Amnezie
Norii sunt jos
de parcă toamna s-a stabilit de-a binelea
eu nu sunt
am plecat nu se știe unde
și tac
nu trimit scrisori
poate am dispărut
sau poate nici n-am fost
Mi s-a părut numai.
poezie de Tadeusz Olszewski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mi s-a părut
ai dispărut ca spuma marii
in valul spulberat la mal
ai dispărut in briza rece
sau in nisipul de opal?
sau nici n-ai fost? mi s-a părut
o clipa.... că te-aș fi zărit
in depărtarea unei raze
in soare roșu-n asfintit!
ai fost in gând? ai fost pe plajă?
ai fost? n-ai fost? mi s-a părut....
dar aș fi vrut să-ti mângâi părul
si ochii verzi să iti sărut!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau să scap de muze...
de muze nici nu vreau să scap,
poate să fie blondă, brună,
poate a fi o frunză din copac
sau floarea înflorită lină
sau poate fi noaptea fugară,
cu luna tristă luminând
sau poate visul nopților de vară
sau cine știe... chiar și-un gând
îmi este muză muntele și marea
și norii alergând pufoși,
îmi este muză dimineața, seara
și greierii îmi sunt cei luminoși
și totul poate să îmbrace haina,
această haină, muză stea,
când scriu un rând, îmi este cum e toamna,
din rădăcina ei... sunt muza mea
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate
Voi birui cu Dumnezeu
Ce n-am putut răzbi cu tine
Și lumea cel mai aprig zmeu
Se va-nchina, murind, la mine.
Și cine va trăi, mă-ntrebi?
Nu știu ce să răspund și tac
Pe cap am foarte multe trebi
Și-am treabă, că sunt om sărac.
Da, sunt sărac și voi mai fi
Până voi înțelege, poate
Că n-am nimic și nu pot ști
Ce numai Domnul știe, poate...
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăire
nu știu unde sunt
vreau să mă întorc la mine
nu am bilet
nu am bani
nu am ceas
nu știu care e ora
nimeni nu poate
să spună ceva concret
poate e devreme
poate e târziu
poate e prea târziu
nu se știe
să aștept sau să mă grăbesc
nimic nu se știe
nici un ceas
nu arată
o oră concretă
sau este stricat
ceasurile deștepte
nu arată
care este timpul
pentru că timpul
ca gen al spațiului
nu se poate arăta
se poate
numai trăi
poezie de Juliusz Erazm Bolek, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea mea e-n poezie
Parcă n-am trecut prin viață, parc-a fost altcineva
Prins în straiul meu de gheață, parc-am fost altundeva.
Nu aici și nici departe, parcă n-am avut un loc,
Parcă m-am născut în moarte, văduvită de noroc.
N-am avut un rost pe lume și aminte nu-mi aduc,
Nici de locul fără nume, nici de cântecul de cuc.
Mi-a fugit copilăria, înainte de-a gusta
Elixirul inocenței din inexistența mea.
Am trăit în altă lume și e numai vina mea,
C-am ales albastrul nopții și am locuit pe-o stea.
Am negat că-s pământeană, să nu simt cum mă lovesc
Grindina și ploi și jale și tot răul omenesc.
M-am retras în poezie, în decorul meu de vis,
Să trăiesc o veșnicie doar în vers, eu mi-am promis.
Doar aici sunt fără lanțuri, pot să zbor și pot să cânt
Și sunt cea mai fericită, neiubită pe pământ.
Nu sunt legi, nu sunt războaie, pot să mor și să renasc,
Și de vreau să fiu regină, sau o roză din Damasc,
E de-ajuns să prind cuvântul ce se zbenguie prin gând.
Lumea ce o port în mine, pe nimica n-am s-o vând.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te caut
Oare unde ai plecat
De nu pot să te găsesc
Și te caut neîncetat...
Oare unde ai plecat?
Poate te-ai ascuns în nori
Că sunt albi și maiestuoși,
Și plutesc nepăsători...
Poate te-ai ascuns în nori.
Poate te-ai ascuns în munți
Prin prăpăstii de coșmar
Frigul aspru să-l înfrunți...
Poate te-ai ascuns în munți.
