Pentru un istoric al religiilor, fenomenul pe care Nietzsche îl condamna în creştinism nu-i era cu totul constitutiv acestuia – era vorba de dualism, de ideea că lumea îi aparţine diavolului şi de consecinţa ce decurge de aici: faptul că inconsistenţa ontologică a lumii nu-i lasă omului posibilitatea de a-şi recupera fiinţa decât în afara lumii. Trebuie oare repetat faptul că această infatuare a dualismului nu este specifică esenţei creştinismului, că rădăcinile ei sunt platoniciene şi orfice?! Acest mod de a vedea lumea este piatra de temelie a orfismului; adeptul lui Orfeu se aşeza în rândul acelora care aveau aceste convingeri.

Ioan Petru Culianu în Iocari serio – Ştiinţă şi artă în gândirea Renaşterii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa dintre sensuri e lesne de sesizat. Pentru filozoful Nietzsche, fragmentul lui Heraclit înseamnă că devenirea n-are nici o dimensiune teologică, e inocentă. Concepţia ludică despre fiinţa care nu este decât devenire îşi află un corolar la Nietzsche în semnificaţia ontologică a imoralităţii: omul şi lumea n-au nevoie de o justificare morală.

Ioan Petru Culianu în Iocari serio – Ştiinţă şi artă în gândirea Renaşterii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă avea chef, Al-Kindi era în stare să extragă informaţii privitoare la alţi indivizi singulari sau la persoane corporative, precum un regat întreg de exemplu. Aceasta l-a determinat pe Al-Kindi să-şi pună câteva întrebări fundamentală: de vreme ce totul mă îndeamnă să cred că aceste lucruri care-mi dezvăluie viitorul nu se află aici decât pentru a mi-l dezvălui, care este atunci adevărata consistenţă a lumii? Nu e oare vorba, în ultimă instanţă, de o pură fantasmagorie pusă în mişcare de propriul meu intelect? Şi, în acest caz, nu sunt eu oare, în fiecare clipă, singurul creator al lumii?

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un istoric al filozofiei va observa că tema "ludus mundi" la care ajunge gândirea lui Nietzsche era deja prezentă la filozofii din Renaştere şi că aceştia, poate amintindu-şi fragmentul lui Heraclit, îl asociau şi cu jocul copilului Dionysos. Un istoric al religiilor va repune toate aceste motive în contextul ce le este propriu, adică în contextul religios, pentru a încerca să extragă de aici un sens.

Ioan Petru Culianu în Iocari serio – Ştiinţă şi artă în gândirea Renaşterii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interpretarea pe care Erwin Rohde, prieten cu Nietzsche, o dă orfismului, este foarte caracteristică; Pentru Rohde, nu e vorba decât de o aberaţie, străină de spiritul grec.

Ioan Petru Culianu în Iocari serio – Ştiinţă şi artă în gândirea Renaşterii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două curente s-au precizat în sânul acestei comisii: curentul novator, reprezentat de episcopii din Lumea a Treia şi de câţiva episcopi din Sidolia, care vedea în Tozgrec o manifestare a Sfântului Duh în lumea prezentă; şi curentul conservator, alcătuit de majoritatea episcopilor din Lumea Veche şi din Anti-Lume, care, ţinând seama de faptul că Dumnezeu şi-a interzis sie însuşi să intervină vreodată în treburile lumii, nu putea să-l considere pe Tozgrec decât ca reprezentant al Diavolului, Principe al acestei Lumi, sau ca Diavolul în persoană. Dat fiind că în credinţele originare ale epistofelicilor se vorbeşte că sfârşitul lumii va fi precedat de venirea Anticristului, o figură capabilă de toate minunile, cea mai mare parte a conservatorilor a căzut de acord că Tozgrec era cu siguranţă Anticristul. După îndelungi dezbateri, conservatorii au avut câştig de cauză, iar Tozgrec, care nu putea fi excomunicat fiindcă nu aparţinea Institutului, a fost anatemizat după toate regulile.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă un filozof va afla în fragmentul lui Heraclit un răspuns ultim la întrebarea fundamentală a filozofiei, un istoric al filozofiei va trebui să constate o anumită analogie între gândirea lui Nietzsche şi aceea a câtorva filozofi din Renaştere. De aici urmează că admiraţia lui Nietzsche pentru Renaştere provenea dintr-o profundă afinitate cu aceasta, constând îndeosebi în importanţa ontologică pe care Nietzsche, precum Nicolaus Cusanuns şi Marsilio Ficino, o acorda simbolului jocului.

