Unui pianist nervos

Când bate cu putere-n clape
De crezi pianul c-o să crape,
Soţiei spun: - Fii optimistă,
Pianul nu-i ca noi, rezistă!

epigramă de Leonida Secreţeanu din Culegere de epigrame (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianul şi afonul

Pe un pian dezacordat
Ce ţipă şi ce geme,
Ne-am pierdut ritmul şi-am falsat
Cumva, de la o vreme.

Dacă-s pianul, tu artistul,
Cu ce sunt vinovată,
Căci dintre noi tu eşti falsistul
Eu, doar dezacordată!

Cândva fusese bun pianul
Azi se cam pierde tonul!
Care din noi nu ţine ritmul:
Pianul sau afonul?

Dacă pianul e stricat
Şi sună prost şi fals
De ce se-apucă de cântat
Afonul fără glas?

În loc uşor să îl atingi,
Finuţ şi delicat,
Lovind prea tare, tu îl frângi
Şi l-ai dezacordat!

Sar clape din claviatură
Zdrobindu-se-n mai multe,
În ritmuri fără de măsură
Şi-n ţipete acute.

Pianul mai că-i dezmembrat
Iar muzica e proastă!
Cine e oare vinovat?
Răspundeţi dumneavoastră!

poezie de Florentina Mitrică (16 februarie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pian

Deodată am simţit că mă prefac în pian,
Cum apa in Cana Galileei s-a fost schimbat în vin
Degetele tale, cîntînd, au scos venin
Diafan.

Nu, nu, să nu mai atingi
Nici în joacă pianul prăfuit din culise;
n-ai putea să-l invingi
încărcindu-l cu vise:
Pianul nu mai viseaza decît la moartea lui
Moartea sunetelor, tuturora,
Cînd se va intoarce acasă pianistul Ulise
Ucigîndu-i pe-aceia cărora
Moartea nu le venise.

Daca îl mai atingi pe negru, pe alb, pe clape,
Pianul din somnul lui mut
Se va desprinde şi va merge pe ape
Păşind pe deasupra ca Isus la-nceput.

poezie de Viorel Ilisoi
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă pianul

Cântă pianul undeva departe
Un cântec de iubire,
Şi eu nu mă mai tem de moarte
Căci inima îmi este plină de fericire.

Melodia lui mă înfioară
Şi în suflet am o dulce armonie,
Cântă pianul ca pentru ultima oară
O frumoasă simfonie.

poezie de Vladimir Potlog (20 februarie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

cântă pianul -
praful gri de pe clape
e şters sâmbăta

haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

Va mai avea puţin de aşteptat pianul
până ce degete prelungi au să-l alinte,
până ce noaptea o să-şi lase voalul
să fie zdrenţuit de lumânări aprinse.
Va aştepta s-adie iarăşi vântul
perdele diafane să-nfioare
şi-n miez de noapte va-ngheţa cuvântul
lăsând doar muzica să se strecoare.
Când mâinile vor luneca pe clape
şi sunetele se vor înălţa curate
Regina nopţii cu parfumu-i tainic
va înflori în calea celei aşteptate.
Vei tresări-auzindu-i pasul
şi foşnetul mătăsii te va-nfioră
va suspina pierdut pianul
când pentru trupul ei îl vei abandona.

poezie de Viorel Mitea (17 decembrie 2007)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replica la sorescianul "Uşor cu pianul pe scări", alfa & omega temperării critice, a apărut la un cenaclu din Tulcea: "piano cu pianul, pescari!"

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianul uituc

De câte ori dragoste de tine mi-e sete
sufletul meu cântă pian al râului Lethe

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (2 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina şi pianul

Îmi plac enorm pianul, pianina,
Dar nu şi cum le chinuie vecina.

distih de George Budoi din Muzica şi muzicienii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (3 mai 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt compozitor şi născut să devin dirijor. Nu pot şi nu vreau să-mi îngrop astfel talentul meu de a compune (dând lecţii de pian) şi pe care Dumnezeu mi l-a dăruit cu atâta bogăţie (pot să spun aceasta fără trufie, căci o simt acum mai mult ca oricând)... Aş prefera, ca să spun aşa, să neglijez mai degrabă pianul decât compoziţia, căci pianul este pentru mine numai un accesoriu, deşi, slavă Domnului, un accesoriu important!

