Astăzi poți trece prin mine
desculță
ești atât de caldă
și plină de muguri
iar eu
sunt
transparent
ca o meduză
ce-și trage
clopotul
printr-o călimară
cu cerneală albastră
pășește cu pasul inimii
peste palmele-mi ude
nu te sfiii
sunt doar rampa de lansare
a pescărușilor argintii
care-ți întind
cearșaful pătat
de curcubeul ochilor tăi
peste trupurile flâmânde
de noi
metamorfozate-n
albul florilor de vișini
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ești plină de muguri
Ești caldă
și plină de muguri
din coaste îți cresc ramuri
până-n verdele ochilor
eu o să-mi fac
cuib în tine
doar așa voi scăpa
de chemările tale
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naștere
Ai pătruns în mine
ca într-o biserică,
atât de verde
și plină de muguri,
te scalzi
în pântec
prin seva amniotică
sedimentând
întoarcerea
fiecărei zvâcniri
prin retina ochilor
ca un început de urmă
al cărei contur se propagă în albastru,
îți adulmec respirația
ca pe o rugăciune sacră
rostită într-una din cămările inimii
stigmatizată cu numele tău,
vis-à-vis,
un instinct patern
îmi trasează cercuri
cu degetele umede
peste nisipul scurs al unei clipe
mult așteptata
noastră naștere...
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surescitare
Fără privirea ta
aș fi orb
ai penetrat
smalțul inimii
cu-n abastru marin
surescitându-mi
o madonă
prin retina ochilor.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament
când trupu-mi
va cade
în propria-i umbră,
nu-ți voi cere
favoruri,
și
nici
lacrimi de plumb
căzute
peste o ceară aprinsă.
O
infimă dorință,
doar
atât;
nu-i lăsa
să-mi pângărească
intimitatea,
mi-e atât de teamă.
... Să nu te scoată din mine
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un pod
Sunt un pod peste râu,
Către tine mereu,
Pe nimic sprijinit,
Doar pe sufletul meu.
Acest râu nemilos
Mă va sparge-n bucati,
Starea mea o-nțeleg,
Dar și tu seama dă-ți.
Sunt un pod peste râu,
Pe pilonii mei triști,
Către tine mereu,
Insă tu nu exiști.
Nu-nțelegi că mi-e greu,
Că mi-e frig și urât,
Sint greoi și sunt fix,
Sunt un pod și atât.
Unde-apuc să mă duc
Sunt silit să rămân
Că miroase a fier,
Că miroase a fân.
Și deodată-nțeleg
Că sunt trist în zadar,
Pe pilonii mei triști
Mă cuprind și tresar.
Tu simți tot ce simt eu,
Ba mai grav, ba mai mult,
Plânsul tău permanent
Il preiau și-l ascult.
Și dau parcă ecou
Și vibrez în alt mod,
În picioare călcat
Ca un om, ca un pod.
Sunt un pod peste râu,
Sunt un pod peste mers,
Câte vânturi m-au scris,
Câte ploi m-au tot șters.
Dar tu nu ești pe mal,
Dar tu nu ești cu ei,
Dar tu nu mă strivești,
Tu mă ții și mă bei.
Sunt un pod ridicat
Peste-un râu incomod,
Sunt un pod, ești un râu,
Ești un râu, sunt un pod.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Cerneală peste pleoape
Departe-i dimineață, cu abur și pustiu
Aproape e doar frigul, și-un cer de cenușiu
Departe e chemare, e fugă și dorință
Aproape e visare, căldură, neputință...
Departe sunt întruna, mai mult decât aproape
Cu ochi întorși-năuntru, cerneală peste pleoape
Aproape sunt în vis, mă caut, mă privesc
Mă-ating cu mâini febrile, mă simt și mă trăiesc...
poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vor cânta cocoșii
Nu voi pleca acasă în seara asta
stropi mari de ploaie
se sparg de asfaltul străzii
spălând urme de tăceri
și gînduri ancestrale
lăsate în grabă de trecători
găzduiește-mă la tine
voi sta în camera ta mică și caldă
tu să-mi prinzi săruturi în perna urechii
legate cu buzele tale ca două cireșe cărnoase
nu-mi șopti nimic
doar privește spectrul tavanului
unde trupurile noastre sunt
ca două pantomime diforme
cu mișcări necontrolate
reflexia se propagă în albul retinei
reanimându-ne încleștarea
mâinile mele au intrat
în coloana ta vertebrală
forța ei gravitațională
mă înghite încetul cu încetul
în pîntecul tău cocon
atunci când cocoșii vor cânta
dis- de- dimineață
să-ți aduci aminte de mine
că trebuie să mă naști
în stropii uscați ai ploii.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie
Sunt ca o fiară ce adulmecă o pradă
Îți simt prezența peste depărtări
Te am în mine, cu miros și sânge
Și când mi-e dor, vin peste mări și zări...
