Unui parvernit ajuns decan

Mă uit mereu mirat la tine,
Să cred, deloc, deloc nu-mi vine;
Cum eşti decan, tu, prostălău,
Când nu-i nimic în capul tău?!

epigramă de George Budoi din Epigrame (4 iulie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare (unuia care a ajuns decan)

Mă uit mereu mirat la tine,
Să cred deloc, deloc nu-mi vine,
Şi de-o-ntrebare eu nu scap:
Cum ai ajuns, deşi n-ai cap?!

epigramă de George Budoi din În Ţara lui Invers, capitolul "Recunoaşteţi personajul?" (23 aprilie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare (despre pălăria unuia)

Mă uit mereu mirat la tine,
Să cred deloc, deloc nu-mi vine,
Şi de-o-ntrebare eu nu scap:
Cum stă aşa, deşi n-ai cap?!

epigramă de George Budoi (aprilie 2004)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deloc nu-mi va păsa [I shall not care]

Când voi muri şi-April cel luminos
Din părul ud ploi blânde va lăsa,
Chiar dacă cu tristeţe m-ai privi,
Deloc nu-mi va păsa.

Şi pace voi avea, ca pomii verzi
Când cade ploaia peste ei pe drum,
Dar mult mai liniştită eu voi fi,
Decât eşti tu acum.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui decan al baroului local

Mă întreb, când bei butelca,
Ţinând chefuri an de an:
"Decan" vine de la "deca"
Sau "deca" de la "decan?!

epigramă de Victor Dimitriu din Epigramişti Râmniceni (1977)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegeri în PNL (pamflet)

Frunză verde ceapa-ciorii,
Pe ciolan se bat ca chiorii;
Împart pumni şi-njurături,
Şi aruncă cu lături.

Ţara geme de durere
Şi în pandemie piere,
Iar ei n-au deloc ruşine,
Cred că tot li se cuvine.

Se acuză prostovanii
Unii pe-alţii, ca duşmanii:
Spun că-s hoţi, nu-i contrazic,
Văd că-s oameni de nimic.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (31 iulie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mariajul

Vă spun, căci sunt cunoscător,
Nu e deloc, deloc uşor,
Să faci un prost ca să cedeze
Şi mariajul să dureze.

poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (7 ianuarie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

După patru ani

Vine iar compatriotul
Să îmi ceară astăzi votul,
Dar când văd deznodământul,
Nu-i mai cred deloc cuvântul.

epigramă de Gheorghe I. Gheorghe din Rebus Bis (noiembrie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alături de tine

Alături de tine acolo vreau să fiu
Alături de tine aproape să te ştiu
Alături de tine la bine şi la rău
Alături de tine să fiu sprijinul tău
Alături de tine de când te-am întâlnit
Alături de tine voi fi pân' la sfârşit
Alături de tine atunci când eşti bolnavă
Alături de tine voi fi fără zăbavă
Alături de tine când soarta-ţi va fi grea
Alături de tine nicicând nu voi pleca
Alături de tine când te vei poticni
Alături de tine mereu mă voi găsi
Alături de tine nu voi pleca deloc
Alături de tine acolo-i al meu loc
Alături de tine nicicând n-am să te las
Alături de tine cât timp mi-a mai rămas.

poezie de Kevin Barker, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deloc zgârcit la dăruit cuvinte

Mă văd legat la ochi şi pus în fiare,
Cu unul care-a tâlhărit din plin
Prin gropile cu blusturi şi pelin,
Pândind iubiri subţiri la drumul mare.

Dar nici aşa nu-mi vine să mă-nclin,
Uitându-mi pofta de furat fecioare
Să-mi duc blestemul vieţii pe picioare,
Chiar dacă paşii mi se-neacâ-n slin.

Deloc zgârcit la dăruit cuvinte
Şi fericiri de-o zi şi mângâieri,
N-am izbutit nicicum să fiu cuminte,

Tras înapoi mereu de câte-un ieri
Dezmoştenit brutal de cele sfinte
Şi-ncununat cu fuga-n nicăieri.

poezie celebră de George Ţărnea din Cartea cu iubiri secrete, 183 sonete
Adăugat de Mica pariziancă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săptămâna unui beţiv

Lunea este ziua în care
Dormi la propriu pe tine.
După o beţie mare,
Nu te simţi deloc bine.