Wolfgang Amadeus Mozart în Scrisori (7 februarie 1778)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de pian

Ai apărut lângă pianul meu,
Venind de undeva, din răsărituri
Răpind, printr-un acord instantaneu
Din universul meu tot infinitul

În ochii tăi atâtea adâncimi,
În blondul tău, atâta sud şi soare
Plângea pianul meu cu profunzimi
Cu simfonii de stele căzătoare

Şi note împletite în priviri
Şi galbenul ascuns prin asfinţituri
Intercalează din şirag de amintiri
Un alt şirag întorcoiat de mituri

Doar negrul absolutului de nord
Pe alb imaculatul de ninsoare
Plângea peste pianul nostru orb
Cu ultime acorduri de scrisoare

poezie de Iurie Osoianu (20 august 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Leonida Secreţeanu, autorul volumului "Cântec prentru Prometeu"

Prometeu înlănţuit
E de-a pururi osândit:
Când îl sfârtecă vultanu',
Când îl cântă Secreţeanu.

epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianul

Blând, în amurg, o femeie un cântec îmi cântă
Şi mă poartă-n trecut spre acei ani ce mă-ncântă
Iar eu văd un copil aşezat sub un pian şi-n acorduri privind
La picioarele mamei ce pedalele-apasă şi cântă zâmbind.
Şi fără să vreau, acest cântec subtil şi atât de frumos
Mă duce departe, iar inima-ncepe să-mi plângă vârtos
Dup-acele duminici de-acasă când seară era şi iarnă afară
Iar pianul vibra şi odele noastre către cer se-nălţară.
Dar acum în zadar aş începe s-o aplaud pe cea care cântă
La pianul cel mare şi negru, căci simt că mintea se-avântă
Spre a mea copilărie, aşa că maturitatea acum s-a pierdut
În acest şuvoi de-amintiri, şi plâng ca un copil după trecut.

poezie de D.H. Lawrence, 5Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a plâns pianul mai albastru ca oricând

Pe un tărâm de basm, cu îngeri verzi
A mai crescut o insulă pustie
În care m-aş ascunde, să mă crezi,
Că mi-e albastru şi Lumina vie.

Şi prinde-mă de mână şi mă ţine,
Să nu mai plec din liniştea visării!
Chiar dacă o furtună-n inimi vine,
M-agăţ de-albastrul siniliu al mării.

Şi mă prefac în valul cel cuminte
Ce-ţi mângăie un ţărm în aşteptare;
Pe glezna lui aşteaptă jurăminte
Şi un sărut ca o nemuritoare

Dorinţă de uitare-a tot ce minte
Pianul, când l-atinge mâna stângă;
Atingerea-i atâta de fierbine,
Că ''si bemol'' începe iar să plângă.

Baladă pentru Adeline, şi ce magie
Mă-nvăluie acum, când te ascult,
Că mi-o revendic, astăzi, numai mie
Să nu mă-nvinui, c-am luat prea mult!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din război

Pianul e plin de păsări de gheaţă
şi urletul câinelui încremeni
în tonalitatea si minor. Un om lovi
în clape albe
cu o secure
iar pe cele negre şi-a sprijinit pumnii goi
ascultând paşii de dans ai primăverii -
îşi aşeză durerea pe cuie
să doară într-un mod mai interesant.

poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Femeia-i viaţa, raiul, totul,
Când n-o cunoaşte... idiotul!

distih de Leonida Secreţeanu din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacrificiu

Merge la spital s-o vadă
Şi ea geme: - Mor, Marine!
Lui nu-i vine să o creadă:
- Faci tu asta pentru mine?

epigramă de Leonida Secreţeanu din Muşchetarii prahoveni
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colocatarului de la etaj

Noaptea când se lasă-n bloc,
Pune placa lui ilustră!
Şi-apoi ţin'te-acolo joc!...
Şi la mine... ţin'te lustră!

epigramă de Leonida Secreţeanu din Palatul de Justiţie (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui de deasupra mea

Noaptea când se lasă-n bloc
Pune placa lui ilustră
Şi-apoi ţin'te-acolo joc,
Şi la mine ţin'te lustră!

epigramă de Leonida Secreţeanu din Culegere de epigrame (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger şi talaz

Pianul nostru cântă cu-aceeaşi pasiune
O nouă melodie ce urcă înspre cer
Chemând în juru-i norii ce par să se adune
Ca în cetăţi oştenii când vine-un curier.

O nouă melodie se-nalţă înspre cer
Pe note de iubire, uşor, ca un descânt
Ce poartă-n valuri albe şi negre spre eter,
Talazul care creşte-n asaltul unui vânt.

Pe note de iubire, uşor, ca un descânt,
Mişcarea mâinii care de clape se atinge,
E-oprită de o alta, slăbită în avânt,
Iar valul ce vuieşte, în mare,-încet, se stinge.

Mişcarea mâinii care de clape se atinge
E-oprită de iubire c-o forţă ce învinge.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mormântul unui critic

Criticul de-aici muri
Când pe sine se citi!
Ceilalţi, cât încă trăiesc,
Scriu, dar nu se mai citesc!

epitaf epigramatic de Leonida Secreţeanu din Palatul de Justiţie (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!