Dracul și moda
Când o tipă-i mult prea goală,
Spre a fi mai eficace,
Dracul n-o aruncă-n smoală,
Ci o pune să se-mbrace.
epigramă de Victor Macarevici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Retrospectivă
Că totul fuse numai aparență
Am înțeles mult prea târziu, acum:
Iubirea ei, o simplă diligență
Ce se oprea, din când în când, pe drum.
epigramă de Victor Macarevici din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privind la câte-o jună (la 70 de ani)
De ne-nțeles e numai cum
Îți fură ochii, când știi bine
Că trufandalele, acum,
Sunt mult prea scumpe pentru tine.
epigramă de Victor Macarevici din Epigrame cu și despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei frumoase
După ce-o privi mai bine,
Chiar și dracul a strigat:
Fugi de-aici, nu ți-e rușine,
Vrei să intru în păcat!
epigramă de Victor Macarevici din Epigrame cu și despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce nu dăltuiesc epitafuri
Deși mocnește ca-ntr-o vatră,
Talentul meu prea bine știe
Că-i tare greu să scrii în piatră
Și mult mai lesne pe hârtie.
epitaf epigramatic de Victor Macarevici din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
- iubire (vezi și dragoste)
- Că totul este numai aparență
Am înțeles-o prea târziu, acum.
Iubirea e o simplă diligență
Ce se oprește, când și când, pe drum.
Iubirea
definiție epigramatică de Victor Macarevici din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerile
Când oamenii ce se adună
Rămân tăcuți, cu gândul dus,
Ori au prea multe să își spună,
Ori nu mai au nimic de spus.
epigramă de Victor Macarevici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de Basarabia
Atunci, când și un nume sfânt,
Ce l-a purtat acest pământ,
Se uită prea ușor -
Și dorurile... dor.
epigramă de Victor Macarevici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dracul
Adevăr sau aiureală,
Că e negru ca o smoală,
Că-i cu coarne și copite,
Coarne drepte sau sucite,
Și creștinii și evreii,
Culmea, până și ateii
Sunt convinși, ba și insistă,
Că el, dracul, chiar există.
pamflet de George Budoi din Diavolul în aforisme, epigrame, pamflete și satire (3 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Interpretări
Soției nu i-a povestit,
Dar el e sigur că studentul,
- Vecinul lor e zăpăcit,
Că prea greșește-apartamentul.
epigramă de Victor Macarevici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
În documentare
În fața hărții, un poet
Tinzând spre culmi s-a întrebat:
- Între Olimp și Clăbucet
Ce-o fi mai lesne de urcat?
epigramă de Victor Macarevici din ziarul "Viața Buzăului" (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea...
Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!
Prea înaltă și prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb și prea... zicală.
Prea dulce și prea amară,
Prea calmă și prea nervoasă,
Prea de râs și prea șucară,
Prea tristă și prea... haioasă!
Prea stinsă și prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră și prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!
Prea șuie și prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!
Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii planetei
Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieți amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...
Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăiește...
Sunt mult prea multe crime
Iar viața prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viața ne-ncălzește...
Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Și nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viața este mută...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.După posibilități
Priviți al vieții greu tumult
Și-n mod precis o să rezulte
Că unii fac în viață mult,
Iar alții dimpotrivă... multe!
epigramă de Victor Macarevici din ziarul "Viața Buzăului" (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moarte sau viață?
În hăuri de smoală
Încet mă scufund
Cu inima goală
Și gând muribund.
Chiar dacă lumina
Mă cheamă spre ea
Și îmi iartă vina
Desenând perdea
Pe trecutul negru
Și însângerat,
Florile de-alegru
Iar s-au scuturat.
Doar pământul rece
Îmbrăcat în dor,
Pașii mi-i petrece
Câștigând la scor.
Și-mi lasă doar poarta
Iadului păgân
Ca să-mi ducă soarta
Unde-i el stăpân.
Gemete de gheață
Urlă cu tăceri
Și-mi aruncă-n față
Crivăț de dureri.
Calc cu talpa arsă
Pe-amintiri de fum
Dar fac cale-ntoarsă
Când văd numai scrum.
