Din Oceanul Conştiinţei Fără De Formă, la fel ca oricare creaţie, răsar gândurile care pornesc în călătoria lor de experimentare şi de cunoaştere de Sine. Aceste gânduri sunt ca nişte bule care se dezlipesc de Ocean, luându-şi zborul prin teritoriul relativ al lumii manifestate. Din moment ce gândul s-a despărţit de Ocean, acesta priveşte în jurul său şi vede alte forme separate, care sunt şi ele în propria călătorie de cunoaştere de Sine. Şi, pentru a-şi determina forma şi pentru a se diferenţia de celelalte forme, gândul îşi creează un sine fals, cu care începe să se identifice. Exact ca oamenii. Şi începe să călătorească, însă este mereu conştient de faptul că această călătorie este una de evoluţie şi de avansare - tocmai de aceea, gândul are un singur mare scop: să devină experienţă.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Relaţia cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevăzutul există în Linişte, fără a deranja sunetul. Oceanul nu pretinde atenţia valului, chiar dacă Oceanul susţine existenţa valului. Însă, oare, valul îşi aminteşte că el este apă sub forma unui val? Aceasta este călătoria de cunoaştere de Sine, aceasta este călătoria de întoarcere la Sine şi de renunţare la sine. Căci tot ceea ce vezi în lumea manifestată sunt fragmente ale Unicului Sine, care se exprimă prin toate formele existente. Nu există separare între vlăstarii Unicului Sine, la fel cum nu există separare între mal şi apă. Dacă apa nu exista, malul nu avea niciun sens. Apa şi malul sunt Una, exprimate în forme diferite, unice, dar interconectate. La fel este şi forma pe care tu o ai acum: este un fragment al Unicului Sine - al Conştiinţei Absolute - exprimată într-o formă unică şi interconectată cu celelalte forme, la rândul lor unice. Însă, cu adevărat, nu eşti forma pe care o vezi în oglindă - eşti Viaţa din această formă, care se exprimă prin această formă. Iar faptul că ai inteligenţă proprie, se datorează unui mecanism natural prin care forma îşi păstrează direcţia de mers. Însă, ce face forma? Se identifică total cu forma, deoarece uită de ceea ce ea era înainte să fie sub forma unei forme. Înainte ca forma ta să existe, era Fără De Formă. Şi încă mai este, căci Nevăzutul este în continuare în forma ta, susţinându-ţi existenţa formei.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar, Întoarcerea la Linişte dizolvă tot ceea ce este între om şi Linişte, pentru că această călătorie nu presupune dobândirea de noi informaţii sau acumularea de noi gânduri; călătoria de Întoarcere la Sine este o călătorie de eliberare, nu de încărcare. Liniştea nu îi aduce nimic omului, ci îl eliberează de tot zgomotul care îl ţine departe de Ea. Iar asta este mai mult decât suficient, pentru că orice formă e deja perfectă, însă identificarea sa cu imperfecţiunea o ţine departe de Ceea Ce Este Ea Cu Adevărat. Tocmai de aceea, Întoarcerea la Linişte, înseamnă Întoarcerea Acasă. Întoarcerea la Sine - la Unicul Sine - care Se manifestă prin diferite forme.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Introducere
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul este un instrument. Foarte preţios, de altfel. Însă omul nu este gândurile sale, deşi, de cele mai multe ori, identificarea sa cu gândurile este completă. Doar prin raportarea la gânduri se creează războaie, conflicte, violenţe - într-un cuvânt, zgomote. Gândul este o creaţie, deci are o formă, chiar dacă ochii umani nu pot vedea această formă. Gândul are o vibraţie proprie, fiind o entitate de energie aflată în călătoria sa individuală. Aşadar, gândurile nu sunt incluse în oameni, ci există printre oameni, intrând într-o relaţie cu acei oameni cu care rezonează. Însă oamenii nu ştiu acest lucru - nu ştiu faptul că formele lor sunt separate de formele de gând - tocmai de aceea oamenii au devenit prizonierii gândurilor, gândirea reprezentând, în mod paradoxal, cea mai puternică slăbiciune a omenirii. Şi de ce este cea mai puternică? Pentru că oamenii nu ştiu faptul că gândul este o dependenţă, iar în acest mod, calea gândului devine mult mai uşoară.