Afară era frumos, călduţ; primăvară în toată puterea cuvântului. Deşi încă devreme, deja se luminase de ceva timp, soarele ridicându-se pe cer, la început uşor timid, mai apoi inundând cu razele sale întreaga zare, iar nava "Pacifis" împrăştia în jur sclipiri albăstrui, înfrumuseţând rachetodromul cu prezenţa ei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară se luminase complet; soarele, strălucitor, răsărise de câtva timp. Nu avusese când să usuce totul, dar începuse deja, razele sale călduroase pătrunzând cu uşurinţă peste tot. Era plăcut afară, era senin; ploaia încetase. Lucian străbătu grăbit rachetodromul. Ieşise singur; colegii săi şi profesorul Manea rămăseseră, deocamdată, la bordul navei albastre. Din nefericire pentru el, de cum părăsi rachetodromul, în drum spre sediul principal al Institutului, apăru o piedică în calea sa: mai multe domnişoare, pe care, evident, le cunoştea, îi blocau trecerea. Ieşiseră şi ele odată cu soarele. Nu avea încotro; nu le putea evita, trebuia să treacă printre ele, deci, merse drept spre ele, iar în curând se trezi înconjurat. Spera totuşi ca ele să se arate mai înţelegătoare, mai îngăduitoare, doar cunoşteau situaţia lui.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dora cercetă totul atentă, cu ochii ei mari, căprui, iar totul i se înfăţişă cât mai impresionant în faţa ochilor, mai ales vehiculul albăstrui; "Pacifis" i se păru senzaţională, uluitoare. Nu se grăbiră spre treptele ce duceau la bordul navei albastre, iar Lia, înţelegătoare, îşi adaptă mersul ritmului prietenei sale. Soarele împrăştia împrejur străluciri aurii, care aici deveneau albăstrui, datorită prezenţei uriaşului vehicul spaţial. Deşi nu se grăbiseră, nu merseseră repede, ajunseră totuşi în dreptul treptelor ce urcau spre puntea principală. Sfioasă, Dora se opri din nou înainte de a urca, tare emoţionată; avea să-l cunoască pe Don Juan, să-l întâlnească personal şi... cine ştie, cu puţin noroc sau ajutor din partea Liei, poate chiar să-i vorbească; în plus, îl va vedea şi pe director, cât şi pe domnul profesor Manea, dar şi pe ceilalţi...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai, nerăbdător ca participarea lui la misiune să devină o certitudine, îşi trezi părinţii foarte devreme. Astfel se făcea că, la ora 06.30, maşina familiei Ristea, condusă de domnul Emilian, gonea spre Institut, iar la 06.45 intra deja pe poarta Institutului. Domnul Emilian Ristea alese locul de parcare, iar după ce opri, cei trei pasageri coborâră. Afară deja se luminase de-a binelea, dar încă nu era foarte cald, temperatura era suportabilă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nava albastră era acolo, pe rampa de lansare, în mijlocul rachetodromului. Înarmată cu toate cele necesare, pregătită până la cel mai mic amănunt pentru o asemenea călătorie, "Pacifis" li se ivi în cale, înălţându-se ameninţător, impunând prin însăşi prezenţa ei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaşte natura

Vin brize calde purtate de vânt
Şi apa intră în pământ,
Mă păcăleşti tu primăvară
Că sunt muguri din nou afară.

Ciripesc păsări în grădină
Stau şi ascult în surdină,
Florile sunt în reînviere
Şi vor ieşi în premiere.

Inima mea vrea primăvară,
Dar trebuie să fie şi flori afară,
Razele soarelui vin prin geam
Şi trec uşor printr-un ram.

Iese la iveală un suflet îngheţat,
E un ghiocel ce a renunţat
Şi cred că încă îi este frică
Pentru că are încă inima mică.

Mă rog de tine primăvară
Să fie frumos afară,
Să renaşti din nou natura,
Să vină din nou aventura.

poezie de Eugenia Calancea (23 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea vântului

A trecut o adiere ca o boare, apoi a venit zefirul
aducând cu sine primăvara.

Ne era dor de soarele călduţ, de zefir,
de parfumul primelor flori...

