Secole de-a rândul, magia, religia şi ştiinţa au dus o luptă surdă pentru a-şi susţine şi impune, fiecare, adevărurile ei, străduindu-se, din răsputeri, să nu vadă decât ceea ce le diferenţia şi le îndepărta una de alta. Oricât de paradoxal ar putea fi, datorită nivelului actual al ştiinţei, se pare că a venit, în sfârşit, vremea în care cele trei surori să caute cu bunăvoinţă şi bunăcredinţă marile adevăruri pe care le proclamă şi le susţin. În faţa alchimistului, cufundat în opera sa, se desfăşoară demonstraţia unităţii lumii spirituale şi a lumii materiale. Oamenii de ştiinţă contemporani au repetat această experienţă cu oarecare succes, dar există şi voci autorizate, care susţin că, din punct de vedere ştiinţific, acest lucru este imposibil. Neîndoielnic rămâne însă faptul că un mare număr de adepţi acordau mai mare importanţă transmutaţiei de ordin spiritual care se opera chiar în persoana lor.

Tilia Linden în Pelerini la porţile luminii
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de ştiinţă are multă experienţă cu ignoranţa, cu îndoiala şi cu nesiguranţa, şi această experienţă este de o foarte mare importanţă, cred eu. Când un om de ştiinţă nu ştie răspunsul la o problemă, el este ignorant. Când are o presimţire despre care ar putea fi rezultatul, el este nesigur. Şi atunci când este al naibii de sigur despre care urmează să fie rezultatul, el încă are câteva îndoieli. Noi am aflat că este de o importanţă capitală pentru a putea progresa, ca noi să ne recunoaştem ignoranţa şi să lăsăm loc pentru îndoială. Cunoaşterea ştiinţifică este un corp de enunţuri de diferite grade de certitudine - unele destul de nesigure, unele aproape sigure, nici unele absolut sigure. În prezent, noi oamenii de ştiinţă suntem obişnuiţi cu asta, şi se înţelege de la sine că este perfect consistent să fii nesigur, că este posibil să trăieşti şi să nu ştii. Dar nu ştiu dacă toată lumea realizează că acest lucru este adevărat. Libertatea noastră de a ne îndoi s-a născut din lupta împotriva autorităţilor în zilele timpurii ale ştiinţei. A fost o luptă foarte puternică şi profundă: permiteţi-ne să punem întrebări, să ne îndoim, să nu fim siguri. Eu cred că este important ca noi să nu uităm această luptă şi astfel să fie posibil să pierdem ceea ce am câştigat.

citat din Richard P. Feynman
Adăugat de Cătălin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un istoric al religiilor, fenomenul pe care Nietzsche îl condamna în creştinism nu-i era cu totul constitutiv acestuia – era vorba de dualism, de ideea că lumea îi aparţine diavolului şi de consecinţa ce decurge de aici: faptul că inconsistenţa ontologică a lumii nu-i lasă omului posibilitatea de a-şi recupera fiinţa decât în afara lumii. Trebuie oare repetat faptul că această infatuare a dualismului nu este specifică esenţei creştinismului, că rădăcinile ei sunt platoniciene şi orfice?! Acest mod de a vedea lumea este piatra de temelie a orfismului; adeptul lui Orfeu se aşeza în rândul acelora care aveau aceste convingeri.

Ioan Petru Culianu în Iocari serio – Ştiinţă şi artă în gândirea Renaşterii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pretinde însă că fiecare din noi, sub o formă sau alta, se comportă ca un paranoic, corectează cu ajutorul visului acele elemente ale lumii care sunt de netolerat, ca apoi să insereze himere în realitate. Acest caz capătă o importanţă cu totul deosebită atunci când un mare număr de oameni caută laolaltă să-şi asigure fericirea şi protecţia împotriva suferinţei cu ajutorul deformării himerice a realităţii. Religiile umanităţii trebuie socotite ca iluzii colective de acest ordin. Fireşte, acela care împărtăşeşte o iluzie nu o recunoaşte niciodată ca atare.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am afirmat că adevăratul fondator al tuturor statelor mari, mijlocii şi mici, libere şi independente care există azi pe firmamentul politic al lumii este poporul român, prin Ştefan cel Mare. Şi cum sunt om de ştiinţă, pot să susţin convingător această afirmaţie prin cifre.

Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic mai rar decât o pasiune veritabilă, căci ea presupune o foarte mare forţă a imaginaţiei creatoare; dispoziţii spirituale, în acelaşi timp delicate şi profunde, dar care nu şi-au găsit obiectul veritabil; o putere excepţională de concentrare, adică de fidelitate; în sfârşit, dispreţul bunurilor pământeşti şi al fericirii. Aliajul acesta nu e chiar atât de comun cât ar vrea să ne facă să credem romanele şi opera. Consider, de fapt, că nu există mai mulţi mari îndrăgostiţi decât adevăraţii mistici, pasiunea fiind pentru sentimentul normal ceea ce este mistica pentru religia medie.

Denis de Rougemont în Partea Diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din Oceanul Conştiinţei Fără De Formă, la fel ca oricare creaţie, răsar gândurile care pornesc în călătoria lor de experimentare şi de cunoaştere de Sine. Aceste gânduri sunt ca nişte bule care se dezlipesc de Ocean, luându-şi zborul prin teritoriul relativ al lumii manifestate. Din moment ce gândul s-a despărţit de Ocean, acesta priveşte în jurul său şi vede alte forme separate, care sunt şi ele în propria călătorie de cunoaştere de Sine. Şi, pentru a-şi determina forma şi pentru a se diferenţia de celelalte forme, gândul îşi creează un sine fals, cu care începe să se identifice. Exact ca oamenii. Şi începe să călătorească, însă este mereu conştient de faptul că această călătorie este una de evoluţie şi de avansare - tocmai de aceea, gândul are un singur mare scop: să devină experienţă.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Relaţia cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mare rău inventat de Aghiuţă de minte, este "ştiinţa". În fapt, tot ceea ce numeşti "Ştiinţă" e doar o altă poveste naivă, inventată de gând, pentru a adormi copiii! Când afirm că e cel mai mare rău, afirm că tot ceea ce tu numeşti "ştiinţă" porneşte de la premisa falsă a formei, materiei şi deci a separării pline mereu de frică şi suferinţă. "Ştiinţific vorbind" - ce boală o fi asta? - tu chiar crezi că eşti o formă rătăcită de alte forme, şi exact această educaţie primară handicapată, te pune pe linia suferinţei. Tot ceea ce voi oamenii seduşi de minte denumiţi "adevăr ştiinţific" este doar o ruşine, o minciună gogonată a minţii, pentru a nu vă recunoaşte eterna voastră fiinţă. nenăscută şi deci implicit fără formă. Oare cum ar putea handicapatul de gând finit să cerceteze "ştiinţific" infinitul fără gândire? A crede în "Ştiinţă" înseamnă a trăi o viaţă jalnică grevată de separare şi suferinţă. Nu este nimic ştiinţific în "Ştiinţă" ci este doar gândul minciunii, adevărata ştiinţă presupune să începeţi prin a cerceta "eu"-ul care se pretinde o astfel de trăsnaie.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea oamenilor nu descoperă ceea ce este mai important în viaţă până ce nu îmbătrânesc prea mult ca să mai poată schimba ceva. Îşi petrec mulţi dintre cei mai buni ani de viaţă urmărind lucruri care, în fond, valorează prea puţin. Deşi societatea ne îndeamnă să ne umplem vieţile cu obiecte materiale, în adâncul sufletului, partea cea mai bună din noi ştie că bucuriile cele mai simple sunt cele care ne îmbogăţesc şi ne susţin. Oricât de grea sau de uşoară ar fi situaţia noastră din prezent, cu toţii avem la îndemână o mulţime de bucurii simple care nu aşteaptă decât să observăm că există şi să le apreciem. Şi pe măsură ce facem acest lucru, suntem tot mai fericiţi. Suntem tot mai recunoscători. Şi fiecare zi devine un dar uimitor.

Robin Sharma în Scrisorile secrete ale călugărului care şi-a vândut Ferrari-ul, din scrisoarea “Bucuriile cele mai simple ale vieții sunt și cele mai mari”
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opera pe care o citim, opera care dăinuie; opera pe care o recitim, opera care rămâne.