Și totuși limanul
E pe undeva,
Să-i schimb sorții planul
Voi putea cumva?
Zorii dimineții
Îmi răspund că da,
Când coșmarul nopții
Prinde a ceda.
Cerul îmi surâde
Nu e niciun nor
Și-a răului gâde
Pleacă-'ncetișor.
Văd din nou lumină
Spun un mulțumesc
Clipei ce-o să vină
Și-nvăț să zâmbesc!
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portretul meu ar fi cam așa: foarte ciolănos; cu niște copite d-alea de cal de regiment, să plesnească pe rumân, să-i sară băiatului nasturii. Bătăios. Cu coarne ca de bivol pus pe fapte mari. Cam scârbos. Deschizând întotdeauna ușa cu umărul, nu cu mâna. Sau cu genunchiul. Dând din coate când trece pe lângă țipi simandicoși, dar dând din coate în așa fel încât să le rupă nasul. Fumând mult și în scârbă. Mergând spre cârciumă la braț cu dracul lui Nichita și cu dracul lui Tomozei. Foarte amic cu stewardesele, plimbându-se pe lângă aeroport. Din când în când, coborând spre Rucăr ajungând până la Brașov. Mai mult n-ar urca, pentru că e o oboseală să urci pe munți, iar în oraș e răcoare. Ar mirosi foarte mult a cramă. I-ar plăcea să se culce toamna pe frunze și nu ar intra în oraș decât cu pălăria trasă pe ochi și foarte rar, numai pe ploaie. Ar sta foarte mult pe Dunăre, creanga. Un tip necuviincios prin însăși existența lui.
citat celebru din Fănuș Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Frumosii nebuni ai marilor orase" de Fănuș Neagu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Simfoniile lui Beethoven într-o interpretare prea personală
De câte ori privesc elanul
Cu care își începe zborul,
Îmi vine-a crede că "Titanul"
Nu-i Beethoven ci dirijorul.
epigramă de Victor Macarevici din ziarul "Viața Buzăului" (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mondenă
Cu soața mea, când ies, insistă
Să mă îmbrac ca din revistă...
În schimb, când nu-s cu ea, nu-i pasă
Nici dacă plec, în blugi, de-acasă.
epigramă de Victor Macarevici din ziarul "Viața Buzăului" (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce tristă ...
Ce tristă-i seara în odaia goală,
Cu umbre stranii întinând pereții.
Văd chipuri ca întunecata smoală,
Jucând un ultim act în piesa vieții.
Ce tristă este noaptea în odaie
Cu somnul ce nu poposește-n gene,
Când gânduri negre se încing văpaie,
Luptându-se ca fiarele-n arene.
Ce tristă-i dimineața în lumină
Cu amintiri ce le credeam pierdute,
Strivite între munți de chin și vină,
Vrând roata timpului din loc să mute.
Ce tristă-i ziua când odaia-i goală,
De glasuri și de râsete golită.
Când liniștea e crudă, infernală,
Și la singurătate-s osândită.
Ce tristă-i viața-ntreagă-n suferință,
Când trec agonizând încet spre moarte.
Vii spaime-ascunse-n straiul de căință,
N-aș vrea vreodata cineva să poarte.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La dracul scriere...
A venit dracu
și cu ochii cât cepele
mi-a sorbit duhoarea de usturoi.
Am plâns!
El râdea sub lacrima mea!
Mă luminam la față în prezența lui
Se îngălbenea la față cu mine spurcându-l...
Pe tabla de șah pensionarii mureau.
Parcul alungea foișoare.
Dracul!
La dracul!
Am găsit în căruța cu fân acul
dar pe el nu l-am găsit cu firea
mea ascunsă în firea lui...
Ce dracu!
Când dracul își bagă coada
degeaba pescuiesc peștii apa cu plumb.
Când dracul îți râde sub lacrimă
plânge Dumnezeu
o batistă!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dracul
Știe chiar și o lălâie,
Dracu' fuge de tămâie,
Nu de flacără și smoală,
Nici că îi faci tu morală.
pamflet de George Budoi din Diavolul în aforisme, epigrame, pamflete și satire (30 iunie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.