Se plimba agale, fără o țintă anume, dând doar ocol de vreo câteva ori propriei sale nave, "Pacifis", pentru a nu se înfunda în acea pustietate; dorea să vadă totuși ceva, iar cum prin apropiere nu era decât albastra lui navă, nu se îndepărtă de ea. O privea tăcut, învăluită de atmosfera albă, neuniform răspândită, în unele locuri ca o ceață fină, abia perceptibilă, iar în altele ca un abur dens, compact, ca un fum gros, prin care vederea cu greu putea răzbate și o găsi minunată, deși o cunoștea ca pe propriile-i buzunare, doar era nava lui.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lucian, comandantul misiunii, își rotea privirea ageră de jur împrejur, admirând imaginea din preajma spațioportului, încercând parcă să rețină ceva din adierea vântului care-i mângâia fruntea, din peisajul natural care-l înconjura, luându-și parcă rămas bun de la toate acestea. Zări și un grup compact format din tinere domnișoare care scandau numele lui; admiratoarele sale (le cunoștea, pe majoritatea). Le atribui un ultim surâs, adresat anume doar lor, apoi își întoarse privirea către rampa de lansare, unde zări silueta albastră a frumoasei nave "Pacifis".
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nefiind niște începători în escapade montane, în câteva ore ajunseră și depășiră chiar altitudinea până la care dantoniul era prezent. Aici atmosfera deveni absolut incoloră, imaginea fiind foarte clară de jur-împrejur, dar nu și în jos, unde nu putea fi zărit nimic altceva, decât aburul alb și dens al atmosferei, de parcă ar fi fost niște nori groși, prin care vederea nu putea pătrunde, sau mai degrabă un hău ciudat, un vid imens și alb care se căsca exact sub picioarele lor.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deodată, Alex fu trezit din gândurile sale de zgomotul unor pași. Își coborî privirea de pe cerul înstelat asupra parcului în care se afla; nu zări pe nimeni prin preajmă. Totuși, nu-l înspăimântă deloc gândul că n-ar fi singurul plimbăreț nocturn, rătăcit prin părculeț la ora aceea; poate vreo pereche de îndrăgostiți, sau niște câini vagabonzi, doar erau destui, chiar și prin centrul orașului... Se ridică de pe bancă și porni agale pe alee, afundându-se din nou în gândurile legate de misiunea navei "Pacifis"...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Mă îndoiesc că dumneavoastră aveți habar despre cum ar fi să vă știți unicul fiu atât de departe, pentru o perioadă atât de lungă... Nu treceți prin ceea ce trec eu!
Eugen: Vă rog, doamnă Enka... Vă înțeleg perfect temerile; știu ce simțiți.
Diana: Nu, domnule Manea, nu știți! Nu aveți cum, nici de unde! Însă repet: Nu pot fi de acord cu această plecare a fiului meu! Mi-e imposibil să accept o asemenea misiune... Nu! Băiatul meu nu va pleca! Nu rămâne decât să-i aleagă, domnule, pe alții... Mai sunt destui tineri capabili prin Institut!
Eugen: Doamnă Enka, poate nu vă dați seama că la ora actuală, Luci e cel mai bun din Institut, cel mai potrivit pentru o asemenea misiune; spun aceasta fiind sigur că nu greșesc, doar eu l-am învățat aproape tot ce știe. În plus, "Pacifis" e unica navă capabilă de un asemenea zbor. Cum credeți că, dacă prin absurd, am accepta ideea neparticipării fiului dumneavoastră la misiune, el ar fi de acord ca "Pacifis", nava lui, cea la care a lucrat în ultimii ani, să plece cu alții, fără el?! Cum credeți că ar suporta să-și vadă nava pilotată de alții, fără a fi și el cel puțin prezent la bord? Ar fi imposibil! "Pacifis" n-ar pleca nicăieri fără el, iar fără "Pacifis" se poate spune "adio" unei misiuni spațiale spre Proxima.