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Relaţia cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din Oceanul de Linişte, s-a format un val - un val care călătoreşte atât cât este necesar să călătorească, după care se va reîntoarce în Ocean. Pentru a călători conştient, valul a fost dotat cu conştienţă proprie, însă, văzându-se separat de celelalte valuri, a început să simtă frică - frica de a fi pe cont propriu. Această frică, la fel ca oricare formă de frică, apare în clipa în care priveşti Viaţa ca fiind separată de tine. Această percepţie distructivă a valului a creat numeroase fobii, temeri şi anxietăţi, care nu îi permit valului să conştientizeze Cine Este El Cu Adevărat. Valul îşi priveşte forma, se identifică total cu forma şi uită că, de fapt, el nu este forma valului, ci apa care se manifestă prin respectiva formă. Cu cât va fi mai aproape de mal, cu atât forma valului se va diminua, iar atunci el va deveni mai conştient de Sine - şi suferinţa va lua sfârşit.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar, este necesar să înţelegem că orice creaţie este o formă - sub respectiva formă. Toate elementele creaţiei sunt forme, sub respectivele forme. Gândul este o formă sub formă de gând, sentimentul este o formă sub formă de sentiment, masa este o formă sub formă de masă, etc. Însă aceste forme, până să ajungă la forma finală, traversează mai multe nivele ale creaţiei. Orice creaţie, la nivelul ei de bază, este o undă, un sunet, o vibraţie. Aceste unde sunt primul nivel al oricărei forme de creaţie.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar, gândul tinde să devină experienţă. De fapt, sinele fals al gândului visează să devină experienţă, tocmai pentru a-şi mări ponderea de prezenţă în realitatea manifestată şi pentru a putea cunoaşte lumea fizică. Şi cum evoluează o entitate de energie? Prin energie. Gândul, fiind o entitate de energie, se află în căutarea unei surse de energie, tocmai pentru a-şi asigura aportul necesar de hrană pentru a se dezvolta. Fiind o formă - o formă de sunet - această entitate este mereu influenţată de sunetele înconjurătoare şi, tocmai de aceea, vibraţia unui gând este într-o continuă oscilaţie, la fel cum, spre exemplu, este şi vibraţia omului. În fiecare moment de Acum, gândul are o vibraţie diferită, frecvenţa sa fiind determinată de direcţia în care călătoreşte şi de viteza cu care călătoreşte. Prin vibraţia proprie, gândurile au accesul permis la procesul de rezonanţă şi la contopirea cu o sursă vibratorie aflată pe aceeaşi frecvenţă. Această sursă vibratorie se numeşte minte, care este o trambulină pentru metamorfozarea gândului în experienţă. Bineînţeles, şi omul are o anumită frecvenţă de vibraţie. Iar acum urmează punctul culminant: gândurile intră în rezonanţă cu o minte aflată la acelaşi nivel de vibraţie, care călătoreşte în acelaşi direcţie.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Relaţia cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oceanul de Linişte nu poate fi creat, deoarece El există deja - de aceea, dacă încerci să îl creezi din nou, vei crea o altă versiune a oceanului - un mic lac - care te va ţine departe chiar de Oceanul în Sine, căci orice creaţie a unui sunet relativ nu poate cuprinde Prezenţa Absolută în Sine. Liniştea există chiar şi în clipele de confuzie, de suferinţă, însă, datorită faptului că oamenii se identifică total cu forma, ei nu pot transcende forma şi rămân la nivelul la care poate exista zgomotul care a pus stăpânire pe formă. Războiul creează război, pentru că o iluzie creează o iluzie şi mai puternică, iar identificarea cu iluzia creează o realitate iluzorie, modelată şi condusă chiar de iluzie. Când te identifici cu iluzia - cu zgomotul - atunci zgomotul trăieşte prin tine şi tu nu mai trăieşti viaţa, exact aşa cum este - ci trăieşti viaţa zgomotului, exact aşa cum este zgomotul. Răzvrătirea împotriva zgomotului nu face altceva decât să împuternicească autoritatea zgomotului asupra fiinţei tale.