Amintiri din război
Pianul e plin de păsări de gheață
și urletul câinelui încremeni
în tonalitatea si minor. Un om lovi
în clape albe
cu o secure
iar pe cele negre și-a sprijinit pumnii goi
ascultând pașii de dans ai primăverii -
își așeză durerea pe cuie
să doară într-un mod mai interesant.
poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rondo de noapte
Clape albe, clape negre,
Tresăriri nervoase de pian
Suflet uitat pe un teren viran,
Des bântuit de tenebre
Clape negre, clape albe,
Înlănțuire-n pas de dans
Coapse topite în balans
Impotriviri de formă, slabe
Albe clape, negre clape,
Rondo sostenuto, crud,
Statuie de șisturi-nud
Iubita, scăldată de ape
Negre clape, albe clape,
Îngemănate-n vag andante
O fi rai? Sau iad(de Dante)?
Nu rupe vraja. Stă-mi aproape...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Te-aștept la margine de univers!
Și de n-ai să vii!
Am să cad cu tot cu stele,
Zdrențuit de timp în găuri negre!
Te-aștept în rătăcirea unei clipe,
Într-o margine de galaxie,
Unde viața-i lipsă fără tine!
Tot pierdută, tot doar urmă!
Te-aștept în umbra Lunii,
Rezemat de șoapta Lumii,
Ascultând glasul nopții,
Și urletul nebunului!
Te-aștept pe malul râului,
Ascultând cursul timpului,
Freamătul izvorului,
Chemarea Ta, chemarea....!
Te-aștept într-o altă viață,
Într-o altă dimineață,
Lacrimi, lacrimi tot de gheață,
Toate dintr-o viață trecătoare!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Trecem prin timp
ca printr-o oglindă - încotro?
Au uitat de noi
iarba, vântul și iubirea.
Deasupra drumurilor noastre
nu se mai află soarele nostru,
un nou sfânt Gheorghe
își ucide balaurul.
poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro

Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger și talaz
Pianul nostru cântă cu-aceeași pasiune
O nouă melodie ce urcă înspre cer
Chemând în juru-i norii ce par să se adune
Ca în cetăți oștenii când vine-un curier.
O nouă melodie se-nalță înspre cer
Pe note de iubire, ușor, ca un descânt
Ce poartă-n valuri albe și negre spre eter,
Talazul care crește-n asaltul unui vânt.
Pe note de iubire, ușor, ca un descânt,
Mișcarea mâinii care de clape se atinge,
E-oprită de o alta, slăbită în avânt,
Iar valul ce vuiește, în mare,-încet, se stinge.
Mișcarea mâinii care de clape se atinge
E-oprită de iubire c-o forță ce învinge.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pianul și afonul
Pe un pian dezacordat
Ce țipă și ce geme,
Ne-am pierdut ritmul și-am falsat
Cumva, de la o vreme.
Dacă-s pianul, tu artistul,
Cu ce sunt vinovată,
Căci dintre noi tu ești falsistul
Eu, doar dezacordată!
Cândva fusese bun pianul
Azi se cam pierde tonul!
Care din noi nu ține ritmul:
Pianul sau afonul?
Dacă pianul e stricat
Și sună prost și fals
De ce se-apucă de cântat
Afonul fără glas?
În loc ușor să îl atingi,
Finuț și delicat,
Lovind prea tare, tu îl frângi
Și l-ai dezacordat!
Sar clape din claviatură
Zdrobindu-se-n mai multe,
În ritmuri fără de măsură
Și-n țipete acute.
Pianul mai că-i dezmembrat
Iar muzica e proastă!
Cine e oare vinovat?
Răspundeți dumneavoastră!
poezie de Florentina Mitrică (16 februarie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui pianist nervos
Când bate cu putere-n clape
De crezi pianul c-o să crape,
Soției spun: - Fii optimistă,
Pianul nu-i ca noi, rezistă!
epigramă de Leonida Secrețeanu din Culegere de epigrame (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare cu polen ceresc
La ora la care se termină zilei-n colac, ceasul
Aud iar morții, poemul, strigând strident pomelnicul.
Cântat de orgi-n oase de umbre cu ritmurile binare
Ce surâzând imi calcă în dans pianul in picioare
Legată cu sfori de fum, de păpusi trase de după uși
Unde văd maldăre puroi de foi-n recenzii necrofile
Având cod de bare in pupături pe cei sus puși
Incăltati-n prezervative sparte curgând hemofile.
Cu sânge! Nici gând! Cu salive curgând de substantive
In culori si mirosurile iele de adjective
Culcate pe pianul meu, unde moartea scuipă mereu
Cu critici de după usi ascultând hâzi cântecul meu
Făcându-mă că nu-i zăresc nebun să innebunesc
Cântând pe clapele negre-n pară având cuie in sus
Pe care apăs si le râdu-mi lor prea grifon, nesupus
Scriind cu sângele ce curge despre-mi neamul ce-l iubesc
Pe fețele umbrelor ce după usi cruzi mă privesc
Muscându-mi mâna ce are si o albă plânsă floare
Ce mă priveste cu ochii ei de polen quasar, ceresc
Lasând-o pe pian vibrând când voi fi ucis mut de umbre
Că ea poate v-a zbura, lumii surde să mă povestească
Cât a putut un grifon ronin, nebun să o si iubească
Având cutitele-n spate, cuie de tuș tălpilor batute
înfipte mercur si in trandafiri tricolori-nflorite...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
- iubire (vezi și dragoste)
- Iubire - lac în care
înflorește regretul frumuseții,
când cade zăpada
peste zilele defrișate ale copilăriei,
peste orașele de după război,
până ce apare femeia,
- pretext al visării
înserarea fără de arbori,
în care lacul își caută sufletul.
