
Și...
Și poate
ți-am greșit cumva
și poate
nici măcar n-am vrut
și-acuma umbra mea
și-a ta
se strâng necruțător de gât
Și poate
ne-am dorit și
da
n-am fost în stare n-am putut
a ne opri
a ne avea
a ne privi măcar
și-atât
Și poate-aștept
pe undeva
pe unde gândul n-a trecut
să dai un semn
că vei uita
să dai un semn că m-ai urât
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Karmă...
Tu ai venit când n-am visat,
Tu ai venit atuncea când
Să zbor din nou n-am mai sperat
Nici în cel mai romantic gând...
Tu ai venit cu gând curat,
Plin de-amintiri și de dureri,
Căutând, cu sufletul, un sfat,
Să scapi de drama ta de ieri...
Eu te-am primit cu gând deschis,
Cu compasiune și respect...
Ți-am zis tot ce-am știut de zis,
Dorind "nedreptul" să-l îndrept...
Nici eu, nici tu, n-am vrut mai mult
Decât, cumva, să încercăm,
Ca într-al vieții trist tumult
O oază liniștii s-aflăm...
Dar ce s-a întâmplat apoi,
N-am controlat, nici tu, nici eu...
A fost un vis peste-amândoi,
Din cerul tău, din cerul meu...
De fapt, o continuare-n vis
A unui ancestral trecut,
C-așa, probabil, ne-a fost scris:
Să-l reluăm de la-nceput...
Căci, altfel, cum să explicăm
Că ne-ntâlnim în orice gând
Și-n orice chip ne completăm,
Așa deplin, așa curând...
Da, cred că nu ai spus greșit,
Că "ne-am știut" fără să știm...
Că-n altă viață ne-am iubit,
Chiar dacă nu ne amintim...
Că ne-am mai întâlnit, precis,
În alte vremi, cândva, cumva,
Și-am fost eroii unui vis,
Care s-a rupt de undeva...
Dar karma e un verdict greu
Când vrea să dreagă-un vis stricat...
Și-l reluăm, prin timp, mereu,
Din punctu'n care s-a sfăr'mat...
Vom fi sortiți să ne iubim
Și-n alte vieți, neîncetat,
Până-mplinim acel sublim
Al karmei care ne-a legat...
poezie de Mariana Cruceru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
De câte ori...
De câte ori am încercat,
Atâtea șanse-am spulberat.
Încerc mereu, sunt disperat
Să-i amintesc ce a uitat.
N-a mai vrut și a plecat,
Într-un minut ea m-a lăsat.
Nimic frumos n-a mai durat
Și-am rămas îndurerat.
După ea să fug am ezitat,
N-am putut, am înghețat,
Oricat de mult m-aș fi luptat,
N-am putut, eram blocat.
"Ce să fac?" m-am întrebat,
Ce am vrut n-am realizat,
Am rămas neajutorat
Și de durere torturat.
De câte ori am încercat
Să ma ierte, m-am rugat,
Dar n-a vrut, nu m-a iertat,
Nici măcar nu i-a păsat.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus
Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.
Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.
Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.
Am spus că pot când n-am putut
Și că-i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.
Am spus mereu ce-aveam de spus
Și-am scris să știi că te iubesc
Și-atuncea când voi fi apus
Și n-o să pot să mai vorbesc.
Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Și tot ce-am spus e de prisos.
poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne topim
Ne-am schimbat, suntem regrete,
Amintiri am devenit,
Ochii tăi, priviri absente,
Eu... mă simt prea obosit.
Zâmbetele plâng în poze
Prăfuite undeva,
Așteptând metamorfoze,
Ce-n iubire le-ar schimba.
Nu mai simți aripi de fluturi,
Nici măcar un pic de dor,
Le-ai uitat, acum te scuturi,
Așteptările îți mor.
Ne topim fără scăpare,
Eu n-am vrut, poate nici tu,
Ardem ca o lumânare,
Devenind din da un nu.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Curvar n-am fost, n-am fost nici sfânt
Cât fost-am pe acest pământ,
Curvar n-am fost, n-am fost nici sfânt,
Căci sigur ar fi fost păcat,
Frumoase de-aș fi refuzat,
Când dragoste mi-au dăruit
Și-atât de mult am fost iubit.
pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (23 iunie 2020)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Marele absent
O să-nchid ochii, zic o rugăciune și dorm apoi, că e târziu.
De tine nici o veste, ești mort, bolnav, sau încă viu.
Nimic. Și nici nu mai contează. În lumea ta n-am loc,
E plin. Să fii iubit, rămâi cu bine. Eu te-am dorit cu foc
Și patimă arzând. Dar n-a fost decât vis. A fost la mine-n gând.
