Lucian, comandantul misiunii, își rotea privirea ageră de jur împrejur, admirând imaginea din preajma spațioportului, încercând parcă să rețină ceva din adie...
Lucian, comandantul misiunii, își rotea privirea ageră de jur împrejur, admirând imaginea din preajma spațioportului, încercând parcă să rețină ceva din adierea vântului care-i mângâia fruntea, din peisajul natural care-l înconjura, luându-și parcă rămas bun de la toate acestea. Zări și un grup compact format din tinere domnișoare care scandau numele lui; admiratoarele sale (le cunoștea, pe majoritatea). Le atribui un ultim surâs, adresat anume doar lor, apoi își întoarse privirea către rampa de lansare, unde zări silueta albastră a frumoasei nave "Pacifis".
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.