Poate te-ai ascuns în mări
Printre alge și corali
Undeva în alte zări...
Poate te-ai ascuns în mări.
Oare unde ai plecat
De nu pot să te găsesc
Și te caut neîncetat...
Oare unde ai plecat?
poezie de Octavian Cocoș (1 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stană de piatră
E absurd, e nedrept, e ciudat, e urât,
Marea bate în țărm, cerul bate în ochi,
Parcă suntem cuprinși de un fel de deochi,
Nu pot face un pas. Te iubesc și atât.
Aș putea să ajung într-un timp și-ntr-un loc,
Unde știu că poți fi și că suferi cumplit,
Aș putea testament sau scrisori să-ți trimit,
Sau să vin să vă pun, plin de dragoste, foc.
Parcă sunt blestemat, parcă nu am puteri,
Consternat, retrăiesc tot ce e și ce-a fost,
Nu mai știu dacă vrei să și fac tot ce-mi ceri,
Să te las să te pierzi într-un trist adăpost.
Nu mai știu ce e azi, nu mai știu ce-a fost ieri,
Despre mâine nu cred că mai are vreun rost.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Poezie despre "Nimic",
"La început a fost Cuvântul";
Dar Cuvântul de unde s-a luat?
Se spune că pământul
Dintr-o explozie ar fi apărut;
Și, înainte de explozie,
Ce a explodat?
Sau poate... Totul a apărut din Nimic,
Dar Nimicul ce mai e?
De unde vine acest "Nimic":
Dintr-un alt Nimic,
Sau din ceva mai mic?
Sau, poate, mai mare?
( Nu mi-ar fi de mirare!)
Ce este Nimicul?
Este "nimic" sau "gol"?
Și dacă e "gol"
Cu ce era umplut?
Ce a fost la început?
Dar dacă nu există
Nici început, nici sfârșit,
Doar "suspendată clipă" infinit?
Și dacă Nimicul e pur și simplu nimic
Din care a apărut acest infinit?
Nu sunt savant, și nici cercetător,
Doar mă joc de-a filosoful;
Nimeni nu știe și nici n-a știut
Ce a fost la început;
În schimb, un lucru e cert despre Nimic:
"Știu că nu știu nimic".
poezie de Maria Supernic (13 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi sunt din ce în ce mai străin
în oglindă nu mai zăresc copilăria
nici liniștea nici zbuciumul
nici măcar ultimul scrum
doar un palid sentiment de tip deja vu
cu un om răsucind cărări albe
când spre nicăieri
când spre cine știe ce mister
mă înec cu mine însumi
într-o sufocare din ce în ce mai perfectă
lacrimă neagră lângă altă lacrimă
din care îmi mai scriu scrisori
ca să nu-mi uit numele
ca un ecou întors pe dos
dintr-o altă zi de 12 iulie
poate dintr-o pădure cu fluturi albi
sau poate doar din copacii tăiați
între două cuvinte de-alint
și-o promisiune
unde doamne-iartă-mă să mă mai caut
cui să-i cer să mai fugă din visul meu
parcă din ce în ce mai scorojit
la intersecția cu umbra mea de om
cu mult înainte de ceața de azi
în care măgar mă pierd
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine sunt eu?
Cine sunt eu?
Un minuscul fir de nisip
pierdut în nemărginire,
rătăcit prin omenire...
Nu sunt nici apă,
Nu sunt nici foc, nici vânt,
poate m-am născut prea târziu
sau poate prea curând.
Ce am fost cândva,
astăzi nu mai sunt,
iar ce sunt azi îmi pare rău
că nu am fost mereu.
Dar m-am resemnat,
am rămas ceea ce sunt,
Viața mi-a dat tot ce am visat,
un suflet pe acest pământ!
poezie de Rodica Elena Lupu din Între anotimpuri
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Încă mai aștept
Cum n-am nimic sub brad, mă doare,
Mă culc, de-a binelea, din nou,
Că, poate, la rectificare,
Mi-aduce Moșul vreun cadou!
epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Și...