Ioan Petru Culianu în Iocari serio – Ştiinţă şi artă în gândirea Renaşterii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul e că materia, fiind calitatea vădită, se impune cu mai multă evidenţă percepţiunii, fiind luată ca substanţă, ca nucleul (sâmburele) lumii. De fapt, avem numai împreunarea elementelor care alcătuiesc un tot – lumea. Când zicem substanţă, înţelegem elementele lumii sau ceva analog, mai conform cu realitatea; substanţa reprezintă legătura de unire a elementelor care construiesc lumea. În acest fel, cuvântul substanţă exprimă indirect ideea unui tot invizibil – lumea întreagă. E de observat că astfel înţeleasă substanţa, o putem analiza ca ceva ce poate fi cunoscut. Căci, din clipa ce avem o îndrumare în cunoaşterea raportului elementelor care alcătuiesc lumea, totul e aflat. (...)
Revenind la materie, amintesc cele trei chestiuni care adesea se pun: materia este nesfârşit de mare, sau este mărginită? Se divizează la infinit, ori până la o limită oarecare? Este de un fel, sau de mai multe feluri? Toate aceste întrebări se pun şi elementelor constitutive ale lumii, care trebuie să fie rezolvate în acest sens.

Vasile Conta în Întâiele principii care alcătuiesc lumea
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secole de-a rândul, magia, religia şi ştiinţa au dus o luptă surdă pentru a-şi susţine şi impune, fiecare, adevărurile ei, străduindu-se, din răsputeri, să nu vadă decât ceea ce le diferenţia şi le îndepărta una de alta. Oricât de paradoxal ar putea fi, datorită nivelului actual al ştiinţei, se pare că a venit, în sfârşit, vremea în care cele trei surori să caute cu bunăvoinţă şi bunăcredinţă marile adevăruri pe care le proclamă şi le susţin. În faţa alchimistului, cufundat în opera sa, se desfăşoară demonstraţia unităţii lumii spirituale şi a lumii materiale. Oamenii de ştiinţă contemporani au repetat această experienţă cu oarecare succes, dar există şi voci autorizate, care susţin că, din punct de vedere ştiinţific, acest lucru este imposibil. Neîndoielnic rămâne însă faptul că un mare număr de adepţi acordau mai mare importanţă transmutaţiei de ordin spiritual care se opera chiar în persoana lor.

Tilia Linden în Pelerini la porţile luminii
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantitatea de date de care va trebui să se ocupe istoricul religiilor este considerabil mai întinsă decât aceea de care se va ocupa istoricul filozofiei, în vreme ce sarcinile lor sunt deosebite, deoarece răspund unor interogaţii deosebite şi-şi propun să dezvăluie nişte zone de semnificaţie ce nu se suprapun decât parţial. Domeniul filozofului abia începe acolo unde cel al istoricilor încetează! Fiindcă problema unui istoric este de a răspunde întrebării "de ce ceea ce este aşa, este aşa?", în timp ce întrebarea fundamentală a filozofului este: "de ce ceea ce este, este?" Demersul unui istoric trebuie să epuizeze în mod necesar domeniul onticului, iar istoricul care "ontologizează" datele ontice ale lucrului său îşi atribuie rolul filozofului.