Eu doar așa eram cu tine, și nici măcar, fior plăpând.
Că de atins nu te-am putut, ai frică de blândețe.
Tu nu știi vorbe dulci, doar ură și furie, rău, tristețe.
Acum mai uit, ce bine. Nu ești mereu prezent.
Curând vei fi din viața-mi, doar marele absent.
N-o să mai știu de tine, cum mult timp n-am știut.
Am vrut, tu nu, dar înțeleg... Nu s-a putut.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am greșit
Am greșit c-am încercat să te visez
Și chiar mă-ntreb de ce te mai păstrez
În gândul meu?... În fiecare noapte
Ți-aud ecoul în ascunse șoapte
Te pot ierta, dar nu pot în uitare
Să te ascund... durerea-i mult prea mare!
Și mă tot pierd în somnul ce mă iartă
Că bântui peste tot cu a mea soartă...
Chiar am greșit că n-am dorit să pleci?
Mă urmăresc secundele prea reci
În care așteptam zâmbetul tău
Ca pe-o lumină a sufletului meu.
Și-am așteptat, dar n-am găsit în vis
Nimic din ceea ce tu mi-ai promis...
Poate greșesc că-ți dau iertarea mea,
Nici nu prea cred că-ți pas-acum de ea
Mă-ntreb și-acum de ce te mai păstrez
În gândul meu și încă te visez...
Greșeala mea a fost că te-am crezut
Și poate de aceea te-am pierdut...
Când fericirea ta va fi deplină
Îți voi trimite o rază de lumină
Te va-mbrăca-n albastru infinit
Iar eu mă voi ierta că te-am iubit
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
De ce am vrut sa te cunosc atat de bine,
De ce-am ajuns sa te iubesc,
Stiind ca de la tine iubire pentru mine
Nu am si nici n-o sa gasesc...
De ce-am dorit sa te ating cu-asa vie dorinta,
De ce-mi doresc acum si n-am dorit atunci,
Acum ca tu ma vezi o simpla cunostinta,
Un mic pion pe tabla ce poti sa il arunci...
De ce n-am reusit macar sa-ti dau emotii,
De ce nu ti-am creat un semn de intrebare,
Of! sunt atat de jalnic, de-ar sti m-ar rade hotii
N-am reusit sa-ti fur macar o sarutare...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un colț al camerei, Dumnezeu își stăpânea cu grijă lacrimile... n-am aflat ce fel de lacrimi erau nici până acum, însă tare mi-e teamă că timpul rămas nu poate recrea momentele în care viața a vrut, iar noi n-am putut!
Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eisenheim: Din clipa în care pășim în această viață, suntem prinși în cursul ei fără întoarcere. O măsurăm, ne batem joc de ea, dar nu o putem învinge. Nu putem nici măcar să îi întețim sau să-i încetinim ritmul. Sau putem? N-am avut cu toții senzația că momentele frumoase trec prea repede și nu ne-am dorit cu toții să le putem face să dureze mai mult? Sau n-am simțit că și timpul lâncezește într-o zi plictisitoare și ne-am dorit să facem ca acele clipe să treacă mai iute?
replică din filmul artistic Iluzionistul
Adăugat de Anamaria Licurici

Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce mă ocolești ?
Aseară am trecut din nou pe strada ta,
Gândind că, poate, măcar o clipă te-oi vedea,
Dar în zadar până târziu am așteptat
Căci gândurile mele din nou s-au spulberat.
Poate-ai știut că vin și ți-ai schimbat cărarea,
Sau poate că destinul, îmi ocolește vrerea.
Nu știu, și nu pot să-nțeleg
Cum aș putea vreodată enigma să-ți dezleg.
Sunt întrebări cu temă ce-adesea ți le pui,
Dar nimeni nu le aude, căci sunt al nimănui.
M-au părăsit amicii și tu m-ai lepădat,
Unii, le uită toate dar eu... nu le-am uitat.
Nu știu de ce blestemul s-a-nfiripat în mine,
Căci n-am greșit cu voia nici măcar unui câine.
O.. Doamne! Fă-mi plăcerea, dacă și mâine vin
Și scoate-mi-o în cale s-o văd măcar puțin,
Să o privesc în față, în ochii ei verzui,
Să-i răscolesc în suflet iubirea cea dintâi.
Obrajii să-i roșească, privirea să-i tresară,
Să n-aibă timp să-mi spună o vorbă de ocară.
Apoi... S-o strâng în brațe, acolo în Dudești,
S-o-ntreb cu nostalgie: De ce mă ocolești?