Iubire
poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

cântă pianul -
praful gri de pe clape
e șters sâmbăta
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Schiță de dragoste
Dragoste - pasăre albă pe cer singuratic,
Apa dorește să o prindă în brațe rotunde.
Dragoste - bărbatul înconjurat de cuvinte marginale
aprofundează unul... Neînchiderea mării!
e timpul dragostei. În lectici de aur
o poartă prin noroi spre ultima stea
Când în urma ei se cicatrizează aerul
are ochii curați, ca o modă veche.
poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pian
Deodată am simțit că mă prefac în pian,
Cum apa in Cana Galileei s-a fost schimbat în vin
Degetele tale, cîntînd, au scos venin
Diafan.
Nu, nu, să nu mai atingi
Nici în joacă pianul prăfuit din culise;
n-ai putea să-l invingi
încărcindu-l cu vise:
Pianul nu mai viseaza decît la moartea lui
Moartea sunetelor, tuturora,
Cînd se va intoarce acasă pianistul Ulise
Ucigîndu-i pe-aceia cărora
Moartea nu le venise.
Daca îl mai atingi pe negru, pe alb, pe clape,
Pianul din somnul lui mut
Se va desprinde și va merge pe ape
Pășind pe deasupra ca Isus la-nceput.
poezie de Viorel Ilisoi
Adăugat de Anca Unceanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără ghizi
Poeții se nasc în poarta iadului
singuri își găsesc drumul spre soare
singuri se apără cu multe cuvinte
împletind etica din magma imaginației.
Iubesc deopotrivă ce-i putred, ce-i frumos.
Deasupra lor - cerul, sămânță a-njosirii
ascultă o muzică aproape perfectă
în care se sting și inimi și flori.
poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aș vrea
aș vrea să fiu copac, să nu mă vadă nici pădurea
aș vrea să fiu o floare, să râd spre soare
să-aud cum cântă marea
aș vrea să fiu o frunză, pe-o ramură lumină
aș vrea să fiu din nou, un început
și-un nor să-mi cânte-n surdină
din pianul cerului cu ploaie și cu vânt
aș vea să fiu, pian cu clape albe
iar degetele tale să le simt
aș vrea să-ți fiu o noapte-n visuri
să-adorm cu tine-n gând
poezie de Viorel Muha (octombrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Către contra
Copil din flori al zăpezii
cu sufletul de viscol plin
frate de vers cu Arghezi
încep parcă totul cu amin
Cu sufletul de viscol plin
în vers cu flori de gheață
o dușcă din oala cu venin
și-mi vine chef de viață
În vers cu flori de gheață
frate de vers cu Arghezi
psalmii dis-de-dimineață
copil din flori al zăpezii
Cu sufletul de viscol plin
primăverii tale mă închin
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (1995)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Către contra
Eu copilul din flori al zăpezii
cu sufletul de viscol plin
frate de vers cu Arghezi
îmi încep testamentul cu amin
Cu sufletul de viscol plin
și-n gând cu flori de gheață
mai trag de dușcă o oală cu venin
și-mi vine iarăși chef de viață
În gând cu flori de gheață
frate de vers de-o poezie cu Arghezi
scol Psalmii dis-de-dimineață
eu copilul din flori al zăpezii
Cu sufletul de viscol plin
primăverii tale mă închin
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul zbor
un dans feeric în lumină
e doar aici
în țara în care ielele dansează goale
și fiecare zi, e zi de sărbătoare
femeie,
chip de rouă
azi nu mai urc și nici nu mai cobor
tu pleci în dimineți uscate și târzii
pe drum de rouă
eu, biet cocor
din țara în care ninge vara
mi-e cântul dor năuc de lumea ta
azi sap cărări de nea
tot căutând
un vis, o ea
mă apropii, mă închin
sub mângâierea straniei lumini
eu biet drumeț cu chip de ceară
erai odată fluture între muguri
plutind pe aripi albe către cer
pașii trec, pașii curg
m-am retras într-o rugă
ascultând zborul tău în ecouri de lut
mă doare, mă arde, mă strigă uitarea
o galaxie mă strânge
e zăpadă, e sânge
mă nărui obosit la ultima poartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața e ca un pian: clapele albe sunt momentele fericite; clapele negre sunt momentele triste, dar reține că ambele clape sunt folosite pentru a da o muzică suavă.
citat din Bartolomeo Cristofori
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui minor
Mânca-l-ar tata de voinic!
Stă într-un bloc dar, chiar de-i mic,
El știe să deosebească
Un Murfatlar de o Băbească!
epigramă de Gheorghe I. Sofianu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopțile albe sunt cele mai negre.
paradox aforistic de Marius Robu
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Simfonia
degetelor tale pe pianul
udat de lacrimi
și un ochi albastru
într-o bucățică de oglindă
printr-un ciob de geam
privind tărâmul magic
al dragostei
un ropot de sunete
degetele albe și fine
se plimbă pe clape
simfonia se scurge din eter
în inima mea cântecul pulsează
mă faci să mor
mă faci să mă nasc din nou
mai înflăcărat
mai îndrăgostit
buzele crăpate de iubire
șoptesc miresme de fecioară
sufletul se întoarce în copilărie
e simfonia dragostei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!