Și poate
ți-am greșit cumva
și poate
nici măcar n-am vrut
și-acuma umbra mea
și-a ta
se strâng necruțător de gât
Și poate
ne-am dorit și
da
n-am fost în stare n-am putut
a ne opri
a ne avea
a ne privi măcar
și-atât
Și poate-aștept
pe undeva
pe unde gândul n-a trecut
să dai un semn
că vei uita
să dai un semn că m-ai urât
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul celei ce-a plecat
Din ziua-n care ai plecat,
Eu te aștept aici confuz
Și-mi tot răsună în auz,
Un pas grăbit și sincopat.
Nici n-am putere să te-acuz,-
Poate și eu sunt vinovat.
Din ziua-n care ai plecat,
Eu te aștept aici confuz.
Tot ce-ai dorit ți-am cumpărat.
Eu zic că nu am fost obtuz.
Te-am și plimbat în lung și-n lat,
Dar am rămas din nou mofluz,
Din ziua-n care ai plecat.
rondel de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste la prima vedere
Pe cărarea veche
Trec câte o dată
Cu speranța vagă
De-a te întâlni
Ne cunoaștem parcă
De o viață întreagă
Neavând puterea
De a ne vorbi.
Prin albastrul moale,
Liniștea se adună
Și prin diafanul
De apus vegheat
Ochii tăi de aur,
Ochi de zână bună
Când aprind în mine
Un ecou ciudat.
Dragoste la prima vedere,
Cine-ar fi crezut?
Să iubesc cu atâta putere,
Ca la început.
Că mi-a fost târzie
Întâlnirea în vreme
Și târzie clipa
De-a ne fi văzut,
Pe cărarea veche
La răscruci de vânturi
Numai timpul știe
Ce e de făcut.
Amintirea vie
Mai trăiește încă
Aș da ani din viață să te regăsesc
Ne cunoaștem parcă
De o veșnicie,
De o veșnicie
Parcă te iubesc.
N-o să afle nimeni
Poate niciodată
Poate niciodată
N-am să te-ntâlnesc.
Aș da ani din viață
Să te am alături,
Să îți simt făptura,
Să-ți spun te iubesc.
cântec interpretat de Ilie Micolov, muzica de Ilie Micolov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea-n care nu mai sunt
A dispărut întreaga lume,
Însă cumva eu încă sunt,
Același om, același nume,
Dar altfel, pe un alt pământ.
Mirat mă uit în jur și-mi pare
Că s-a schimbat parcă ceva,
Nu-i nici mai mică, nici mai mare,
Dar avem loc cu toți în ea.
Încet, încet, apar alți oameni
Un zâmbet au pe fața lor,
Nu mai sunt rase, ci doar semeni,
Ce doar iubire par că vor.
A dispărut o lume-ntreagă,
Și-a luat cu ea ce-a fost mai rău
Ce n-a putut timpul să dreagă
În gândul meu, în gândul tău.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am plecat să caut
Am plecat să caut
Soarele-ntre nori,
Căci n-a mai răsărit
Și n-au mai fost nici zori.
Am plecat să caut
Luna printre stele,
Căci nopțile-s pustii,
Sunt toate atât de grele.
Am plecat să caut
Chipul tău senin,
Printre vise vechi,
Dar totul mi-e străin.
Am plecat să caut
Dragostea-n pustiu,
Și nu am găsit-o,
Unde-i nu mai știu.
Poate se ascunde
În vise eterne,
Poate de fărâme
Dragostea se cerne.
Să ne regăsim
Purificați de amor,
Și plini de speranță,
Vindecați de dor.
poezie de Răzvan Isac (25 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada unuia ca tine
Nu sunt erou, dar nici vreaun vagabond,
Nu am iubit și nici n-am fost iubit...
Mereu fost-am îndrăgostit,
Când prea roșcat, brunet, sau poate blond.
Nu am cules doar o singură floare,
Nu m-am oprit doar la frumos și blând;
Ori mult am mers, ori mult prea stând,
Am cunoscut și dulci și-amare.
N-am fost vreun prototip care să-l placi,
Dorit, de nepătruns, fără s-aleg...
Tot de isteț pe cât am fost de bleg,
Printre bogați și printre săraci.
N-am fost văpaie, dar nici un invizibil
Și am trecut prin viețile a mulți...
