Tineri şi tinere

Astăzi sigur nu se poartă
Sărutatul peste poartă,
La oraş ori pe la sat
Fac concurs... de sărutat.

epigramă de Vasile Iuşan din Estivale (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Landoul roşu

Prin păduri de porumb
Landoul roşu ne legăna.
Inima mea lângă inima ta,
Negru hulub lângă negru hulub.

Norii, câţi au trecut peste noi,
Cu viscolul, cu soarele împreună s-au dus
Către colina dinspre apus.
Doar noi în neguri, în ploi.

Dar roşul, eternul nostru landou
Ne poartă mereu înainte, ne poartă
Se-nchide o poartă, se deschide o poartă
Peste sufletul vechi, pentru sufletul nou

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poartă coroana

"Neliniştit e capul care poartă coroana" -
Aşa au zis cei care-au stat prin preajmă,
Lângă'mpăraţi
Lângă regine.
Fără odihnă sufletul tresaltă
Pe frunte picuri mari se văd să vină
Ca undele în lacul de pe baltă.
Ce să aibă în sine bucata de aur?
În cercuri pe creştet
Tot cercuri o lume.
O poartă acolo cu rele şi bune
Coroana-i o poartă de nelinişti în spume
Acelui ce-o poartă
Înlăuntru o poartă.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îşi poartă soarele corabia peste zi
Şi luna-şi poartă corabia peste noapte,
Îţi porţi corabia peste umbra mea
Şi umbra mea se leagănă spre moarte.

catren de Victor Rechiţian (16 ianuarie 2000)
Adăugat de Victor Rechiţian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorul este cel care într-o artă de conjunctură, o artă ocazională, astăzi poate să fie cel mai bun într-un gen de roluri, ce se poartă, ca a doua zi, când se poartă alt gen, să fie socotit nul şi neavenit.

Leopoldina Bălănuţă în revista "Teatrul", eseul "Arta actorului" (noiembrie 1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă poartă toamna

Mă poartă toamna pe alei
Şi pe cărări ce curg încet,
Când pică frunzele-n scântei,
Iar vântu-i tandru şi discret.

Mă poartă toamna în iubire,
Acoperindu-mă cu dor
Şi-aproape de nemărginire,
În amintiri... mă înfăşor.

Mă poartă toamna şi mă plouă
Printre culori ce ruginesc
Şi strâng în palmele-amândouă,
Al clipei trup dumnezeiesc.

Mă poartă toamna şi mă duce
Într-un iatac... ca un fior
Şi-n aşternuturi zăbăuce
În care-am învăţat... să zbor

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reformarea modei

Gol de aur, gol în poartă,
Moda e reformatoare,
Astăzi toată lumea poartă
Chiar şi gol în... buzunare!

epigramă de Viorel Frîncu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

sărutat

Sărutatul este un expedient genial pentru a împiedica îndrăgostiţii să spună prea multe tâmpenii.

definiţie de Alessandro Morandotti
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

sărutat

Sărutatul este un mijloc de a aduce doi oameni atât de aproape încât să nu mai vadă nimic în neregulă la celălalt.

definiţie de Rene Yasenek
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărăcuţele la mare

Au venit la mare, singure, cu trenul
Poartă împreună acelaşi costum
A'... mai frumuşică poartă sutienul
Iar slipul îl poartă colega de drum!

epigramă de Gheorghe Gurău (iulie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Dem Rădulescu - Bibanul

Tot ce-n sală poartă rochii
L-ar mânca de drag cu ochii;
Tot ce poartă pălărie
Cum l-ar mai mânca plachie!

epigramă de Vasile Tacu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta

păşesc printre veacuri uitate
în mâini port a mea soartă
ruine în jur şi paşii se scurg
tăcerea bate în poartă
gândul mă poartă
un zumzet se aude prin ani
mai latră un câine în poartă
se strecoară anotimpuri sub paşii rămaşi
ce vreme, ce soartă
să bat din poartă în poartă
trec ani trec spre soare apune
apune un gând pe strune de vânt
păşesc printre spini şi gânduri mă înţeapă
închid în mine cuvinte
se strânge în palme ţărâna
lumina se stinge în gol
plec spre apus şi gândul mă poartă
din poartă în poartă
se aprind în copaci cuiburi
mai plânge o mierlă pe umerii sorţii
se închide o uşă, se deschide o durere
mă caţăr pe ziduri pe picioare de humă
port pe buze surâsul uitat între pleoape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năpârlire

Ei blăni de lup purtau la gât,
Dar au cam năpârlit niţel
Şi astăzi s-au schimbat atât
Că poartă numai blăni de miel.

