
Umbra
Punct infinit,
clopot mă
tace,
dăngăne clipa
cu fluturi de colb;
ierburi înalte
pasc amintirea,
umbra coasei,
prin giulgiul verde,
pipăie nechipul.
poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Balul vieții s-a stins, Cenușăreasă, prin colb caut condurul.
N. Petrescu-Redi în Nopți albe în Laconia
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmașe ale Penelopei îi țes fidelității giulgiul.
aforism de N. Petrescu-Redi din Aforisme (1995)
Adăugat de Mariea Petrescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Colb de stele
Se scutură anii de nisipuri fierbinți
Și clipa își scurge-n aval nimicnicia
Clepsidra ascunde senină săruturi cuminți
În tolba sa rece se pierde veșnicia.
Migrează suspinul prin trupul ades lovit
E sufletul un colb de stele prin univers
Cerșetori de secunde suntem prin infinit
Ne cuibărim o clipă la umbra unui vers.
Nu vrem să-nțelegem că e atât de ușor
Să dăruim iubirea, e tot ce noi avem
În plenitudinea unui vis de călător
Suntem ca niște fluturi și veșnicie cerem.
Dormim în grota efemeră a unui vis măreț
Săpând adânc în căutarea fericirii
Neantul ne găsește și dorul cel răzleț
Iubirea fără margini e scrisă-n legea firii.
În praf de stele e cuprinsă nemărginirea
A dragostei putere ne cheamă iar și iar
Alegerea cea dreaptă ne este împlinirea
Iubirea susținută nu poate fi-n zadar.
poezie de Violeta Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe-i vremea cea frumoasă,
departe-i trubadurul;
jarul s-a stins, Cenușăreasă,
prin colb caut condurul.
catren de N. Petrescu-Redi din Nopți albe în Laconia
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâmuri
Nimic nou sub soare
pe diurna-mi cărare -
șarpe hoinar
prin colb de altar...
Tainic e totul
sub Luna ce-alină -
poteca îmbracă
dantelă virgină.
poezie de N. Petrescu-Redi din Maxime și poeme (2006)
Adăugat de Mariea Petrescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cirezi
Cirezi blajine pasc trifoiști lângă ape
Și-și nalță în văzduh, cu muget, botul ud
Când, seara te presimt plutind sfios pe aproape,
Când pași desculți prin ierburi înalte se aud.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa aceasta miroase a verde
Iarba pufoasă doarme a ploaie
La atingerea mâinii scăldată în dor,
Vântul răgușește când pipa își moaie
Fulgerele rostogolite în aprigul zbor.
Îți admir fericit zulufii în trepte
Căzuți pe obraz, punându-ți contur
Iubirii curate trasate-n concepte
În clipa cu fluturi, în zborul lor pur.
Doi aștri tereștri pun clipă în clipă
Pe tufa de iarbă cu florile-n cer,
Sângele nostru aievea înghite-o aripă,
Zboru-n stomac se-nalță stingher.
Clipa aceasta miroase a verde,
A trandafiri crescuți în surâs,
Iarba pufoasă prin ploaie te vede,
Ochii de-apus se scaldă în plâns.
Mi-ascund somnul în sânii visării,
Blândețea mea tace demult,
Umbra mi-a plecat în valurile mării,
Acolo te aștept și te ascult.
Ești toată un cuvânt, ești poezie,
Cu ploaia iarba înflorești,
M-atingi cu ceața veșniciei
Și-n țepi adânci încă iubești.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Două vânturi nu ne dau pace la bătrânețe: crivățul și amintirea zefirului.
aforism de N. Petrescu-Redi din Aforisme (1995)
Adăugat de Mariea Petrescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, se aprind făclii,
ne trec prin inimă poteci,
cât jar e-n clipa care vii,
cât foc, în clipa-n care pleci!
catren de N. Petrescu-Redi din Nopți albe în Laconia
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cerul minat de război, pilotul luptă să întreacă viteza sunetului produs de clopot.
aforism de N. Petrescu-Redi (2 ianuarie 2013)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