Alexandre Dumas fiul în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un sens, iluminarea este să îţi dai seama că nu există niciun sine separat. Am putea auzi asta de o sută de mii de ori: "Nu există niciun sine separat." Dar ce se întâmplă atunci când luăm asta în interior şi căutăm în mod serios ce ar putea să însemne? Am afla că înseamnă că tot ceea ce eu ca sine separat care se susţine ca fiind adevărat nu este. Gustul niciunul sine separat este total eliberator. "Niciun sine separat" nu înseamnă că este o experienţă spirituală care e ceva de genul: "M-am extins la infinit peste tot, şi am fuzionat cu totul." Asta e o experienţă frumoasă, minunată pe care să o aibă un sine separat, dar nu asta este Unimea. Unimea nu fuzionează. Fuzionarea are loc între doi şi deoarece nu există decât Unul, atunci orice experienţă de fuziune este o iluzie care fuzionează cu alta, oricât de frumoasă şi minunată ar putea fi această experienţă. Chiar şi atunci când am experienţa că am fuzionat cu absolutul, cu infinitul, cu Dumnezeu, aceasta înseamnă pur şi simplu că sinele meu fictiv a fuzionat cu o altă ficţiune. Experienţele mistice nu sunt iluminarea."

citat din Adyashanti
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am impresia că viaţa oamenilor se desfăşoară pe o bază greşită. Există o gravă neînţelegere în punctul de pornire. Oamenii nu recunosc minunea pe care o constituie viaţa însăşi, globul acesta pământesc care se învârteşte în haos şi îi poartă în mersul lui prin veacuri. Ceea ce le lipseşte oamenilor din vremea noastră e dimensiunea cosmică, sentimentul acesta al aventurii spiritului, dincolo de realitatea aparentă. Oamenii actuali nu au antene pentru a pătrunde în realitatea adevărată, în singura realitate care contează. Se lasă amăgiţi de aparenţe şi se opresc la ele. Nu merg mai departe. Pentru că îi împiedică această stupidă nevoie de securitate care taie aripile aventurii şi care ferecă spiritul în închisoarea conformismului. Întotdeauna, ceea ce m-a susţinut a fost bucuria. În cele mai grele împrejurări ale vieţii, am ştiut s-o găsesc în drumul meu. Mergeam cântând. Ştiam că ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla. Şi nimic nu mă oprea. Pe acest sentiment al minunii pe care o reprezintă viaţa, al bucuriei, e clădită toată opera mea.

citat celebru din Constantin Brâncuşi (octombrie 1938)
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teoria supercorzilor este la fel ca un turn infinit de broaşte ţestoase care susţin pământul plat. Ambele sunt teorii ale universului, deşi ultima este mult mai matematică şi mai precisă decât ultima. Pentru nici una nu există dovezi experimentale: nimeni nu a văzut o broască ţestoasă gigantică, ce duce Pământul în spate, dar nici nu a văzut o supercoardă. Totuşi, teoria broaştelor ţestoase nu este o teorie ştiinţifică bună, deoarece prezice faptul că oamenii pot cădea de pe marginea lumii. Acest lucru nu este în concordanţă cu experimental, în afară de cazul persoanelor despre care se presupune că ar fi dispărut în Triunghiul Bermudelor!

Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului – de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe măsură ce înţelegerea voastră legată de această realitate se adânceşte, veţi vedea tot mai mult modul în care legile lumii fizice interacţionează cu cele ale lumii spirituale, pentru a crea experienţa de care aveţi nevoie în fiecare moment.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un preţ pentru fiecare lucru bun pe care îl primim în viaţă. Dincolo de toate bunurile, spirituale sau materiale, pe care ni le aduce viaţa (şi pentru care trebuie să fim infinit recunoscători), un om adevărat nu poate să nu simtă o fundamentală nefericire de fond. În miezul vieţii noastre, chiar şi al uneia luminoase şi de succes, există un sâmbure fundamental de nefericire metafizică. El ţine de soarta noastră, de condiţia noastră umană.

