Privind-o, Lucian îi ghicea chiar și fără să o vadă îndeaproape, nerăbdarea cu care aștepta nota pe care chiar el i-o va acorda, dar el prelungi puțin așteptarea, nu pentru a-i mări suspansul, ci pentru a cântări bine asupra deciziei sale. Nu dorea s-o favorizeze cu nimic față de ceilalți, doar pentru ceea ce simțea pentru ea. Aici sentimentele nu aveau nici o valoare și nu puteau trece înaintea pro-fesionalismului. Revăzu de mai multe ori rezolvarea ei și nu-i găsi nici un cusur, deci, nimeni nu-l putea acuza că ar fi fost cumva părtinitor. Atunci se hotărî brusc; știa ce are de făcut.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.