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunganul se afla şi el în drum spre oraş, împreună cu cei doi body-guarzi repartizaţi lui, în maşina acestora. La intrarea în oraş, îi rugă însă pe cei doi să pornească pe un alt drum, care nu ducea spre casa geografului. Fără a întreba din ce motiv, cei doi îi dădură ascultare şi opriră în dreptul altei case. Aici coborâră; doar lunganul intră în curte, cei doi rămânând afară, la poartă, lângă maşina lor, remarcând anunţul scurt de la poartă: "Nu intraţi! Câine rău!" Dar Brutus se bucură de prezenţa lunganului; ştia că va primi ceva bun de la acesta. Şi chiar căpătă ceea ce aştepta; Nis nu-l neglijă pe dulău.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e sigur, e sigur

E calm, e liniştit, plin de umor,
E campionul păcii mondiale,
Căci poartă pe parbriz, la purtător,
O poză cu mormântul soacrei sale.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

Melancolic stau la poartă
doar cu gândurile mele,
Căutând a mea consoartă
în puzderia de stele.
Melancolic stau la poartă
în noaptea cu lună plină,
Gândurile sus mă poartă
unde zarea e senină.
Melancolic stau la poartă,
privesc cerul plin cu stele,
Printre ele a mea consoartă
străluceşte ca şi ele.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monahii poartă lumea în spinare

Trece noaptea ca un hoţ călare
Peste casele săracilor în fugă
Îngenunchează schitul pentru rugă
Monahii poartă lumea în spinare

Am avut un plan ambiţios
Şi pe care astăzi îl depun:
Când pătrunde frigul pân-la os,
Şi mai scrii şi versuri, eşti nebun!

Spânzură lumina în lămâi
Ghemuite visele în pat
Vestitorii lumile străbat
Tu cu dimineţile rămâi

Am trecut prin viaţă ca Gavroche
Ataşat de-aceeaşi baricadă
Aşteptând ca anii mei să cadă
Fiecare, trist ca un reproş

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morală

Aştepţi, învăţate urs,
Pentru post să dai concurs,
Când pupeze din depărtări
Vin prin concurs... de-mprejurări?

epigramă de Corneliu Vasile din Epigrame şi alte versuri umoristice (septembrie 1996)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penitenciarul devenirii

În penitenciarul devenirii,
S-a-nchis tăcut fiinţa noastră, toată
Şi convergentă cu legile firii,
M-a înfiat întindere de piatră.

Ecoul este albatros rănit...
Se-nalţă peste plaja de lumină
Poartă de spaţiu-timp ne-am irosit,
Dar nu cunaştem a purta vreo vină.

Şi marea,-n ceruri, picură cu stele,
Pe plaja cărnii, literă de dor.
Suntem un vis. Trecutele însemne,
Ne-au sărutat pe frunţi de somn uşor.

Este durere, lacrimă sau pace?!
Ce plângeri astăzi, biciuie tăcerea
Şi puritatea-ntinderii albastre
Prelung şi gav, înflămânzindu-mi vrerea?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă, femeie

iubeşte-mă femeie într-o noapte
o noapte mai cer
iarăşi şi iar
astăzi şi mâine, mereu
mi-e aprig dor de a ta fierbinte chemare
peste ţărmuri întinse de mare
iubeşte-mă femeie
pe câmpuri de flori, pastelate culori
buzele, o atingere lină, eternă,
sânii, tainic fior în zorii cei noi
iubeşte-mă femeie în dorul nespus
şi vântul să-ţi poarte cuvântul suav
pe întinsele ape
iubeşte-mă femeie
în lacrima crudă a ploii
sărutul descânt
să vină cuvânt peste şoapte
iubeşte-mă femeie, o dată
dă de pereţi cu dureri şi tristeţi
nu rătăci din poartă în poartă
iubeşte-mă femeie pe pagina goală
mai scrie un poem
o dată, în grabă
iubeşte-mă femeie
acum ori niciodată

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeme noi

Poemele din tagma aceasta
se poartă mai pe sus
şi sunt implementate de îngeri
fiecare are un nimb
şi poartă nume sacru
un început veşnic
că să nu le afecteze sfârşitul
fiecare adresează
întrebări şi are răspunsuri
gupă o noimă divină
cât să deschidă o poartă
spre alte eden-uri în serie.

poezie de David Boia (16 noiembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!