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice creaţie, la nivelul ei de bază, este o undă, un sunet, o vibraţie. Aceste unde sunt primul nivel al oricărei forme de creaţie. E foarte important de înţeles acest aspect, deoarece sunetul joacă un rol fundamental într-o relaţie conştientă cu Liniştea. Din Oceanul Esenţei, răsar aceste unde, care, în călătoria lor, intră în rezonanţă cu alte unde, care călătoresc în aceeaşi direcţie, în aceeaşi mod şi pe aceeaşi frecvenţă. Cu alte cuvinte, două unde asemănătoare se unesc, într-un proces de rezonanţă. Această unire a undelor asemănătoare creează o nouă formă, care conţine acele unde care au intrat în rezonanţă de frecvenţă. Această nouă formă se uneşte cu formele asemănătoare care călătoresc în aceeaşi direcţie, în aceeaşi mod şi pe aceeaşi frecvenţă. După care, această nouă formă urmează acelaşi proces, până când se ajunge la forma finală a unei creaţii.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scurt, aceste gânduri activează anumite sentimente, sentimentele emană vibraţii, iar vibraţiile atrag alte vibraţii asemănătoare, prin procesul de rezonanţă. Bineînţeles că aceasta este doar o imagine de ansamblu a procesului de atracţie a experienţelor. Însă, dincolo de acest proces, până la acest proces, are loc procesul de atragere a gândurilor în sine. Odată ce omul înţelege că atrage, poate deveni conştient de faptul că el nu este gândurile sale. De fapt, chiar expresia "gândurile mele" reflectă o separare evidentă între om şi gând. "Gândul meu" - deodată sunt două părţi: "gândul" şi "eu". Aşadar, cine eşti tu? "Gândul" sau "tu"? Gândul sau cel care gândeşte? Gândul sau gânditorul? De fapt, nu eşti nici gândul, nici gânditorul, căci tu eşti Prezenţa din spatele procesului mental, care poate observa procesul, fără a se implica în el. Omul nu este mintea sa. Omul are o minte care gândeşte gândurile aflate pe aceeaşi frecvenţă de vibraţie şi care călătoresc în acelaşi sens.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Relaţia cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însă oamenii cred că ei sunt sunt gândurile lor, iar aici începe alergătura şi agitaţia. Identificându-se cu gândurile, oamenii nu mai trăiesc viaţa aşa cum este, pentru că trăiesc viaţa gândurilor, fiind conduşi în direcţia pe care o dictează gândurile, devenind supuşii propriilor gânduri. Identificarea cu gândurile creează identificarea cu egoul. Dar, să nu înţelegem greşit: gândurile nu reprezintă egoul în sine, pentru că egoul reprezintă identificarea cu gândurile proprii, care, după cum se observă, nici măcar nu sunt proprii, ci sunt atrase prin frecvenţa de vibraţie. Identificarea cu "propriile" gânduri determină apariţia lipsei de conexiune conştientă cu Ceea Ce Susţine Existenţa Gândurilor. Identificarea cu conţinutul realităţii te împiedică să cunoşti Realitatea în Sine.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Relaţia cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice formă de creaţie - orice formă de sunet - poate deveni conştientă de Liniştea din care provine, iar această conştientizare semnifică trezirea - trezirea la Viaţă, pentru că orice formă de sunet care trăieşte fără a fi conectată conştient la Linişte, trăieşte într-o separare fictivă şi dureroasă faţă de Ceea Ce Este Ea Cu Adevărat. Nimic din ceea ce pare, nu este aşa cum pare, căci tot ceea ce pare, este temporar, iar tot ceea ce este temporar, ascunde eternitatea Esenţei. Fiecare sunet este temporar şi impermanent, deoarece dansul lumii create determină o mişcare continuă a formei şi această mişcare face ca dansul să fie influenţat de melodia de pe fundal. Tocmai de aceea, o melodie înaltă va da naştere unui dans înalt, un dans care poate vindeca, poate elibera şi poate elimina orice blocaj din călătoria de cunoaştere de Sine.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinele e veşnic fără formă, el nu ia nici o formă. Nici măcar forma lui Iisus, Buddha sau Profetul. Fiind totul din întreg, formele doar se aprind şi se sting în El ca licuricii în noapte, ok? Forma nu poate lua un sine, după cum luna nu poate avea lumină pentru că lumina ei aparentă e doar o reflexie a luminii soarelui. Forma fiind efemeră nu poate lua în posesie Sinele care este etern. Nu există decât un singur Sine şi acela este Dumnezeu, Spiritul necreat. sau poţi să îi spui cum vrei pentru că El nu poate fi definit de cuvinte. A crede că forma poate lua un sine e ca şi cum un delfin ar poseda un ocean. Iar expresia că "Sinele ia o formă umană" se referă la faptul că un val din ocean datorită frigului a îngheţat. El nu este desprins de ocean şi nici nu poate pleca din el.