Ești răsărit de soare, lună plină
Ești levănțica prinsă-n perna moale
Ești vinul bun, cel degustat în șoapte
Și ești o mâță ce toarce domoale...
Sunt adierea ce te răcorește
Și sunt cuptor în care, pâine, crești
Sunt pentru tine patima și rostul
Sunt aerul și apa... îmi șoptești...
Ești abur de cafea, și praf de stele,
Și ești miros de sâni pe patul meu
Ești elixir de viață, joc de iele,
Ești foc adus de mine, Prometeu...
poezie de Petrică Conceatu (16 mai 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insula noastră
Uită-te peste oraș,
insula noastră închide fereastra...
Perdele de ploaie
ne ascund de lume,
iar Tu,
ești doar tăcere...
Vorbește
delir singuratic prin mine,
cântă-ți tăcerea
plină de nisip
atunci când auzi valuri de lacrimi.
Claxoanele topite
în nervi de șoferi obositi,
azi sunt departe...
Uită-te peste oras,
insula noastră închide fereastra,
azi, într-o clepsidră goală,
în care timpul a uitat să mai existe
sunt prizoniera ochilor tăi...
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (7 iulie 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Gânduri de Crăciun
Cad din cer atât de singuri
Fulgii peste-al meu Crăciun,
Se așează peste muguri
De tăceri care îngân
E doar liniște, Crăciunul,
Ce-a intrat în casa mea,
El cu mine fac tot unul,
Adunat cu vremea sa.
Cad din cer stele de noapte,
Nu prea multe doua, trei,
Sunt răzlețe și sunt toate
Ale mele și-au văpăi.
Cad așa, însingurate,
Întind mâna să le prind,
Sunt prea sus și sunt departe,
Cad arzând și-apoi se sting.
Caut prin casă și cotloane
Poate mai e cineva,
E-o lumină ce nu doarme,
A trimis-o luna mea.
Cad din cer atât de singuri
Fulgii care m-au albit,
Câte toamne, câte geruri,
Doamne, singur-am trecut.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasul de lut
Mi-ar fi prea greu să ard în fumul luat de vânt
când s-ar prelinge pe mine drumuri șerpuite
mi-aș pierde gingășia pasului de lut
din vechiul început...
Sunt doar cenușa unor primăveri uitate
pribeagă-n croșetatul timp cu gheare de linx
tot căutând muguri adormiți la sân
găsesc doar ochii stinși de Sfinx
ce sângerează cu dor de verde dincolo moarte
Sunt doar cenușa unor primăveri plecate
cerând cu sfială-n rugăciune
măcar o primăvară înapoi
cu grații de muguri peste pleoape
prelinse în privirea unei ciute de iubire înfiorate.
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu și eu
Tu ești dezinvoltă
Eu sunt șaman mongol
Tu ești literatură sud-americană
Eu sunt rădăcină de copac
Tu ești dezlânată
Eu sunt împrăștiat
Tu ești înfocată
Eu sunt vulcan
Tu ești roua florilor
Eu sunt înserare
Tu ești inacceptabilă
Eu sunt insuportabil
Tu ești psihanaliză
Eu sunt fizică
Tu ești iscodire
Eu sunt fugă
Tu ești val
Eu sunt țărm
Tu ești departe
Eu sunt aproape
Tu ești iubita mea
Eu sunt iubitul tău
Noi suntem un cuplu special
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nufăr călimară
Am o muză de petală
Diafană, suavă pe filă
Nufărul meu călimară
Cu cerneală de flacără
Sărutând-o cu condeiul
Să auresc în stele versul!
Răsărind drojdii musturii
In goluri de șampanii.
Din mâlul tușat inimii
Cu metafore mii, mii..
Din aripile muzelor
Ce-și smulg pene, cărării..
Pe care pășeste divin
Muza de sublim tanin
Ambru, ambru de albastru!
Cu ozonul de măiastru,
Din sărutul său pilastru..
Planetei cu tărâm de jad
Cu mirosul umbros de brad
Și cu soare căprui astru.
