Pentru un istoric al religiilor, fenomenul pe care Nietzsche îl condamna în creºtinism nu-i era cu totul constitutiv acestuia – era vorba de dualism, de ideea cã lumea îi aparþine diavolului ºi de consecinþa ce decurge de aici: faptul cã inconsistenþa ontologicã a lumii nu-i lasã omului posibilitatea de a-ºi recupera fiinþa decât în afara lumii. Trebuie oare repetat faptul cã aceastã infatuare a dualismului nu este specificã esenþei creºtinismului, cã rãdãcinile ei sunt platoniciene ºi orfice?! Acest mod de a vedea lumea este piatra de temelie a orfismului; adeptul lui Orfeu se aºeza în rândul acelora care aveau aceste convingeri.

Ioan Petru Culianu în Iocari serio – ªtiinþã ºi artã în gândirea Renaºterii
Adãugat de Cornelia Georgescu
Voteazã! | Copiazã!