Epigrama - gen minor?

Un pixulist cu ifose şi ticuri
M-acuză că-mi pierd vremea cu nimicuri.
El nu ştie că nu-i deloc uşor
Să fii mereu major, în gen... minor!

epigramă de Ion Cănăvoiu din Cobra regală (1994)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei soţii

Mereu îmi găseşte vina
Că-mi pierd vremea cu maşina.
Stau acas' dacă-i dispusă,
Să fie şi ea condusă.

epigramă de Alexandru Doru Şerban din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec în do major

cântec pentru soare în do major
cu glas de azur cu glas de ecou
chemări îngemănate de îngeri în cor
vestesc vesel sosirea anului nou.

alerg după vise în albastru decor
să surprind stele în magic tablou
cântec pentru soare în do major
cu glas de azur cu glas de ecou.

cântec pentru inimi în sol minor
îl scriu pentru lume ca un cadou
sunt precum ploaia strânsă în nor
patimă albastră scursă din stilou.

cântec pentru soare în do major
cu glas de azur cu glas de ecou.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui minor

Mânca-l-ar tata de voinic!
Stă într-un bloc dar, chiar de-i mic,
El ştie să deosebească
Un Murfatlar de o Băbească!

epigramă de Gheorghe I. Sofianu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma pierd

ma pierd in ochii tai caprui,
ma pierd in stele si innebunesc,
ma pierd in flori de crizanteme
iubind chipul tau ceresc

ma pierd printre ramuri,
ma pierd pierd printr-un rece vant,
ma pierd dupa zare
cu lacrimi reci usor plangand

ma pierd in intuneric
ma pierd chiar si-n lumina
ma pierd de mirosul tau
de flori de crizantema

ma pierd printre frunze
imprastiate doar de vant
ma pierd de chipul tau
ce-l vad mereu razand

ma pierd in visul tau
ma pierd in al gand
se pierd si ochii mei
te pierzi si tu in vant

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet în "la" minor

Bătrân diapazon, îmi dai un "la"?
Un "la" am zis, iar tu mi-ai dat un "sol"!
O fi doar gândul ce îmi dă târcol?
Să-mi dai un simplu "la", nu un "la ea"!

Aş vrea, în opera ce vreau să scriu,
Ceva cum încă nu s-a auzit
Şi-mi trebuie doar "la"-ul de sfârşit,
Al ariei de început târziu.

Îmi dai un "la"? Măcar un "la" minor,
Să-mi pot începe scrierea frumos,
Cu notele găsite într-un dor.

O, da! Chiar dacă-i "do major",
E-un început atât de-armonios
Al operei cu mine autor.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea profesorilor îşi pierd vremea punând întrebări care urmăresc să dezvăluie ce nu ştie elevul, în vreme ce adevărata artă a examinării constă în a afla ce ştie de fapt elevul sau ce poate să ştie.

citat celebru din Albert Einstein
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea profesorilor îşi pierd vremea punând întrebări care urmăresc să dezvăluie ce nu ştie elevul, în vreme ce adevărata artă a examinării constă în a afla ce ştie de fapt elevul sau ce poate să ştie.

citat celebru din Albert Einstein
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Canon de suflet

Vântul mă bate,
Căci am greşit:
Am trei păcate
De ispăşit.

La cel major,
Mi-e vijelie,
La cel minor,
Numai adie.

Jumate
Comis păcat:
Mă bate
Doar moderat.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (28 martie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi merg iar la femei

Nu mai caut, nimicuri,
Nici intrări fără chei,
N-am frisoane sau ticuri
Cînd mă duc la femei.

Nu mai caut, oferte,
Nici cai verzi pe pereţi
Şi îi rog... să mă ierte!
Pe distinşii asceţi.

Nu mai caut, cuvinte,
Doar metafore noi,
Ştiu exact cine minte
Când e vorba de ploi.

Nu mai caut, norocul,
Nici virtuţi... fără rost,
Însă pot s- aprind focul,
La ieşirea din post.

Nu mai caut frumosul,
Nici genunchiul smerit,
Fiindcă... el... păcătosul,
Fluturi albi a stârnit.

Nu mai caut, nimicuri,
Doar intrări fără chei,
Pun monezi în fişicuri
Şi merg iar... la femei.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet minor

Întâi fu aspru criticat.
Apoi au început să-l scuze:
- Lăsaţi-l, e nevinovat!
- Poet minor... nedus la muze!

epigramă de Corneliu Berbente din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răvăşiri

Mă pierd cu fiecare zi,
Mă pierd în noapte...
Mă pierd în gând, ce ne desparte,
Mă pierd, oi putrezi...

Mă pierd din timp ce am,
Mă pierd de bani...
Mă pierd prieteni şi duşmani,
Mă pierd de neam.

Mă pierd de mamă şi de tată,
Mă pierd printre copii născuţi,
Mă pierd între neprevăzuţi...
Mă pierd fără să ştiu, deodată.

Mă pierd de foşti colegi,
Mă pierd de şcoli,
Mă pierd de atâtea boli...
Mă pierd, fără-de-legi.

Mă pierd de bucurii avute,
Mă pierd de şansă,
Mă pierd cu mintea-n transă...
Mă pierd pe neştiute.

Mă pierd că nu mai am valoare,
Mă pierd de bani, de tinereţe...
Mă pierd de viaţă, să mă-nveţe;
Mă pierd de la frumos, splendoare...