Marţea, fără chef de viaţă,
Încă eşti cam obosit
Şi-aştepţi cu speranţă
Să fii mai liniştit.

Miercurea intri în ritm puţin,
Dar când lucrezi cu spor
Gândurile îţi revin,
De weekend ţi-e tare dor.

Joia, tu visezi frumos,
Munca o laşi deoparte.
Te simţi foarte norocos,
Fericirea nu-i departe.

Când vinerea vine
Eşti cel mai fericit.
Distracţie scrie pe tine,
Mai cu spor ai muncit.

Sâmbăta dormi pân' târziu
Te pregăteşti şi ai plecat.
Nu conduci, chemi taxiu'
Te-ntorci dimineaţa beat.

Tu duminica toată
Stai şi leneveşti
Te mai îmbeţi o dată
De luni sa nu-ţi aminteşti.

Şi-a mai trecut o săptămână
Tu tot mahmuri eşti,
Nu laşi deloc sticla din mână,
Cinci zile la ea te gândeşti...

poezie de Alina-Georgiana Drosu (21 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui ascuns sub pseudonimul Jan de la Calafat, care a debitează inepţii

Nu vreau deloc să te insult,
Dar dovedeşti că eşti incult
Şi, din păcate, Jane, vai,
Eşti şi fudul, şi este bai!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (24 iulie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia care e refractar la argumente

Eu ştiu că ai metehne vechi,
Iar îndoieli deloc nu-ncap;
Nu eşti doar tare de urechi,
Văd că eşti tare şi de cap.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (28 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

După prânz

Pe Podul Waterloo unde noi ne-am spus la revedere
Condiţiile meteo au făcut să-mi curgă lacrimi de durere.
Le-am şters cu dosul mănuşilor din lână împletită
Şi-am încercat să pretind că nu-s deloc îndrăgostită.

Pe Podul Waterloo încerc să cred că nu s-a întâmplat nimic nasol.
În vremea asta tu eşti plin de şarm şi de alcool.
Dar tonomatul din mine îngână-un cântecel
Care spune cu totul altceva. Cine-a greşit oare, eu sau el?

Pe Podul Waterloo cu vântu-un păr ceva mă-apasă;
Sunt tentată să eludez. Eşti prost. Nu-mi pasă.
Deşi capul se descurcă foarte bine, totuşi, inima-i şeful, am oftat –
Trebuie să admit asta, chiar dacă nu-mi ţine de cald.

poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un decan dintre aceia... (lui Gh.V. Roman)

Un decan dintre aceia ce domnesc prin facultăţi,
Ce profesori promovează din "ilustre" nulităţi
Şi plagiatori notorii, eu v-o spun sub jurământ,
A domnit şi într-a noastră... şi a pus-o la pământ!

epigramă de George Budoi din În Ţara lui Invers (22 noiembrie 2010)
Adăugat de Ahile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi va păsa

Când voi fi moartă şi peste mine-n lumina lui april
Îşi va scutura cerul pletele de ploaie pline,
Deşi vei jeli lângă mormânt cu inima cernită,
Nu-mi va păsa deloc de tine.

Voi avea pace, pacea pe care-o au frunzele
Când ploaia-îndoaie ramurile tufelor de lângă drum;
Si-atunci voi fi mai tăcută şi mai rece
Decât eşti tu acum.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi mai este niciodată frică