A venit timidă, apoi, prima ploaie de primăvară
Ca nu cumva să strice fragedele petale,
Şi ne-a adus prospeţimea dimineţii de martie.

Mai apoi, a trecut vijelioasă ploaia de vară,
Ţopăind veselă pe caldarâm...
Dar soarele de Iulie s-a ivit şi ne-a mângâiat cu razele sale...

Încet, încet, s-a furişat, pe negândite, toamna, ca o condamnată.
Tot furând în cale frunzele gălbui.
Cu vântul hai-hui.

În final sosi şi iarna, alungându-ne soarele,
Şi pe dată, totul fu de ghiaţă!
Iarna a devenit Imperiu, iar Crivăţul... Rege.

Dar las' că-i vine de hac iară,
Blânda Primăvară...

poezie de Crăiţa Moroieni (25 septembrie 2003)
Adăugat de Crăiţa Moroieni
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor reactivă pilotul automat, părăsind postul pe care-l ocupase temporar, iar "Pacifis" se îndreptă spre Jupiter, gigantul sistemului solar... Centura de asteroizi rămăsese deja în urmă; la fel şi Soarele, lăsat în urmă, devenea din ce în ce mai mic, dar încă mai arăta ca o minge de foc strălucitoare, împrăştiind raze pe un cer întunecat, plin de stele, care înconjurau nava albastră din toate părţile. Deocamdată aveau ca punct de reper Soarele, steaua centrală, sufletul sistemului solar. Porniseră spre Jupiter şi numai gândul că în curând se vor afla în apropierea uriaşei sfere gazoase îi ameţea, îi năucea.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele în mai –
sfârşit de primăvară
aer deja cald

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar cei şapte tineri se supuseră; se apucară de treabă, chiar de faţă cu părinţii lor, care încercară să-i ajute, măcar puţin, cu o sugestie, atât cât le permitea directorul, deci, nu foarte mult. Părinţii lor nu rămaseră întreaga zi la bordul navei, deşi nu-i gonea nimeni. Totuşi, când Iulian Enka plecă acasă, pe puntea principală a navei "Pacifis" sosi Diana, să-şi mai vadă fiul. N-o surprinse deloc prezenţa directorului la bord, care se ocupa de instrucţia echipajului, alături de Eugen Manea; ba chiar se aştepta să-l găsească acolo, deci, surprinsă ar fi fost dacă Traian Simionescu ar fi lipsit din nava albastră.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele

Sufletul sistemului solar,
Orbitor şi auriu,
Are grijă de toate planetele sale...
Razele sale strălucitoare
Energie împrăştiind,
Luminând întunericul,
E astrul central.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se plimba agale, fără o ţintă anume, dând doar ocol de vreo câteva ori propriei sale nave, "Pacifis", pentru a nu se înfunda în acea pustietate; dorea să vadă totuşi ceva, iar cum prin apropiere nu era decât albastra lui navă, nu se îndepărtă de ea. O privea tăcut, învăluită de atmosfera albă, neuniform răspândită, în unele locuri ca o ceaţă fină, abia perceptibilă, iar în altele ca un abur dens, compact, ca un fum gros, prin care vederea cu greu putea răzbate şi o găsi minunată, deşi o cunoştea ca pe propriile-i buzunare, doar era nava lui.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De destul de mult timp, "Pacifis" nu mai putea fi zărită cu ochiul liber sau altfel de pe Terra, dar nici din navă planeta albastră ce dădea sens cuvântului "acasă" nu mai putea fi zărită nici măcar ca un simplu punctuleţ gălbui, amestecat printre toate celelalte miliarde şi miliarde de alte asemenea punctuleţe galbene, care înconjurau nava albastră din toate părţile, stelele...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi am pornit spre casă,
Cu "Pacifis" – nava albastră,
Ce zboară către lumea noastră;
Iar tu eşti tot mai frumoasă.

catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Hmm... Ce naiba-şi mai închipuie şi ăsta? Că am scăpat de body-guarzii mei, ca să dau peste oamenii lui?." îşi zise Alex nemulţumit în gând, îndepărtându-se grăbit de ofiţerul de poliţie. Se opri într-un părculeţ, unde se aşeză tăcut pe o bancă. Aerul, deşi uşor poluat, era plăcut, mai proaspăt în timpul nopţii, decât ziua. Tăcut, privi stelele palide, cu gândul la călătoria în care va porni în curând nava albastră "Pacifis", spre tărâmuri îndepărtate, necunoscute.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

dimineaţa a ridicat vălul nocturn
aducând lumina zilei
ce inundă cu puterea sa
întreaga zare
până la căderea serii

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian se trezi devreme, mult prea devreme, deşi se întorsese târziu în nava albastră seara trecută şi nu dormise prea bine, nu-şi găsise liniştea. De fapt, chiar şi acum încă era agitat. Simţea nevoia de a-şi aprinde o ţigară, de a bea o cafea cât mai concentrată, însă amintindu-şi de abuzul recent, se abţinu. Renunţă deci la ţigări şi cafele, ori alte licori cu efect ameţitor, ştiind sigur că nu-l vor duce la nimic bun; nu dorea să repete greşeala comisă.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian îl privi scurt; din nou îi vorbise frumos; ba, în plus, îi zâmbea îngăduitor. Blondul nu mai era nepăsător faţă de el, dar nici supărat; ce bine! Ambii coborâră treptele. Jos îi aştepta Diana, pregătită de plecare; evident, mergea şi ea. Acasă rămâneau bunicii, Rikky, Nero... Două maşini ieşiră din curtea casei familiei Enka; cea gri, nouă, de curând cumpărată şi cea albastră, a directorului. Soarele deja răsărise, începând să încălzească totul cu razele sale luminoase, să usuce totul în jur.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte tineri porniseră în marea aventură a vieţii lor: misiunea spaţială spre planeta Proxima. Părinţii lor, trişti şi îngânduraţi, încă se aflau în Institut, în cabinetul directorului, împreună cu acesta şi cu instructorul echipajului, profesorul Eugen Manea. Toţi aşteptau nerăbdători restabilirea legăturii cu nava albastră, însă aceasta întârzia... Între timp, "Pacifis" ajunsese deja pe o orbită lunară; drumul până la satelitul natural al Terrei îi luase navei albastre doar câteva minute, deşi nu trecuse încă la viteze foarte mari (deocamdată, până la ieşirea din sistemul solar, se deplasa cu viteze mici). În faţă se vedea Luna, aşa cum o cunoşteau foarte bine cei şapte tineri, toţi astronomi. Însă imaginea încă era dominată de Terra, planeta albastră, deocamdată, destul de apropiată. Satelitul natural al Pământului... Nimic nou de descoperit pe suprafaţa cicatrizată a Lunii...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele, Terra şi celelalte planete din sistemul solar rămăseseră în urmă, iar Lia sfârşise de relatat legendele mitice corespunzătoare denumirilor planetelor şi sateliţilor din sistemul solar, dar "Pacifis" încă se afla de abia la început de drum, mai avea mult de parcurs până a ajunge la obiectivul misiunii în care pornise, planeta Proxima...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian nu se grăbea, dar se îndrepta spre colegii săi, spre locul în care cele două nave încă staţinau. Nuria merse alături de el; de cum zări navele, se observa că o cuprinsese teama. Lucian o privi încurajator, încercând să-i trasmită, fără cuvinte, că nu avea de ce să-i fie teamă. Se opriseră puţin. Nuria îşi dădu jos ochelarii primiţi de la comandant, privind uimită, când spre "Pacifis", când spre "Vulturul". Pentru ea navele spaţiale reprezentau ceva inedit, surprinzător. Pentru membrii echipajului, ea, prezenţa ei era ceva inedit, surprinzător, apropiindu-se, împreună cu comandantul lor. Lucian stătu pe loc, atâta timp cât consideră că i-ar trebui Nuriei pentru a se "acomoda" cu prezenţa celor două nave spaţiale, apoi porni din nou, spre colegii săi, în dreptul cărora se opri. Îi dădu drumul mâinii Nuriei, zâmbind, spre ea, blând, amabil, încurajator.

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!