- clipă
- Clipa? Zbor în nacela unui balon de săpun.
definiție aforistică de N. Petrescu-Redi (iunie 2016)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciuta
Fulgeră-tună, un glonț lovește
cu jar de nejar,
stele rotind oglinda clipei,
irișii ciutei par...
Tace pustia,
îngână vecia,
liniște surdă, liniște chioară -
nu vede, n-aude
prin piatra de moară.
Macii suspină,
lacrimi arată spre hoțul de zare...
prin iz de junglă
o pușcă fumegă
a lumânare.
poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde
Vara a-mbrăcat vualul verde,
Atingându-mi coapsă și genunchi,
Cântul greerașului se pierde,
De-al meu decolte în unghi.
În melodia, amurgului de seară,
Dansez cu frunza de pe ram,
Scutur amintirea cea bizară,
Din colbul anilor, ce-o mai păstram.
Mă ating de fluturi călători,
La ureche îmi susură vântul,
Umbra îmi vibrează printre flori,
Nouri se topesc, ușor e gândul.
Și privind câmpiile de iarbă,
Colorate-n barhăt de smarald,
Sufletul se lecuește-n grabă,
Privirea în adânc mi-o scald.
Liniștea, în orizont se-ntinde.
Flori galbene cu cerul sau iubit,
Și s-a născut culoarea verde,
Ierbile cu glas mi-au povestit.
Mi s-a colorat rochia de verde,
Gândurile s-au schimbat în ton,
Fantastică-i și Muza verde,
Ce-mi clatină, verdele-n creion.
20.07.2019
poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Ludmila Maciuga

Comentează! | Votează! | Copiază!

dangăt de clopot -
pe tăișul coasei
o buburuză
haiku de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

dangăt de clopot
pe tăișul coasei
o buburuză
haiku de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf unei guralive
Sub această piatră zace,
Jos, la umbra unui dud;
Și acum, știind că tace,
Parcă tot o mai aud.
epitaf epigramatic de Constant Petrescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei guralive
Sub această piatră zace
Jos, la umbra unui dud;
Și acum, când știu că tace,
Parcă tot o mai aud.
epigramă de Constant Petrescu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă am ști precis că toate lucrurile își au originea în acel punct infinit de mic, infinit de dens și infinit de fierbinte, atunci toată filozofia lumii s-ar reduce și ea la un singur cuvânt, infinit de adevărat, infinit de cuprinzător și infinit de greu. Necazul e că sunt unii care se îndoiesc de existența primordială a acestui punct și vin cu o mulțime de alte teorii, care mai de care mai fanteziste. Prin urmare, nu știm nimic precis, lucru de care profită din plin marii filozofi ai lumii, care aduc apă la moara stricată a marilor savanți, tot ai lumii, singurii care mai pot dormi noaptea cu sufletul împăcat fiind doar proștii și indiferenții.
Mihail Mataringa (6 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!

Valea
Ciuta clipei pleacă,
grăbită e,
Doamne,
să ne pască verdele,
să ne pască albastrul
cu botu-i de colb!
Iarba se
gată, ciuta pătrunde,
năucă aleargă
prin iarna din noi, se preschimbă în
lup.
Un cânt obosit
încearcă atunci
s-acopere urletul
ce cheamă haita.
Sub haină de
ger
nu mai tremură struna,
lupi,
lupi călăresc
pâcle nebune...
Colții haitei par
prelungirea cuielor
din crucea pe care
ne-o ducem.
poezie de N. Petrescu-Redi din Vânător de cerbi albaștri (2011)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Matrice de fluturi
o spira cu onduleu de infinit
ce ocolește abisurile de amăgiri
e matricea infinitei iubiri
ca o coloană de infinit
cu zboruri in fuior de fluturi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!