De frica cea cumplită a morţii, mi-am construit şi eu o casă
Şi acum, această casă este beatitudinea oceanică şi nemărturisită a Sinelui Suprem pe care deja l-am descoperit în mine.
De frica frigului, mi-am cumpărat şi eu o haină
Şi acest veşmânt îmi dă acum mereu căldura din interiorul inimii mele care arde de o iubire nestinsă.
Acum tocmai de aceea nu-mi mai este deloc teamă de frig.
De frica sărăciei, am căutat mereu bogăţia
Şi glorioasă îmi este acum această misterioasă bogăţie fără limite care îmi vine clipă de clipă de la Dumnezeu.
Acum nu-mi mai este deloc teamă de mizerie.
De frica foamei, am căutat mereu hrana
Şi acum hrana îmi este meditaţia yoghină profundă ce este realizată asupra adevărului ultim care m-a eliberat.
Acum tocmai de aceea nu-mi mai este deloc teamă de foame.
De frica setei, am căutat mereu să beau ceva,
Iar băutura mea cea nelipsită a devenit acum nectarul cel tainic şi veşnic îmbătător al adevăratei cunoaşteri supreme.
Acum nu-mi mai este niciodată teamă de sete.
De frica duşmanului, mi-am căutat şi eu mereu un tovarăş
Şi până la urmă l-am găsit în vidul cel enigmatic şi etern al betitudinii divine care nu se sfârşeşte niciodată.
Acum nu-mi mai este deloc teamă de nici un duşman.
Din cauza fricii de a nu greşi, am căutat şi eu cu o neostenită frenezie o Cale spirituală adevărată.
Şi acum aceasta este pentru mine Calea Uniunii Transcendente în Dumnezeu cel Unic şi mereu Omniprezent.
Acum nu-mi mai este deloc teamă de nicio greşeală.
Pentru că sunt deja un înţelept în care se oglindeşte fără încetare întreaga măreţie ascunsă a lumii ce a fost manifestată de Dumnezeu,
Acum beneficiez oricând de nenumărate comori ale cunoaşterii supreme; şi peste tot acolo unde merg
Sunt veşnic fericit şi pe deplin liber.

poezie celebră de Milarepa
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Tradem

Am auzit al tău lătrat,
Dar el deloc nu m-a mirat:
Destulă vreme ţi-am dat pâine,
Să ştiu prea bine că eşti câine.

epigramă de Alexandru Macedonski din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autobiografie

În copilăria mea copacii erau verzi
Şi foarte mulţi. Şi fluturi prin livezi.

Vino devreme sau nu veni deloc.

Când vorbea tata parcă lovea-n copaci securea,
Iar la gât gulerul îi stătea mereu aiurea.

Vino devreme sau nu veni deloc.

Mama purta rochii de un galben stins;
Blândă, duioasă, blândeţe fără de cuprins

Vino devreme sau nu veni deloc.

Pe la cinci ani am început să am coşmaruri dese –
Şi-apoi nimic apoi nu a mai fost precum fusese.

Vino devreme sau nu veni deloc.

Întunericul le spunea celor morţi poveşti,
Cu lampa stinsă-n casă, se-aţineau umbre la fereşti.

Vino devreme sau nu veni deloc.

Când mă trezeam înfrigurat din somnul greu,
Nimeni, dar nimeni, nu venea la patul meu.

Vino devreme sau nu veni deloc.

Când din groaza-mi mută ţipăt a străpuns,
Nimeni, dar nimeni, din casă n-a răspuns

Vino devreme sau nu veni deloc.

M-am ridicat – pe cer soarele cu ochi de gheaţă
Privea cum mă petrec singur singurel prin viaţă.

Vino devreme sau nu veni deloc.

NB. Samhain-ul celtic, premergătorul Halloween-ului, se celebra făcând schimb de sau împărtăşind poezii cu tentă înfricoşătoare. Iar poezia de mai sus are legătură şi cu faptul că Louis MacNeice şi-a pierdut mama când acesta era la o vârstă foarte fragedă.

poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsnicia

Sunt om deştept şi prind din zbor,
Vă spun că nu-i deloc uşor,
Să faci căposul să cedeze
Şi căsnicia să dureze.

poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (7 ianuarie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măicuţa mea iubită

Mamă dragă, te iubesc
Lângă tine am speranţă
Datorită ţie trăiesc,
Îţi datorez întreaga viaţă.

Tu m-ai ajutat mereu
Ai avut o vorbă bună
Şi încurajat la greu,
Nu mi-ai dat drumul din mână.

Chiar dacă te-am supărat,
Repede ţi-a trecut.
Şi deloc nu m-ai certat
Ştiai că n-am vrut...

Vorbele tale mă alină,
Tu eşti totul pentru mine
Inima nu-mi suspină,
Ce m-aş face fără tine?

O fiinţă dulce, calmă,
Mereu mi-ai fost exemplu
Eşti cea mai bună mamă,
Te port în suflet ca pe-un templu!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!