigur nu vei veni
Totul e alb, dar în suflet mi-este gri.
Sub năvala de culoare, inima-mi îndoliată
E un bulgăr de zăpadaă
Din ninsoarea îngheţată.

Este disperant de alb,
Nu mi-e frig, îmi este cald
Şi mi-e departe
De singurătate.
Ma-nvârt ca-ntr-un carusel
Între un cer şi un alt cer
Şi mi-e ninsoare în atâta disperare.

E seară amară
Albă şi neterminată
Te aştept să vii, dar
Tu nu vii niciodată.
Totul este alb
Şi vântul s-a potolit
Ninge abstent
Sub cerul impertinent
Tu nu vii în seara asta
Spune-mi disperarea mea
Sub acest orizont greu
Ca-ntru-un carusel ningea

Este disperant de alb
Nu mi-e frig, îmi este cald
Şi mi-e departe
De singurătate
Ma-nvârt ca-ntr-un carusel
Între un cer şi un alt cer
Şi mi-e ninsoare de atâta disperare
Sub un orizont greu
Ca într-un carusel
Tot ningea peste viaţa mea

cântec interpretat de Salvadore Adamo, muzica de Salvadore Adamo, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţie de bodegă: aşa îmi mai ajustez al meu IQ cu un ţoi de rachiu!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Civilizaţie

O crâşmă. Radio. Şi muzică
de dans.
Un om, în crâşmă,
lângă radio şi lângă
muzica de dans.
Şi mâinile acelui om,
ce bat în masă
ritmul dansului
şi faţa omului, încremenită,
o faţă albă de ghilotinat.

Mâinile
despărţite
de ceea ce gândeşte omul.

Şi faţa-i albă de ghilotinat.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea cuvântului

Cine te-a plâns, cuvânt, deasupra frunţii noastre,
ce zeu şi cer şi ce lumină pură,
ce însetare de văzduh, de astre,
ne-a pus amarul, dulcele în gură?

Şi cine ţi-a prelins spre buze undelemnul,
din muguri stors cu teascuri ancestrale,
de unde ţi-ai trimis spre noi îndemnul
de-a trece Styxul umbrelor în zale?

O răzvrătire - ntru rostire, sfântă,
precum a mării, bănui încă sus:
şi ochiu-acela-n hora rotită ca o nuntă,
ivind cuvântul prim - şi nesupus.

Flămândă, gura îl primi, visându-l,
fruct diafan, cu sâmburii-n formare.
Se lumină! Fusese plâns cuvântul,
cuvântul care mistuie şi doare.

Aşa-l aştept, cum s-a ivit – cuvântul,
cum fu prelins din vasele celeste,
ca lacrima venind el, mult-prea-sfântul,
ca semnul născător - şi dătător de veste.

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idealizăm trecutul, proslăvim viitorul. Numai prezentul nu ne permite nici-o exagerare.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plutonul de execuţie şi-a făcut datoria exemplar: nici-o ţintă ratată.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-mi e să mai ning...

Mi-e toamnă, mi-e vis,
mi-e cântec şi ploi.
Mi-e albastru de-abis
Dureros de noi doi.

Îmi este ninsoare şi-mi este descânt.
Îmi este durere şi-mi este furtună.
Îmi este plecare şi-mi este şi vânt…
Şi alb... si nesomn, şi mi-e lună.

Şi mi-este departe de tine şi frig.
Şi mi-e amurg şi pustiu.
Şi mi-e curcubeu şi-mi e să mai ning.
Şi mi-e, unde eşti, să mai ştiu.

Şi sete îmi este şi iar îmi e dor,
mi-e rană de cântec în gând.
Şi-mi este şi spaimă... şi-mi este şi... nor
de ploi prea albastre plângând

poezie de Lelia Mossora (11 iunie 2003)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!

El a ochit-o, ea i-a făcut ochi dulci, nevasta a închis ochii şi astfel bărbatul s-a ales cu o pupilă pe sprânceană.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi încântat ca numele meu să-l poarte o stradă, astfel ca multe femei superbe să stea pe Constantin Ardeleanu.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balans ipocrit între elitism şi populism: bea pe ascuns whisky, dar toastează cu rachiu de drojdie.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băuse rachiu până în pragul comei: românul are şapte "beţi" în pieptul de alamă?!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o ninsoare despletită

E o ninsoare despletită,
ce şterge-n jur copacii şi pe tine,
un colb de alb aruncă-n zare
şi azvârle cu lumina-n ochi,
iar tu când vrei să mă priveşti,
striveşti lumina între gene
privindu-mă adânc.
O clipă coboară din nori
şi aprinde talpa piciorului gol,
cuvintele respiră tot mai repede
şi ora nu mai curge, stă pe loc.
Suntem eliberaţi în spaţiul
fără margini plin de alb,
şterşi de lumina albă
într-un şuvoi mortal.
Şi alergând în sus şi în spirală
ieşim din lumea albă întregi
împovăraţi de gânduri pământeşti
în lumea noastră rece şi reală.

poezie de Oana Frentescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!