Diana: Aceste amănunte nu mă interesează, domnule profesor; n-au nici o importanță pentru mine! Nu-mi pasă câtuși de puțin dacă misiunea spre Proxima va avea sau nu loc; pentru mine, important e doar ca fiul meu să rămână aici, să nu plece nicăieri!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămași din nou singuri, doar cei șapte tineri, își continuară, într-adevăr, activitatea începută ziua trecută, aceea de a vizita nava albastră. Iar cum "Pacifis" nu era deloc micuță, nu reușiră nici până în seara acelei zile s-o vadă pe toată, dar după 27 iunie aveau destul timp s-o tot vadă, s-o tot cunoască, deci, considerară că totuși, ceea ce văzuseră era suficient. Oricum, vizitaseră locurile mai importante, care chiar trebuiau cunoscute de toți membrii echipajului, nu doar de cei trei tineri care o construiseră; bineînțeles, pentru ei, "Pacifis" nu avea secrete. Parcă nici pentru tânărul informatician nu avea atât de multe, acesta reușind să le afle din informațiile de pe computer, pe care le studiase cu atenție.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Pacifis", nava albastră, măreață și frumoasă, mica lume terestră de pe Proxima... Îi fusese dor și de navă; n-o mai văzuse de mult. În preajma ei se simțea ca acasă... Lia o admiră cu drag câteva clipe bune, din depărtare...
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După un timp, el și Adela se așezaseră pe o bancă. În apropiere, niște puștani jucau fotbal. Foarte probabil intenționat, unul dintre copilași trase cu mingea direct spre lungan; fiind o țintă destul de ușoară, evident, îl nimeri. Acestuia îi zbură rapid șapca de pe cap. Se ridică să și-o ia, dar imediat se trezi trântit de băiețeii zgomotoși, care-l recunoscuseră; n-avea parte de liniște, de singurătate, de timp doar pentru el și Adela. Și nu era vorba că l-ar fi deranjat oamenii, dar parcă dorea să fie doar cu Adela. Totuși, de copii reuși să scape ușor, împărțindu-le dulciuri; dulciurile sale... Stocul i se sfârșise; trebuia să-și cumpere urgent altele. Îi rugase pe băieți să nu spună nimănui că-l văzuseră, să nu provoace larmă în jurul lui.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privind-o, Lucian îi ghicea chiar și fără să o vadă îndeaproape, nerăbdarea cu care aștepta nota pe care chiar el i-o va acorda, dar el prelungi puțin așteptarea, nu pentru a-i mări suspansul, ci pentru a cântări bine asupra deciziei sale. Nu dorea s-o favorizeze cu nimic față de ceilalți, doar pentru ceea ce simțea pentru ea. Aici sentimentele nu aveau nici o valoare și nu puteau trece înaintea pro-fesionalismului. Revăzu de mai multe ori rezolvarea ei și nu-i găsi nici un cusur, deci, nimeni nu-l putea acuza că ar fi fost cumva părtinitor. Atunci se hotărî brusc; știa ce are de făcut.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Luci, celorlalți le e dor de "Pacifis"... În plus, poate doresc să vadă planta artificială, cu recipientul... Ar putea veni în navă, să o vadă?
Lucian: Sigur, de ce nu?! Luni, marți, miercuri și joi, pot veni între orele 12.00 19.00, să viziteze planta artificială; pe mine nu mă vor găsi aici, voi fi plecat, preciză el. Vineri, sâmbătă și duminică să nu vină deloc; atunci, de obicei, stau doar aici, în navă, nu plec nicăieri.
Maria: Ah... Doar așa să vină, când nu ești tu aici...
Lucian: Exact; așa aș prefera.
Maria: Și dacă vor întârzia mai mult la bord, peste ora 19.00, sau vor veni mai devreme de ora 12.00, ori poate în week-end?
Lucian: Sper să nu fie cazul.
Maria: Dar, Luci, nu-i corect; normal, ar vrea să te vadă și pe tine.
Lucian: Eu, nu! Nu vreau să-i întâlnesc. Aș prefera să fiu lăsat în pace, singur...
Maria: Iar ești încăpățânat ca un catâr.
Lucian: Posibil...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Și totuși, de ce s-ar putea ajunge la anularea misiunii noastre?
Lucian: Pentru că, evident, fără mine, Alex și Nis, "Pacifis" nu va pleca nicăieri. Noi trei suntem totuși membrii de bază ai echipajului, în plus, constructorii navei.
Mihai: Ah, pricep... Nava voastră, de fapt, mai mult a ta...
Lucian: Poate... Doar nu-ți închipui că am fi lucrat ca proștii toți trei timp de cel puțin trei ani de zile, fără concedii în această perioadă, pentru ca apoi s-o vedem plecând fără noi la bord? Nici gând! Proiectul meu de diplomă; l-am făcut pe tot doar cu mâna, deloc pe computer... N-am să accept niciodată ca "Pacifis" să plece fără ca eu să fiu la bord, cu alții și să aștept ca tâmpitul să se întoarcă peste 13, 14, 15 sau cine știe câți ani, dacă se va mai întoarce vreodată! Și oare altul ar avea grijă să nu pățească nimic, sau va fi indiferent?! Eu însă, evident, fie doar și ca simplu membru al echipajului, aș îngriji-o mereu cu multă atenție, n-aș neglija-o nici o clipă!