Viori plutitoare-n cer
Cu al său cântec de mister
Și fluturi alabaștri
Străvezii strălucitori
Printre bucle armăsare
Și coapsa de lună plină
Nurii, migdale guasare
Cu contururi de serfimă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele părea mai luminos ca oricând și împrăștia nemilos cu razele-i arzătoare incredibil de multă căldură, curtea Institutului părând încinsă, cuprinsă de "focurile" solare. La fel și nava albastră, de fapt, doar exteriorul ei, supus vâltorii astrului zilei, aflat direct în văpaia soarelui, neferit de nici cea mai micuță umbră; poate doar de cea produsă de rampa de lansare, destul de neglijabilă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nava albastră era acolo, pe rampa de lansare, în mijlocul rachetodromului. Înarmată cu toate cele necesare, pregătită până la cel mai mic amănunt pentru o asemenea călătorie, "Pacifis" li se ivi în cale, înălțându-se amenințător, impunând prin însăși prezența ei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimi topite
Azi nu vom face dragoste
avem inimile învelite în foițe de staniol
ca doi bulgări mari de ciocolată
vom sta liniștiți
și vom citi povești
despre inimi topite
scrise pe rotula genunchilor
privim lumea peste umeri
fără să ne iubim
fără să ne atingem
fără să ne spunem nimic
vom tace privind
prin poarta ochilor
rugul semantic
care mâine cu siguranță
se va aprinde
topindu-ne
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu
Sunt copacul ce-și trăiește
Viața-n plină bucurie
Căci îmi văd roadele coapte
Împlinind a mea menire.
Și-mi sunt crengile aplecate
La furtuni și negri nori
Și mă dor când peste noapte
Se așază aspre ploi.
Sunt cireșul care-și plânge
Frumusețea ce-a trecut
Și așteaptă primăvara
Să o ia de la-nceput.
Să-nflorească floare aleasă
Și s- aștern bătut de vânt,
O ninsoare de petale
Mângâind al meu pământ.
Și-n îmbrățișarea caldă
Ce o fac cu-al meu veșmânt
Să-mi simt moșii și strămoșii
Îngropați în lutul sfânt.
Să dau sfântă sărutare
Ca un cer de ploi răsfrânt
Căci îmi trag dorul și seva
De la cei ce nu mai sunt!
poezie de Angelina Nădejde (18 ianuarie 2013)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fir alb de viață
pamântul răsare și-n soare este flacăra
privirii tale, lumina se întoarce către răsărit
diminețile se plimbă pe cer
iar copacii întind brațele peste lume
adun ultima rouă din firele genelor, care
încă dorm, printr-o sărutare
o fărâmă de gând rătăcit se frământă în vârful copacului, vieții
sămânța lui peste noapte va cădea jos, scăpată
pentru o altă viață în adâncul pădurii iubirii
spătarul scaunului fără mine, privește-n albul tău
gol și lipit de masa tăcerii
mă cațăr pe coloana fără infinit, ca să ajung la tine
o pasăre măiastră se oglindește după firele vremii
ești un fir alb, rebel pe frunte, singură undeva departe
poezie de Viorel Muha (mai 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
La picioarele tale
Noaptea asta sunt mai frumos,
râd printre lacrimi
fară nici un motiv de resemnare,
scriu pe rotula genunchilor
toate poemele cu tine,
toate visurile
și toate îmbrățișările
flămânde de dragostea
ce ne dospea aluatul
prin odaia ta caldă
cu miros de smirnă și cetină.
Îmi prind tălpile
de lemnul podelei
ce-mi deconspira
cu pârâitul ei dulce-amărui
toate sosirile și plecările.
În noaptea asta
sunt un pom de crăciun
ornat cu figurine de turtă dulce,
cu beteală poleită
ruptă din ochii tăi,
mă ninge cu pielea ta,
cu trupul tău încolăcit peste vertebrele mele
ca un cordon al unei instalații electrice.
În noaptea asta
fredonez un cântec;
o tannenbaum, o tannenbaum,
îmi leg inima cu ștrafuri,
îi dau cu sclipici
și o așez undeva
lângă picioarele tale
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cu mine prea departe
trupul acesta s-a golit de mine
fără trucuri ieftine
rătăcește când în umbrele cocorilor
ce-i tot ciugulesc din zbor
când apasă greu peste frunzele care îi urlă
stereofonic foșnetul
aș vrea să întind mâinile să-l alint
dar eu sunt prea departe
iar brațele mele nu sunt atât de lungi
ca în portretul fiicei mele
stenică joia asta
chiar sunt trendy cu pardesiul
alături de o toamnă confesivă
pășesc grijulie peste emblema amintirilor
cu pletele în țărâna mirositoare a frunze arse
doar înainte privind
poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!