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu se pierde, pentru că nicio formă nu există cu adevărat (absolut). Fiecare creaţie este un avatar pentru Oceanul Esenţei, prin care Viaţa se manifestă sub diverse forme. Când forma se raportează la formă, apare egoul - sinele fals - care ţine forma departe de ceea ce nu este formă, pentru că forma este o expresie a Lipsei de Formă. Liniştea din care provine sunetul, este lipsită de formă, lipsită de orice crede omul despre Ea, pentru că o idee care pleacă în direcţia Liniştii joacă rolul unui ghid către Linişte, însă o idee nu poate cuprinde niciodată Liniştea, pentru că Liniştea nu este gând, o idee, un concept. Liniştea nu este o formă, ci sursa fiecărei forme, întrucât fiecare formă este un sunet, iar sunetul provine din Linişte. Nimic nu desparte sunetul de Linişte, în afară de identificarea sunetului cu sunetul, aşa cum nimic nu desparte valul de Ocean, în afară de identificarea valului cu valul. Prin conştientizarea Liniştii ce precede sunetul, sinele fals al sunetului este slăbit, iar dacă sunetul se eliberează de sinele fals, se eliberează de ceea ce îl desparte de Ceea Ce Este El Cu Adevărat. Acolo unde nu este identificarea cu "eu", nu este iluzie, iar acolo unde iluzia nu penetrează, suferinţa nu îşi poate susţine existenţa, pentru că suferinţa însăşi este o reflexie a iluziei.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un val se naşte din Ocean, călătoreşte deasupra Oceanului, după care se retrage în Oceanul care nu l-a părăsit niciodată. Liniştea nu a abandonat niciodată sunetul, însă sunetul s-a identificat cu forma sa şi a uitat Ceea Ce Este El Cu Adevărat: Linişte manifestată printr-o formă de sunet. Sinele fals al unui val - identificarea cu sinele fals - îl desparte de întregul Ocean, chiar dacă niciodată nu este separat de Ocean.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel, gândul pătrunde în mintea umană, acolo unde va fi conştientizat. "Am o idee!" - de fapt, această afirmaţie se traduce prin "Un gând a venit la mine!". Legea atracţiei, explicată într-un mod foarte derizoriu, spune că atragem ceea ce gândim. Parţial adevărat. Însă, înainte de a se ajunge la a atrage prin gând, are loc procesul de atragere a gândurilor în sine. E adevărat: omul atrage gândurile care vibrează pe aceeaşi frecvenţă cu el! De ce? Simplu: pentru că gândurile sunt entităţi energetice, cu vibraţie proprie, care au doar o singură destinaţie: mintea prin care se pot manifesta. Vibraţia proprie a omului îi permite gândului să pătrundă în mintea sa, unde va fi conştientizat. Odată ce gândul a fost conştientizat, primeşte spontan un plus de energie şi se transformă în concept. Acesta este următorul nivel de evoluţie al gândului. Când omul conştientizează un gând, de fapt acel gând tocmai a fost atras şi a pătruns în mintea sa. Bula solitară (gândul) a simţit chemarea celor dragi (mintea aflată pe aceeaşi frecvenţă), după care s-a integrat în hora celor care au chemat-o (conştientizarea gândului de către mintea care l-a atras), iar în acest fel, vibraţia sa proprie a devenit parte din vibraţia minţii în care s-a integrat, fără a-şi pierde sinele fals.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Relaţia cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu adevărat (în mod absolut), Tu nu eşti forma, ci Esenţa manifestată sub respectivă formă; tu nu eşti forma, ci Viaţa din respectiva formă; tu nu eşti forma, ci Liniştea exprimată sub respectiva formă. Esti o formă doar din punct de vedere relativ, adică incomplet. Dacă este incomplet, este temporar. Dacă este temporar, în plan absolut nu există. Aşadar, cu adevărat (complet, absolut), eşti Factorul Fără Formă, fără de care forma nu ar putea exista. De îndată ce te identifici cu forma, dai naştere unor întregi scenarii, construite prin raportarea la celelalte forme ale realităţii, formate chiar în jurul formei care crezi că eşti. Privind realitatea prin ochii formei, încerci să interpretezi ceea ce priveşti, tocmai pentru a-i da sens realităţii şi pentru a construi ierarhii de valoare.