Dor de Basarabia

Atunci, când şi un nume sfânt,
Ce l-a purtat acest pământ,
Se uită prea uşor -
Şi dorurile... dor.

epigramă de Victor Macarevici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce am mai sfânt pe lume

Ce am mai sfânt pe lume,
Mama care mi-a dat un nume,
Inima care în piept îmi bate,
Şi sufletul care de dor îmi arde.

Ce am mai sfânt pe lume,
Pământul pe care las urme,
Cerul plin de stele
Şi luna care călătoreşte prin ele.

Mai am doi fraţi care sunt în departare.
Doi bunici ce aşteaptă
De la copii sau nepoţi
Măcar câte o scrisoare.

Mai am şi un nume,
El Moldova se numeşte.
Când aud acest nume,
Sufletul în mine creşte.

Deci totuşi ce are omul
Mai sfânt pe lume:
Mama, patria şi al său nume.

poezie de Vladimir Potlog (12 mai 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecologică

Cu glasul trist spunea pădurea
Văzându-şi braţele tăiate:
- Când ai în mâna ta securea,
Uşor mai e să-ţi faci dreptate!

epigramă de Victor Macarevici din ziarul "Viaţa Buzăului" (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât trăim pe acest pământ

Cât trăim pe acest pământ
Mai avem un lucru sfânt,
O câmpie, un sat natal,
O clopotniţă pe deal.

Cât avem o ţară sfântă,
Şi un nai care mai cântă,
Cât părinţii vii ne sunt
Mai există ceva sfânt.

Cât pădurile ne dor
Şi avem un viitor
Cât trecutu-l ţinem minte
Mai există lucruri sfinte.

Cât Luceafărul răsare,
Şi în cer e sărbătoare,
Şi e pace pe pământ,
Mai există ceva sfânt.

Cât avem un sat departe
Şi un grai fără de moarte
Cât ai cui zice părinte,
Mai există lucruri sfinte.

Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.

poezie clasică de Nicolae Dabija din Aripa sub cămaşă (17 august 1989)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retrospectivă

Că totul fuse numai aparenţă
Am înţeles mult prea târziu, acum:
Iubirea ei, o simplă diligenţă
Ce se oprea, din când în când, pe drum.

epigramă de Victor Macarevici din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubire (vezi şi dragoste)

Iubirea

Că totul este numai aparenţă
Am înţeles-o prea târziu, acum.
Iubirea e o simplă diligenţă
Ce se opreşte, când şi când, pe drum.

definiţie epigramatică de Victor Macarevici din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerile

Când oamenii ce se adună
Rămân tăcuţi, cu gândul dus,
Ori au prea multe să îşi spună,
Ori nu mai au nimic de spus.

epigramă de Victor Macarevici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind la câte-o jună (la 70 de ani)

De ne-nţeles e numai cum
Îţi fură ochii, când ştii bine
Că trufandalele, acum,
Sunt mult prea scumpe pentru tine.

epigramă de Victor Macarevici din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am un prieten bun, el trăieşte împreună cu mine, visează împreună cu mine, se întristează împreună cu mine. Atunci când am nevoie îmi dă, atunci când mi-e greu îmi întinde o mână, atunci când sunt nefericit îmi zâmbeşte, atunci când sunt bucuros râde. Acest prieten al meu nu sunt eu. Acest prieten al meu e diferit de mine, e un alt om. Acest prieten al meu mă iubeşte aşa cum sunt şi eu sunt bogat pentru că am acest prieten.

Victor Rechiţian
Adăugat de Victor Rechiţian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracul şi moda

Când o tipă-i mult prea goală,
Spre a fi mai eficace,
Dracul n-o aruncă-n smoală,
Ci o pune să se-mbrace.

epigramă de Victor Macarevici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interpretări

Soţiei nu i-a povestit,
Dar el e sigur că studentul,
- Vecinul lor – e zăpăcit,
Că prea greşeşte-apartamentul.

epigramă de Victor Macarevici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destine

Îi vezi, pe ploaie şi pe vânt,
Şi după zile fără pâine,
Cum dorm alături – pe pământ –
Doi vagabonzi: un om şi-un câine.

epigramă de Victor Macarevici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel mamei

Cuvântul Mamă este sfânt!
Să ţi-l aminteşti cu dor,
C-aşa fac şi cei ce mor
Când părăsesc acest pământ.

Pân-ai fost mai mărişor
Te-a vegheat duiosul cânt...
Cuvântul Mamă este sfânt!
Să ţi-laminteşti cu dor,

Iar de vei fi rătăcitor
Prin lume hăituit de vânt,
Când ai de Mamă simţământ
Totu-ţi pare mai uţor.

Cuvântul Mamă este sfânt!