Mă pierd însingurat,
Mă pierd de mine,
Mă pierd de tot ce intervine...
Mă pierd, neexplicat.

Mă pierd în fiecare clipă,
Mă pierd într-o uzură...
Mă pierd, mă pierd, spre căzătură;
Mă pierd spre criptă.

Câştigu-l-am printr-o pasenţă
Printre atâţi nevruţi de-a naşte;
Sunt norocosul viu, de Paşte...
Sunt un câştig... prin excelenţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui parvernit ajuns decan

Mă uit mereu mirat la tine,
Să cred, deloc, deloc nu-mi vine;
Cum eşti decan, tu, prostălău,
Când nu-i nimic în capul tău?!

epigramă de George Budoi din Epigrame (4 iulie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolut în Re minor

Poate
că
dragostea

Dragostea
nu-i
decât
un
mister

Mai dulce
ca
mierea
focului

Mai
tare
ca
moartea

Iată
cu
lumina lacrimii
îi scriu

Numele
de
taină

Şi
lucrurile

Toate lucrurile

încep
să cânte

Să cânte
în
verde

În
verde minor

Verde
pe
înţelesul
tuturor

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (8 aprilie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

minor

Minor. Mai puţin condamnabil.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fi sincer cu tine însuţi nu-i deloc uşor. Doar cei curajoşi izbutesc.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată

Că eşti!
Din când în când mai mult,
"Aproape" câteodată,
În stare... oarecum.
Că-i bine, zic!

Păcat că-mi eşti departe...

Că spui!
Adeseori cuvinte,
Tăcere câteodată,
Nimicuri... uneori.
Că-i bine, zic!

Păcat că-mi spui departe...

Că vii!
Din pas în pas cu totul,
Alene câteodată,
Plecând... adeseori.
Că-i bine, zic!

Păcat că-mi vii departe...

Că vrei!
De multe ori aproape,
Din mine câteodată,
Credibil... rareori,
Că-i bine, zic!

Păcat că-mi vrei departe...

poezie de Gabriela Chişcari (27 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă pierd

Mă pierd în apa unui râu,
Mă pierd în holdele de grâu.
Mă pierd pe plaja însorită
Şi-n pădurea adormită.
Mă pierd în iarna viscoloasă
Şi-n privirea-ţi luminoasă.
Mă pierd în toamna aurită
Şi-n frumuseţea ta iubită.
Mă pierd în tot ce sunt şi-n tot ce eşti,
Mă pierd atunci când mă iubeşti.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi uitaţi

Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să mă pierd în adâncimea
Onglizii tale sufleteşti.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să tânjesc dup-o privire
Ce infinită mi-o doresc.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
În albastrul lor sublim
Să mă pierd ca-n labirint.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Lumea-ntreagă să se oprească,
Doar ca eu să-i proslăvesc.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Ochii tăi să mi se pară,
Casă sufletului meu.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să te urc pe-un piedestal,
Şi să nu te mai urnesc.
Dar mai trist când vine vremea,
Şi ochii nu se mai întâlnesc.
Şi ai vrea să simţi durerea,
Doar o dată să-i mai vezi.
Să te îneci din nou în ei,
Să-ţi spună din nou poveşti,
Să-ţi creezi din nou iluzii,
Că în conştiinţa lor, trăieşti.
Dar pleoape grele îi ascund,
Trecut-a timpul peste noi,
Aproape am uitat albastrul
Ce l-am idolatrizat demult.

poezie de Mihaela Ciuhoreanu
Adăugat de Mihaela Ciuhoreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza

zidire ţie fac în vis fierbinte
a umbrei mele dumnezeie, muză
de umblet printre rime ce m-acuză
duioasă stând acum şi-adusă-aminte.

topită-n stih pe a hârtiei buză
îngropi în sens a tainei oseminte
eşti ideal de rost în preacuvinte
pe drum pitit în stele călăuză.

în dimineţi de clipe ţii geneze
de farmece-n poetic început
un liric soare-n piept să lumineze.

în linişti de icoane-ai încăput
nu-n omeneşti nimicuri, coapte-n teze
şi raiuri chemi sub straiul meu de lut...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Polimnia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stea albastră

Stea albastră, stea albastră, care-mi luminai din cer,
Strălucirea ta măiastră de ce nu-mi mai e străjer?
Rătăcit îmi este drumul, iară pasul mi-e sfios,
Nu-i mai simt vieţii parfumul, nu mai ştiu zâmbi voios.

Faptul că-mi eşti lipsă mie ( şi mereu în gând mi-o spun )
Este că spre veşnicie luminezi alt om mai bun?
De-i aşa, nu-i să mă mire, n-am umbrit deloc frumos,
Că am păcătoasă fire, nu mi-s tare de folos,

Însă, poate-o stea mai mică, bulgăre de meteor,
Nu ar vrea, la o adică, a-mi fi călăuzitor?
Mă prăval în întuneric,, iarăşi cad şi mă ridic ;
E blestemul luciferic peste sufletul meu mic?

Poate-o fi, după dreptate, dar tot stau şi mă socot,
De mi-ar lumina în noapte, să mă schimb încă mai pot!
Voi sluji mereu iubirii, cum de mult ai aşteptat,
Dă-mi lumina nemuririi, cea ca aurul curat!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (7 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!