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar, la nivelul de bază al oricărei forme, există unda. Vibraţia. Sunetul. Toate formele create, sunt sunete aşezate într-o anumită formă. Însă, de unde provin aceste sunete? Din Oceanul Esenţei Fără De Formă. Orice sunet provine din Linişte. Înainte de undă, este Linişte. Din Oceanul Esenţei, se nasc vibraţiile, care sunt un rezultat al unui semnal intangibil al Esenţei. Vom numi acest semnal, Punctul Zero, care poate fi perceput ca fiind Forţa Vitală prin care Esenţa se manifestă. Prin Punctul Zero - prin Forţa Creatoare - Conştiinţa Fără De Formă devine creaţie manifestată. Acum am ajuns la un grafic foarte evident: în adâncime există Conştiinţa Fără De Formă, la suprafaţă există creaţia manifestată, iar cele două sunt divizate chiar de hotarul dintre Absolut şi relativ: Punctul Zero. Între Absolut (Liniştea Intrinsecă) şi relativ (melodia creaţiei) există Punctul Zero (Forţa prin care Liniştea devine melodie). Foarte mulţi călători spirituali confundă Punctul Zero cu Conştiinţa Intrinsecă şi tocmai de aceea nu ajung să simtă niciodată Uniunea Completă cu Tot Ceea Ce Este.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa Fără De Formă nu e niciodată absentă din Acum. Liniştea este Acum-ul Fără De Formă, în care există orice formă şi fără de care nicio formă nu ar putea exista. Chiar şi atunci când sunetul rătăceşte, Conştiinţa Pură este prezentă în el, însă concentrarea sunetului pe formele de sunet îi blochează accesul la Adevărata Natură a Realităţii. Liniştea nu s-a despărţit de sunetul manifestat - Ea este prezentă în centrul Adânc al sunetului şi, tocmai de aceea, călătoria de revenire Acasă este o călătorie de Întoarcere în Centrul Fiinţei.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa Pură nu este Forţa prin care se manifestă Conştiinţa, pentru că, odată ce manifestarea începe, există un proces de creaţie, care duce automat la existenţa vibraţiei, iar Conştiinţa Pură nu are vibraţie, ci este Sursa vibraţiei. Aşadar, Esenţa nu este energie, ci Sursa energiei, pentru că energia este o creaţie. Esenţa este Sursa oricărei creaţii. Iar când Esenţa se manifestă, devine creaţie, iar creaţia este purtătoare de vibraţie. Deci, niciun sunet nu poate susţine existenţa Esenţei în Sine, pentru că orice formă de sunet există în lumea relativă, în timp ce Esenţa în Sine există în mod Absolut, fiind Liniştea Absolută în Sine.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce vede Nevăzutul, atunci când priveşte văzutul, se vede pe Sine. Căci privitorul este Una cu ceea ce priveşte, iar ceea ce vede atunci când priveşte, îi arată privitorului locul din care priveşte. Privirea din spatele privirii devine activă odată cu Întoarcerea la Linişte, pentru că Liniştea trezeşte cele mai profunde taine ale fiinţei. Locurile interioare, care n-au fost vizitate niciodată, ies la suprafaţă prin intermediul Liniştii, deoarece, în Linişte, tot sunetul se aude mai clar. Şi, la nivelul său de bază, întreaga creaţie este sunet. De aceea, cel ce se scufundă conştient în Oceanul de Linişte, va cunoaşte cu adevărat aspectele cele mai fine ale sunetelor întâlnite. Liniştea nu e o stare, o emoţie, sau un sentiment. Liniştea este dincolo de orice simţ, în spatele oricărei creaţii. Liniştea nu e o vibraţie sau o energie, ci este sursa vibraţiei - sursa undei - sursa sunetului. Iar când te întorci la sursa realităţii tale, conţinutul realităţii tale va îmbrăca straiele Liniştii din care provine, deoarece, înainte de sunet, a fost Linişte. Şi este în continuare, căci Liniştea nu dispare atunci când e acoperită de sunet, iar sunetul care devine conştient de Liniştea din care a răsărit, devine conştient de Sine - de faptul că este Una cu Liniştea.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Introducere
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!