Poeme noi
Poemele din tagma aceasta
se poartă mai pe sus
și sunt implementate de îngeri
fiecare are un nimb
și poartă nume sacru
un început veșnic
că să nu le afecteze sfârșitul
fiecare adresează
întrebări și are răspunsuri
gupă o noimă divină
cât să deschidă o poartă
spre alte eden-uri în serie.
poezie de David Boia (16 noiembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Citate similare
Pulsul iubirii
În imnuri și în ode
Poartă spre azur
Amorul unui poet
O muză sacră cu nimb
tanka de David Boia (17 martie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Interesul poartă fesul, dar sunt și fese care poartă interese.
aforism de David Boia (1 octombrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Fiecare om își poartă crucea, dar din ce în ce mai mulți și-o poartă la gunoi.
aforism de Victor Martin din Violatorii zilei de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Leagăn de iubire
Alint de lumină
Și pace divină
Chemare spre astre
Când păsări albastre,
Cu ochi de rubin,
Cu trilul sublim,
În leagăn de sângeri,
Ne poartă spre îngeri.
Poteci de lumină
Pe mantia plină
De roze și taină,
Ne cheamă, ne cheamă...
Dansăm în iubire
Cuvânt din pslatire.
Ne poartă visare,
Prin vraja de floare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încurajați-vă trupurile, admirați-le, mulțumiți-le în fiecare zi că vă poartă sufletul, că vă poartă viața!
citat din Irina Reisler
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
Eu cred că fiecare așteaptă
Să-i bată careva la poartă
Nu doar acei bătrâni, părinți
Ci chiar și tineri mai cuminți.
Ei poartă o deschid mereu
Dar intră numai... Dumnezeu!
Ar da tot ce-au mai bun pe masă
Să vină mulți la ei în casă
Dar fiecare se grăbește
Cu altul de se întâlnește...
poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corpul poartă nume, iar sufletul renume.
citat din David Boia (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Poarta
pășesc printre veacuri uitate
în mâini port a mea soartă
ruine în jur și pașii se scurg
tăcerea bate în poartă
gândul mă poartă
un zumzet se aude prin ani
mai latră un câine în poartă
se strecoară anotimpuri sub pașii rămași
ce vreme, ce soartă
să bat din poartă în poartă
trec ani trec spre soare apune
apune un gând pe strune de vânt
pășesc printre spini și gânduri mă înțeapă
închid în mine cuvinte
se strânge în palme țărâna
lumina se stinge în gol
plec spre apus și gândul mă poartă
din poartă în poartă
se aprind în copaci cuiburi
mai plânge o mierlă pe umerii sorții
se închide o ușă, se deschide o durere
mă cațăr pe ziduri pe picioare de humă
port pe buze surâsul uitat între pleoape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O poartă coroana
"Neliniștit e capul care poartă coroana" -
Așa au zis cei care-au stat prin preajmă,
Lângă'mpărați
Lângă regine.
Fără odihnă sufletul tresaltă
Pe frunte picuri mari se văd să vină
Ca undele în lacul de pe baltă.
Ce să aibă în sine bucata de aur?
În cercuri pe creștet
Tot cercuri o lume.
O poartă acolo cu rele și bune
Coroana-i o poartă de neliniști în spume
Acelui ce-o poartă
Înlăuntru o poartă.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două nume
La fiecare naștere în lume,
Cu fiecare prunc ce li se-arată
Mai pun părinții câte două nume
Și mai deschide moartea câte-o poartă.
La care prea flămândă își așteaptă
Pomelnicul meniul de la nuntă
Și-a doua zi mireasa-i mai deșteaptă
Cu încă două nume noi în burtă.
Ne punem două nume zi de zi
Nădăjduind o moarte mai puțină
Fără să știm ce invitat va fi
Chiar azi, după botez, la noi la cină.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii
Oare fluturii vor ajunge la inima mea
Sau au înghețat pe undeva pe drum?
Sunt singură și în viața mea se simte un veșnic gol.