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu dăltuiesc epitafuri

Deşi mocneşte ca-ntr-o vatră,
Talentul meu prea bine ştie
Că-i tare greu să scrii în piatră
Şi mult mai lesne pe hârtie.

epitaf epigramatic de Victor Macarevici din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o bancă la şosea

În viaţă, pentru prima dată,
Oftă adânc frumoasa fată,
Băiatul o strângea uşor,
Pantofu-n schimb… îngrozitor!

epigramă de Victor Macarevici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea unui sfânt

Trecut-a el în viaţa cea de dincolo de moarte,
Ne-a părăsit el, însuşi Păunescu...
Lăsându-ne credinţă veşnică de carte,
Transmisă de Luceafăr-Eminescu...

El, fratele iubit al lui Grigore,
Ce plâns-a cu amara nostalgie
La înmormântarea cea de purure,
S-a-nveşnicit, prin trista-i bucurie..

Rugatu-s-a cât a putut pentru părinţii
Ce pleacă mult prea trist de printre noi,
Iubitu-i-a poetul ca pe sfinţii,
Că trec prin orice grijă şi nevoi...

Nu a mai zăbovit de loc pe-acest pământ
Cutremurat de mult prea multe răutăţi,
A părăsit Moldova acest sfânt..
S-a ridicat în rai, întristându-ne pe toţi...

Poetul-patriot român, nu a murit
El pur şi simplu s-a înveşnicit..
Şi-aceasta zi nu s-a uita vreodată...
Pierdut-am noi un sfânt, Culturii Tată...

poezie de Paladi Anatolie din Poezii (24 noiembrie 2010)
Adăugat de Paladi Anatolie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfoniile lui Beethoven într-o interpretare prea personală

De câte ori privesc elanul
Cu care îşi începe zborul,
Îmi vine-a crede că "Titanul"
Nu-i Beethoven ci dirijorul.

epigramă de Victor Macarevici din ziarul "Viaţa Buzăului" (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basarabenii către Mateevici

Un veac de când ne-ai îndemnat
Să naştem un proroc
Dar mâna noastră a secat
Şi sânul nostru s-a uscat
Şi capul noi l-am prea plecat
Cerşind acest noroc
Din mână-n mână am trecut
Din foame în război
Mereu bătuţi, mereu vânduţi
Ca vita înjugaţi la plug
Ocnaşi şi robi. Şi dor nespus
Ascuns în ochii nesupuşi
Cu care căutam pierduţi
Prorocul printre noi...
Rog Doamne milostiv şi sfânt
Mai rog puţin noroc
Ne-ai dat şi voie şi pământ
Şi imn şi graiul nostru sfânt
L-ai îmbrăcat în vechi veştmânt..
Dar nu ne-ai spus veni-va când
Acel proroc...
Acel proroc ce-ar îndrăzni
Să spună că suntem un gând
Suntem o apă şi-un pământ
Suntem români!!!
Cu-n pod de flori ce ar uni
Bujeacul şi Carpatul sfânt
Şi steagul Marii Românii
L-ar arbora în vânt
Am trece Prutul chiar şi morţi
De-ar ordona acel proroc...

poezie de Iurie Osoianu (25 iulie 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mondenă

Cu soaţa mea, când ies, insistă
Să mă îmbrac ca din revistă...
În schimb, când nu-s cu ea, nu-i pasă
Nici dacă plec, în blugi, de-acasă.

epigramă de Victor Macarevici din ziarul "Viaţa Buzăului" (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Este profet din câte cunosc, asta nu înseamnă că nu are păcat. Este un om, în acest trup, care este casa duhului sfânt! A. M: Păi şi cum a intrat în "casa duhului sfânt cu păcatul călare pe el"? Nu vezi contradicţia? Este "om în casa duhului sfânt", dar e cu păcat, da? Atunci poate că e doar prizonierul rahatului-corp, de aia-i păcătos şi nu că e în casa duhului sfânt! Atâta timp cât vă închinaţi la gând el vă va ţine în păcat pentru vecie. Doar dacă sunteţi păcătoşi gândul vă poate controla cu fricile lui spirituale interminabile. Asta "cu păcatul călare pe el", îmi aminteşte de una faină: Un tip se duce la doctor şi doctorul îl întreabă ce are, etc. şi cineva bate în uşă; era nevasta tipului care îi zice: "Gogule, nu ai terminat?" Doctorul se uită un pic confuz la pacient şi acesta din urmă zice: Ce să mai zic, domn doctor, aşa e când umbli cu păcatul după tine!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafăr în ceruri, luceafăr pe pământ

Din Ipoteşti s-a ridicat
până dincolo de nori,
cel de Dumnezeu creat,
să strălucească în zori.
Cu voia Celui de sus,
un loc de cinste i s-a dat.
Luceafăr - nume i s-a pus
şi ceru-întreg a luminat.
De multă vreme el veghează
întreg cerul şi pământul.
Omenirii-i luminează
şi calea, dar şi cuvântul.
Luceafăr în ceruri,
luceafăr pe pământ.
Mihai Eminescu,
luceafăr cu nume sfânt.
Ambasador al poeziei româneşti
în cultura mondială,
mereu să străluceşti.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!