Mircea Cărtărescu în interviu (23 iunie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iadul şi raiul sunt concepte care descriu stări spirituale în care noi ne aflăm încă în această viaţă fizică, pe această lume. Sufletul, cu cât se apropie de Puterea Supremă, simte o tristeţe tot mai mare de ceea ce a făcut în trecut, când a fost departe de Ea şi, ca să corecteze situaţiile în care a eşuat, este nevoit să se scufunde în stările anterioare, iar din punctul său de vedere actual, sunt suferinţele iadului.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu a acordat o atenţie prea mare individului, şi aceasta este cauza fundamentală a tuturor problemelor. Însă datorită faptului că individul pare atât de mic şi societatea atât de mare, oamenii au impresia că societatea poate fi schimbată, după care individul se va schimba la rândul lui. Dar lucrurile nu stau deloc aşa, căci "societatea" nu este altceva decât un cuvânt; există numai indivizi, nu există societate. Societatea nu are suflet, în cadrul ei nu se poate produce nicio transformare. Schimbarea este posibilă numai în cazul individului, indiferent cât de mică ar fi aceasta. Şi odată ce învăţaţi cum să schimbaţi individul, acest lucru poate fi apoi aplicat asupra tuturor indivizilor, de pretutindeni. Eu cred că într-o bună zi vom avea o societate care să fie în deplină armonie, care să fie mult mai bună decât toate ideile pe care creatorii de utopii le-au produs de mii de ani. Realitatea va fi cu mult mai frumoasă.

Osho în Viaţa este aici şi acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mânia în care predomină ura şi tristeţea nu este atât de vizibilă de la început, decât eventual prin aceea că face să pălească faţa. Sufletele care sunt mai pline de orgoliu şi mai neputincioase se lasă în mai mare măsură cuprinse de acest soi de mânie. Căci jignirile par cu atât mai mari, cu cât orgoliul îi face pe oameni să-şi acorde o importanţă mai mare, şi de asemenea, cu cât acordă ei o mai mare importanţă bunurilor de care aceste jigniri îi lipsesc, bunuri cărora li se acordă o importanţă cu atât mai mare cu cât oamenii au un suflet mai slab şi mai josnic, din cauză că ele depind de alţii.

citat clasic din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un proces foarte interesant prin care ne putem întreba, atunci când ne plătim o datorie karma-ică: "Ce anume pot învăţa din această experienţă? De ce se întâmplă acest lucru şi care este mesajul universului pentru mine? Cum aş putea transforma această experienţă în ceva util pentru mine şi pentru ceilalţi oameni?"

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim într-o lume în care, când eşti prosper şi bine hrănit, poţi avea sentimentul că totul e relativ, că toate valorile sunt consensuale şi negociabile. Că valori umane ca mila, suferinţa, credinţa, dragostea chiar, nu sunt altceva decât patetisme ieftine sau clişee culturale de mult uzate. Că arta este ironie şi experiment perpetuu, joc cu concepte la rândul lor negociabile. Că Dostoievski este un mare scriitor pentru că un număr de oameni au decis acest lucru printr-un fel de vot (fie el şi cenzitar). E o lume a spectacolului şi-a virtualităţii, a depeizării şi-a selecţiei naturale în toate zonele imaginabile: supravieţuiesc acele branşe ale ştiinţei care atrag mai multe fonduri pentru cercetare, acele genuri de filme care aduc mai mult profit, acele tipuri umane care se adaptează mai bine lumii uşoare, vesele şi apocaliptice prin care trecem ca-n vis.

Mircea Cărtărescu în Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul dintre motivele pentru care cred cu tărie în oameni este pentru că ştiu că ceea ce se vede în afară este aproape irelevant pentru orice fiinţă. Da, este adevărat că atragem ceea ce suntem. Că banii pe care îi avem, oamenii cu care ne înconjurăm şi rezultatele noastre în viaţa exterioară sunt o reflectare a abilităţilor noastre şi a lumii noastre interioare. Însă eu nu mai judec oamenii după ce sunt şi după ce au, ci după ce AR PUTEA FI. Fiecare om este o ghindă care poate deveni un stejar dacă această ghindă este plantată pe un teren fertil şi este îngrijită suficient de mult ca să poată prinde rădăcini. Eu am ales să cred în potenţial, să pun preţ, mai mult decât pe ceea ce este, pe ceea ce poate fi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!