Poate ar trebui să văd cerul de argint, să-mi ascult inima,
Mă vizualizez la început de drum,
Sunt iubită de copiii mei dragi,
Fiul meu care nu ezită să-mi arate
În fiecare zi cât de mult mă iubește
Atât de cald îmi șoptește la ureche cuvinte dulci,
Atât de suav îmi zâmbesc amândoi,
Încât mă pot topi de dragul lor, eu, înger de foc.
Atât de dragi sunt că viața aceasta este prea scurtă
Pentru a mă bucura de îngerii mei.
Vulcan de cuvinte mă poartă spre portalul spre rai.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara aceasta nu se poartă albul, se poartă Tricolorul României.
citat din Victor Ponta (22 iulie 2012)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Fatalitate
Soarta veșnic variază
Vibrează și avansează
Dă tumbe ca o sfârlează
Pe trasee deviază
Pe la curbe derapează
De multe ori agasează
Uneori ne deranjează
Alteori accelerează
Nu odată ne fentează
Soartă de factură brează
Cu lumea asta jonglează
Mai apoi ne derutează
Când destinul sângerează
Pune tălpi și faultează
Maică soartă soră soartă
Mai deschide-ne o poartă
O poartă sau o fereastră
Cu alura ta măiastră.
poezie de David Boia (17 decembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.- hit
- O poartă spre infinit.
Hit
monostih de David Boia (26 octombrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Mă poartă toamna
Mă poartă toamna pe alei
Și pe cărări ce curg încet,
Când pică frunzele-n scântei,
Iar vântu-i tandru și discret.
Mă poartă toamna în iubire,
Acoperindu-mă cu dor
Și-aproape de nemărginire,
În amintiri... mă înfășor.
Mă poartă toamna și mă plouă
Printre culori ce ruginesc
Și strâng în palmele-amândouă,
Al clipei trup dumnezeiesc.
Mă poartă toamna și mă duce
Într-un iatac... ca un fior
Și-n așternuturi zăbăuce
În care-am învățat... să zbor
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atributele Divinului se regăsesc în fiecare ființă umană, într-o măsură mai mare sau mai mică. Dacă privești cu atenție în profunzimile sufletului, vei descoperi că fiecare ființă umană poartă în ea o scânteie divină.
aforism de Yoga Swami din Cuvintele maestrului nostru aforismele pline de înțelepciune ale lui Satguru Shiva Yoga Swami
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
fiecare frunză e o inimă,
fiecare inimă piere...
în mintea mea ferecată,
vântul le poartă spre stele...
catren de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- începutul școlii
- Începutul școlii e poartă spre alte universuri.
definiție aforistică de David Boia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ultimul sărut
Poartă spre necunoscut.
monostih de David Boia (8 iulie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
În umbra aripei
Voi, cei care-atunci când nu suntem în acord,
gândiți că eu nu am credință,
nu vă imaginați dorința,
setea și nevoia mea de Dumnezeu;
nici n-ați auzit dezolantul meu
strigăt care-și poartă ecoul
prin spațiile lăuntrice ale umbrei,
cercetând nepătrunsul;
nici nu-mi vedeți gândul
trudind întru idealurile genezei
primejduite-adesea
asemeni suferințelor luminii.
Dacă sterilul meu spirit
ar fi putut deține puterea care v-a născut,
acum aș fi putut face ordine în paradis
spre-a fi-n armonie cu țărâna voastră.
Dar, spuneți-mi, ce putere se ascunde
într-un suflet care nu stă sub niciun steag
și care-l poartă totuși pretutindeni
pe cel care-l torturează știe cineva?
care adresează întrebări pentru a crede
și care, cu cutezătoare onestitate,
cercetează fiecare detaliu
și fiecare colț întunecat de ce?
Cu toate-acestea, sunt apărat
de setea pentru cercetare
de chinurile mele-n căutarea Domnului, cavernoase și neauzite;
și-i mai multă iubire-n flămânda mea
incertitudine decât indolenta voastră convingere.
poezie clasică de Amado Nervo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!