Mihai: N-ai fi de acord să plece în misiune nici dacă, spre exemplu, eu aș fi numit comandantul?
Lucian: Scuză-mă, dar fără mine la bord, nu, n-aș fi de acord; nu din cauză că n-aș avea încredere în tine, știu că ai îngriji-o, dar "Pacifis" e mult prea importantă pentru mine... Iar voi, ceilalți patru membri ai echipajului, fără "Pacifis" n-ați putea pleca, nu în această misiune; poate în alta. La ora actuală, e singura navă capabilă să întreprindă această călătorie.
Mihai: Ar fi păcat ca totul să se termine atât de repede, înainte de a fi început cu adevărat.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între timp, Lia ajunsese deja aproape de "Pacifis". Îi zărise silueta albastră din depărtare, prin aerul alb și dens, încețoșat, ca un abur, iar inima începu să-i bată mai tare ca de obicei, neînțelegând de ce. Ar fi putut încă să se răzgândească și să se întoarcă în orașul artificial, unde să-și continue somnul, alături de frumoasa Ly, dar nu; nu se opri din drum! Picioarele nu-i dădeau ascultare, o purtau parcă fără voia ei spre corpul acela metalic uriaș, rigid și albastru al navei, care se înfățișa înaintea ei, învăluit din toate părțile de aburul alb și dens al atmosferei Proximei.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tânărul Mihai, tare mândru, purta uniforma albastră, deocamdată fără accesoriile necesare și însemnele echipajului. Membrii familiei Ristea porniră spre rachetodrom. Gardianul nu-i recunoscu și-i opri, doar pentru câteva clipe, până când îl zări pe Mihai în uniforma albastră și pricepu că era unul dintre tinerii acceptați de curând în echipajul navei "Pacifis". Cerându-și scuze, le permise trecerea. Domnul și doamna Ristea nu văzuseră până în acel moment nava albastră, de aceea o admirară câtva timp; era măreață! Mihai urcă treptele spre puntea principală, deși părinții lui nu se apropiaseră încă de corpul metalic al navei. Pe puntea principală a "Pacifis"-ului nu se afla la acea oră decât... Lucian. Îl recunoscu pe tânărul lui coleg, căruia nu-i mai uitase numele.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profesorul-instructor Eugen Manea, rămas pe moment, până ce-și va primi noii elevi, fără elevi, se urcă la volanul mașinii sale și porni spre ieșirea din Institut, făcându-i semn cu mâna prietenului său, directorul. Acesta îl conduse cu privirea atât cât mai reuși să-l zărească, apoi se opri în dreptul mașinii sale albastre. N-o atinse, pentru că s-ar fi declanșat alarma și n-o putea opri. Ce ciudat! Se simțea ca un străin în fața propriei sale mașini. Se obișnuise să-l vadă pe Lucian la volan; acum, desigur, băiatul se afla la comanda propriei sale nave spațiale, într-o misiune mai mult decât importantă... Totul fusese bine pregătit, pus la punct, deci, n-aveau cum să dea greș, n-aveau cum să nu reușească. Directorul se mai calmă; avea încredere în acei tineri... Lăsă mașina albastră acolo, stingheră; probabil vreodată îi va face alte chei, dacă intenționa s-o mai folosească... Porni agale, cu pași mărunți, spre sediul principal al Institutului, unica sa casă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Hmm... Ce naiba-și mai închipuie și ăsta? Că am scăpat de body-guarzii mei, ca să dau peste oamenii lui?." își zise Alex nemulțumit în gând, îndepărtându-se grăbit de ofițerul de poliție. Se opri într-un părculeț, unde se așeză tăcut pe o bancă. Aerul, deși ușor poluat, era plăcut, mai proaspăt în timpul nopții, decât ziua. Tăcut, privi stelele palide, cu gândul la călătoria în care va porni în curând nava albastră "Pacifis", spre tărâmuri îndepărtate, necunoscute.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: "Vulturul"?!
Lucian: Da, asta a fost tot ceea ce am reușit să obțin de la marele supercomputer; denumirea navei: "Vulturul". Cum, nu știu... Cert este că am reușit. Și nici nu aveam nevoie de mai mult. Denumirea acestei nave spațiale, "Vulturul", m-a determinat să-mi amintesc brusc totul. Știi, discuția aceea cu dom' director, despre care ți-am vorbit...