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (1994)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză
Am fost o frunza-n calea ta
Ce ti-a atins obrazul in cadere,
Am vrut sa-ti las o mangaiere,
Dar ai trecut calcand pe ea.
N-am vrut sa strig in urma ta,
Si nici n-am vrut sa stii cat doare
Si-am ramas acolo pe carare
In frigul ierii ce venea.
Acum treci iar pe alei
Calcand zapada cu pasi moi,
Acum vrei frunza inapoi
Ti-e dor de mangaierea ei...
Sunt tot acolo pe carare
Mai rece si mai strain
Dar astepatand in continuare
Un semn oricat ar fii el de strain...
poezie de Lidia Lache
Adăugat de Lidia Lache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât aș fi vrut
Cât aș fi vrut să-ți spun și nu ți-am spus,
Cât te-am iubit nu vei putea să știi,
Vor plânge norii ploi înspre apus
Ce fericire-am fi putut trăi!
Tu m-ai lăsat o pradă astei lumi,
Că tu nu m-ai ales, ce mai pot face?
La streșini multe cuiburi de lăstuni,
Și-n gândul meu o floare care tace!
Și totuși te iubesc ca un plebeu,
Patricienii nu mă bagă-n seamă,
Cu tine-aș fi putut să fiu un zeu,
Și fără tine cui am să dau vama?
Mai este timp să-mi spui ce simți și tu,
Ce greu mi-a fost fără privirea ta,
Nici mângâiere n-am avut, o, nu...
Iubește-mă, te rog, nu mă-nsera!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Februarie
E noapte și-i rece, afară
e umed și totu-i pierdut ;
singurătatea începe să doară
căci oameni în jur n-am văzut.
Încep să mă-ntreb dacă oare
s-au dus ale vieții clipiri.
Ce viață, ce gânduri, splendoare
primeam peste tot cu priviri.
Ce ceață! Nu-i nimeni prin preajmă
și cred că încet îmi pierd calmul
Iar locul e gol, plin de spaimă.
Aici pân' și eu îmi pierd charmul.
Dar unde mă aflu, de ce?
N-am terminat de trăit încă-n lume.
Aștept în răcoare s-aud tot ce zice
liniștea oarbă ce-mi provoacă spume.
E-o stare de frică și teamă de-orice
lucru ce-l simt sau chiar de-l gândesc ;
m-așez 'grămădit pe jos să îmi plece
măcar o secundă ochii ce pândesc.
N-am liniște, n-am pace, n-am aer,
n-am nici putere să strig și nici cui,
că de-ar întinde o mână, eu ager
m-aș prinde de mâna oricui.
Acesta e iadul sau poate
doar purgatoriul în care nu cred.
Poate aici îmi mai pierd din păcate.
Miroase a vină, a groază și-a putred.
Ah, viață nebună ce-am trăit acolo
pe când eram zeul suprem,
nu m-am așteptat o secundă
ca eu să ajung la extrem!
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Alegeri neînțelese
Oi fi iubind cu atâta nostalgie marea,
că sunt atât de mult făcut din apă
și-oi fi dorind atât de albastrul cerul, zarea,
că nici nu-s corp, doar gânduri pe undeva, pe-o mapă?
Oi fi redus în ambiții, n-am, trăiesc trecut,
că nu mă simt în noi veniți, mă caut ieri?
Doar vreau s-alerg, să fug în timp, nu vreau avut
și minte n-am... de trec aiurea ierni și veri!?
Oi fi greșit alegeri multe, cin' le-a vrut;
Iubita, alta, a fost de mamă și alți copii?...
Și în loc de-o țară, cu alta-n schimb m-am renăscut?
Poate născând, mai multe dăți... pururi voi fi???
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără îngăduință
Și n-am cerut să fiu sămânță,
și n-am cerut să fiu Adam
să gust din mărul cel mai dulce
năpasta lumii an de an.
Și n-am cerut privirea-albastră
și nici o inimă de leu,
și nici statura cea semeață,
și mâinile muncind din greu.
Și n-am cerut nici cugetarea
și nici iubirea n-am cerut,
m-ai pus fără de voie marea
deasupra a tot ce-ai făcut.
Și n-am cerut nici răzbunarea,
mânia Ta nu am cerut
și n-am cerut nici boală, moartea,
și nici trăirea într-un trup.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vreau...
Să vreau să-ți fiu ce nu ți-am fost
Din prea puținul vieții rost,
Să-ți dau din tot ce nu-i al meu
Aici, acum, oricând, mereu.