Lipsit fiind, le-am dat tot la avuți
Văzut ca-nflăcărat, sau impasibil.
Nu sunt iubirea cuiva, cum n-am iubire...
Nu caut să mă vezi, sau să mă șterg.
Nu stau... dar poate nici nu merg,
La fel ca toți și unic prin trăire.
Mă poți cunoaște dacă te uiți în tine.
Sunt genul cel iubit și cel respins...
Pe cât de intangibil, cât cuprins,
Ascuns, sau la vedere, întru sine.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Pneumonie
am pneumonie,
asistenta mi-a spus că n-am,
dar s-a uitat la mine și nu știa daca să merg sau nu la un spital.
"sunt cazuri mult mai grave, respiră adânc!" mi-a spus
fără să știe dacă am sau nu
pneumonie.
am vorbit cu-n medic despre problema mea
mi-a zis că aude o turbulență mică
din plămânul stâng sau drept
sau poate de la inimă.
la chioșcul de ziare din capătul aleii,
de unde se vând țigări la bucată,
am alergat ca un copil
fără să-mi dau seama
că obosesc din cale-afară
am stat puțin, m-am uitat în jurul meu și i-am spus vânzătoarei:
"o țigară, vă rog, să fie cea mai aromată!"
căci cine știe, poate n-am să mai fumez vreodată,
răpus de pneumonie.
un tânăr cardiac, cum sunt și eu de-a dreptul,
mi-a spus că trebuie să ne îngrijim pe noi,
să observăm ce trebuie în oameni,
în stele,
și în flori,
ce au sau nu
pneumonie.
poezie de Valentin Chircă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis... demult
Poate ploaia cade când prea multă-i secetă și
de atâta arșiță nu ne mai simte pământul, poate
de atâta foame nu mai simțim iubirea, poate nu
mai suntem... ne e mult... mult prea secetă!
Poate toamna domină iubirea, poate moartea
domina iubirea, poate,, carnea vie" să fie prea
moartă, oasele prea șubrede, cine poate știe,
poate câteva scânduri sunt bătute-n cuie!
Nu știu, nimeni nu poate a ști când cad din
temeli... visele ori viețile, cât am decăzut și nu,
nu am reușit a ne iubi, nu știu a regreta, cine
m-a adus, bătut în piept, chiar nu înțeleg, chiar...
Pot să mă reîntorc ori pot să plec, nu mai dor,
nimeni nu doare, aș fi spus de fericire... unde e,
unde ne doare, ce iluzie... ce timp pustiu, sunt...
devin absent, cine, cine te-ar mai vrea fecioară?!
Nimeni, nici Eu, îmi ajunge carnea toată
desfătată, desfirată, buză încrețită, tremuri
inimi, bați în piept, suflet de oțel până dai în
fiert, cât mă fierbi, cât mă omori, nu te port...
Ai uitat de portul meu, de sărutul interzis, te-ai
pierdut pe acest pământ, Eu... sunt Cer acum,
Tu... chiar de nu știi de Lună, Eu sunt de pe
acest pământ, Tu nu mai ești demult... Lună!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pneumonie
am pneumonie,
asistenta mi-a spus că n-am,
dar s-a uitat la mine și nu știa dacă să merg sau nu la un spital.
"sunt cazuri mult mai grave, respiră adânc!" mi-a spus
fără să știe dacă am sau nu
pneumonie.
am vorbit cu-n medic despre problema mea
mi-a zis că aude o turbulență mică
apărută undeva-n plămânul stâng
sau poate de la inimă.
la chioșcul de ziare din capătul aleii,
unde se vând țigări și la bucată,
am alergat ca un copil
fără să-mi dau seama
că obosesc din cale-afară
am stat puțin și am privit în jur
spunându-i vânzătoarei pe un ton scăzut:
"o țigară, vă rog, să fie cea mai aromată!"
căci cine știe, poate n-am să mai fumez vreodată,
răpus de pneumonie.
un tânăr cardiac, cum sunt și eu de-a dreptul,
mi-a spus că trebuie să îngrijim de noi,
să observăm ce trebuie în oameni,
în stele,
și în flori,
dacă avem sau nu
pneumonie
poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!