Lia: Îmi amintesc. Când ai absolvit Institutul...
Lucian: Exact. Acea discuție. Și cum proiectul meu de diplomă era "Pacifis", dom' director a găsit de cuviință să-mi vorbească despre proiectul dumnealui de diplomă, care fusese tot o navă spațială, denumită "Vulturul". Deci, am făcut legătura dintre dânsul și nava "Vulturul". Mă întrebam totuși ce căuta oare nava domnului director pe Proxima; ba mai mult chiar, fără dom' director?! Însă curând după aceea, mi-am amintit detaliat, aproape cuvânt cu cuvânt, discuția avută atunci cu dom' director și m-am lămurit, în totalitate! Complet! Nava spațială "Vulturul", proiectul de diplomă al domnului director Traian Simionescu, directorul Institutului Astronomic... Ca și în cazul "Pacifis"-ului, nava dumnealui n-a rămas în stadiu de proiect, pe hârtie. A fost construită și programată pentru o misiune de o importanță deosebită; o misiune spre... planeta Proxima! Iar comandantul acelei misiuni ar fi trebuit să fie...
Lia: Luci, ce este? Nu-mi mai povestești?
Lucian: Ba da, imediat...
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte însă de a se repezi spre ușa de la intrare, se schimbă totuși de uniforma-i albastră; de abia după aceea ieși val-vârtej din casă. Cei doi body-guarzi erau încă la poartă; urcă în mașina lor. Nu-l întrebară decât unde să-l ducă și porniră fără a comenta; cunoșteau drumul, doar tot ei îl mai aduseseră pe lungan de vreo câteva ori în zonă. Opriră deci exact în dreptul casei familiei Cristescu. Doar Nistor coborî. Intră grăbit pe poartă, pe alee mergând la fel de repede. Nu trecu însă pe lângă Brutus fără a-l lipsi pe dulău de biscuiții moi și dulci. Sună hotărât la ușă, sperând să-i deschidă Adela; de abia aștepta s-o vadă. În prag însă apăru chipul plăcut al doamnei Manuela, mama Adelei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afară era frumos, călduț; primăvară în toată puterea cuvântului. Deși încă devreme, deja se luminase de ceva timp, soarele ridicându-se pe cer, la început ușor timid, mai apoi inundând cu razele sale întreaga zare, iar nava "Pacifis" împrăștia în jur sclipiri albăstrui, înfrumusețând rachetodromul cu prezența ei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneticianul nu ieșise deloc din casă, ca și ziua trecută; poate doar până în curte, pentru vreo câteva clipe, după care revenea rapid în casă. Motivul lui era foarte clar și putea fi explicat printr-un singur cuvânt: "Ucigașa", pe care Alex o vedea așteptând la poartă răbdătoare, ori de câte ori geneticianul privea în acea direcție. Iar avântul de a ieși din curte, măcar pentru o scurtă plimbare, i se tăia de fiecare dată după ce o zărea pe această domnișoară body-guard cu o poreclă atât de grăitoare...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înarmată cu șapte puternice motoare, dintre care unul principal, nava "Pacifis" nu consuma totuși prea mult combustibil. Nu era deloc lacomă, ci, dimpotrivă, destul de conservată. Rezervoarele umplute până la refuz de combustibil, îi permiteau realizarea unei asemenea aventuri spațiale. Întrucât nu era deloc pretențioasă și nici mofturoasă, folosea orice fel de combustibil, însă pentru a putea atinge viteza ei maximă, avea nevoie de un combustibil special, creat anume de cei trei tineri prieteni, a cărui formulă secretă nu era cunoscută decât de ei. Acest fel de combustibil era absolut necesar navei, pentru a reuși performanța de a ajunge pe Proxima. La prima vedere, nimeni nu ar crede ca "Pacifis" să poată realiza o asemenea viteză. Pentru a reuși însă, "Pacifis" era dotată cu o aparatură de bord ultramodernă, perfecționată în Institut, pe lângă motoarele cele puternice și combustibilul ei special.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După cum îl cunoștea dânsul pe favoritul său, probabil acesta era deja la treabă, în nava lui albastră. Directorul intenționa să verifice această presupunere și totodată să vadă cum se simțea băiatul în această dimineață. Îl preocupa starea tânărului, care nu-i era deloc indiferent și dorea să știe cum reușise să depășească greutățile zilei precedente, dacă trecuse sau nu peste ele.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!