Să vreau să-ți fiu un tainic dor
Atât cât sunt și-atât cât mor,
Să vreau să-ți dau crezare iar
Din ce mai sunt și ce nu par.
Să vreau să-ți spun ce nu ți-am spus,
Regrete de-au venit s-au dus,
Să vreau să-ți dau din ce nu am
Măcar puțin din ce puteam.
Să vreau să-ți cer ce n-am iubit
Din ce-am trăit și n-am trăit,
Să vreau să-ți fiu și nu aș vrea
Din tot ce-a fost și ar părea.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte, tu n-ai nume de om
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
dacă mi-ai fi dat un semn
oricât de mic
îmi pregăteam valiza
cu toate cele necesare
un aparat de ras
un creion o mapă și un plic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
mai zăbovește jos
sub deal un pic
să sting lumina apa
gazul și să las o cheie
ori nu știai că am
o nevastă și un copil mai mic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
în mine totu-i negru
vai poate doar e un protest
ca și când
ar fi fost să fie
un anotimp în care
aș fi putut să plec
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ci îngăduie-mi o rugăminte
să-ți mai zic
de sub tălpi durerea urcă iute ca un scai
și sunt gol-goluț că n-am putut
să-mbrac nimic
așa sunt Om dar nu cu suflet mic
te rog mai lasă-mă un pic
să strâng trecutul și viața între dinți
că nu-i nimic mai scump decât iertarea zic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ți-am spus răgaz să-mi dai
să mai zăbovești la poartă un pic
cât copilu-mi face semn
cu mâna
că doar știai
că-i bolnav și trist
și-i cel mai mic
la urmă-apoi de vrei să-mi dai
un semn
aprinde lumânarea neagră din pridvor
știu că te grăbești
și-i musai
să revin la ceea ce am fost
poate un nimic
dar stai
mai am un Dumnezeu de nu știai
un copil și o nevastă care au lăcrimat destul
și-i rog acum când trupul meu
nu-i mai în stare de nimic
să-mi aprindă o lumânare
acolo sub pământ
noa haide moarte hai
te întreb cât încă mai sunt viu
cu ce-am greșit de vii pândind
și totuși dacă vii
adu-mi și tu ceva să-mi placă
nici flori nici lumânări ca la mormânt
ci o noapte de împăcare cu tot ceea
ce am fost și încă sunt
noa haide moarte hai
pășește-ncet de poți
injectează-mi în vene noaptea
fie și în somn
doar atât cât eu către Dumnezeu mă-ndrept
apoi să taci
că n-ai nume de Om
apoi să taci
apoi să taci
să taci...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada unuia ca tine
Nu sunt erou, dar nici vreaun vagabond,
Nu am iubit și nici n-am fost iubit...
Mereu fost-am îndrăgostit,
Când prea roșcat, brunet, sau poate blond.
Nu am cules doar o singură floare,
Nu m-am oprit doar la frumos și blând;
Ori mult am mers, ori mult prea stând,
Am cunoscut și dulci și-amare.
N-am fost vreun prototip care să-l placi,
Dorit, de nepătruns, fără s-aleg...
Tot de isteț pe cât am fost de bleg,
Printre bogați și printre săraci.
N-am fost văpaie, dar nici un invizibil
Și am trecut prin viețile a mulți...
Lipsit fiind, le-am dat tot la avuți
Văzut ca-nflăcărat, sau impasibil.
Nu sunt iubirea cuiva, cum n-am iubire...
Nu caut să mă vezi, sau să mă șterg.
Nu stau... dar poate nici nu merg,
La fel ca toți și unic prin trăire.
Mă poți cunoaște dacă te uiți în tine.
Sunt genul cel iubit și cel respins...
Pe cât de intangibil, cât cuprins,
Ascuns, sau la vedere, întru sine.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
O clipa de senin
Of, iubito, ești prea departe,
e în zadar!
Tu te-ai dus,
eu am rămas;
ai jucat totul pe-un zar
și ai pierdut.
Eu n-am să vin,
tu n-ai să pleci,
deci timpul dintre noi
e mut.
Păcat.
Putea să fie ce n-a fost?
Putea să fie altcumva?
Îmi umplu singurătățile
întrebări fără rost
și amintirea ta.
A fost frumos,
a fost plăcut,
căci ne-am iubit
și ne-am urât,
ne-am înșelat
și ne-am jucat,
pân-am rămas,
pân-ai plecat.
Nu regreta.
Nu plânge mult.
Nu mă uita.
N-am să te uit.
A fost frumos.
A fost sublim.
A fost o clipă
de senin.
poezie de Cosmin Soames
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!