Ioan Petru Culianu în Iocari serio – Ştiinţă şi artă în gândirea Renaşterii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misiunea fiecărui om pe pământ este să facă lumea mai bună şi fiecare are propriul fel de a face asta în funcţie de combinaţia de trăsături de personalitate pe care o are şi care îi permite să aibă anumite talente pe care le poate transforma în abilităţi. Mulţi oameni confundă incompetenţa cu spiritualitatea. Faptul că nu poţi să faci destui bani nu te face o persoană mai spirituală ci dimpotrivă. Dacă ţi-ai urma misiunea spirituală, de a face lumea mai bună prin talentele tale, ai face şi destui bani ca să nu mai munceşti niciodată. Uită-te la toţi oamenii de succes şi vei vedea acelaşi tipar: Au găsit o cale de a oferi valoare lumii, de a face lumea mai bună, în o infinitate de domenii de activitate. Am un set de legi spirituale care au aplicabilitate foarte practică.. Aceste legi sunt: 1. Fii puternic TU prima oară. 2. Culegi ceea ce semeni. Karma. 3. Vocaţia. 4. Rătăcirea spirituală. 5. Evoluţia. 6. Totul este unul. 7. Oamenii din jur ne sunt oglinzi. 8. Totul este o lecţie.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O putere inteligentă se fereşte de Martiri. Ştie că aceste fantasme nu numai că îi vor tulbura visele, ci vor cutreiera şi cutremura minţile altora, îndemnându-i nu numai să iasă din obişnuita apatie, ci să dea, la rândul lor, mărturie. În al doilea rând, când lipsa de inteligenţă a Puterii este atât de mare încât nimic din ce face nu poate rămâne tainic, fiindcă e făcut aproape la lumina zilei, cu totală lipsă de subtilitate şi cu maximumul de brutalitate posibil, atunci înseamnă că ea a ajuns la un punct în care nu se mai teme de gura lumii. Dar gura lumii, a lumii întregi, este un organ puternic, capabil să producă schimbări de atitudine şi sancţiuni; şi cine nu se mai teme de nimic înseamnă că a ajuns la o situaţie-limită, în care totul este egal, fiindcă nu mai există supravieţuire posibilă: panica a înecat ultima brumă de bun-simţ.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am nicidecum intenţia de a expune aici doctrina din Tratatul despre revoluţiile (sau mai degrabă "transmigrările") sufletelor, fiindcă, la drept vorbind, nu cred că am priceput-o prea bine nici eu. Cel mult, e vorba, în ultimă instanţă, despre copularea Celui Drept, care scoate un suflet din mijlocul "cochiliilor" (sau "cojilor": qelipoth) ca să-l aducă pe lume; la moartea omului, acest suflet e mântuit. Dar va trebui aşteptat mult până la sfârşitul lumii, care va avea loc atunci când toate sufletele poporului ales vor fi mântuite, fiindcă, în principiu, numărul total de suflete este cuprins între aceste două cifre fabuloase care sunt şase sute de mii la puterea şase sute treisprezece şi şase sute de mii la puterea şase sute de mii.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În afara religiei pe care ai învăţat-o de mic de unde mai ştii că eşti desprins de Dumnezeu? Dacă Dumnezeu este propria ta Inimă, cum si unde te-ai desprins de ea? Dumnezeu este veşnic Aici, iar acest Aici e la fel, fie că eşti în cea mai pioasă mănăstire, fie că eşti în cea mai desfrânat bordel sau crâşmă. Cum de nu poţi vedea asta şi la ce bun să cauţi un Dumnezeu căruia îi e frică sau scârbă de lume şi se ascunde în răceala unei biserici? Unde şi cum Iisus a predicat într-o biserică? Oare nu cumva când a spus: "Eu şi Tatăl Una suntem!" a făcut-o sub cerul liber? Asta este adevărata biserică! Biserica a devenit o afacere şi nu o cale spre mântuire! Dacă trebuie să mergi la biserică pentru a-l cunoaşte pe Dumnezeu, nu o să-l cunoşti niciodată! Tot ceea ce vei cunoaşte vor fi veşnicele dogme ale separării, veşnica lor pomenire! Dumnezeu este mai aproape decât următoarea respiraţie şi infinit mai aproape decât primul/următorul gând. Ai fi în stare să baţi mătănii la toate bisericile acestei lumi, simple clădiri din lemn sau din piatră care găzduiesc separarea. Dar Adevărata biserică este propria ta inimă, este chiar faptul tău de A FI, a fiinţa fără gânduri, Aici oare când ai să mergi?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă înspăimântă faptul că dacă nu aţi urma pe cineva, atunci v-aţi simţi singuri? Atunci fiţi singuri! Deoarece aceasta e singura modalitate prin intermediul căreia să aflaţi cine şi ce sunteţi: stupizi, vinovaţi şi pustii în suflet. Dar în explorarea pe care o veţi face, să nu vă izolaţi de restul lumii, iar această cercetare nu trebuie să vă transforme în nişte nevrotici. Acceptaţi faptul că nu există nici o deosebire între individual şi colectiv, aşa că aţi participat la crearea lumii cu tot ceea ce vă reprezintă, prin urmare lumea oglindeşte ceea ce sunteţi.

Krishnamurti în Eliberarea de Cunoscut
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că mai există ţicniţi care scriu poezii demonstrează că lumea încă nu a luat-o razna cu totul.

paradox aforistic de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea nu aparţine celor care simt plăcerea, ci celui capabil să cunoască faptul că plăcerea este un bine. Dar cauza vieţii bune nu va fi plăcerea, ci capacitatea de a judeca faptul că plăcerea este un bine. Or această judecată este mai bună decât impresia, căci este raţiune sau intelect, pe când plăcerea este o impresie, iar iraţionalul nu este niciodată mai bun decât raţionalul.

citat clasic din Plotin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mizeria, în toată tristeţea ei, colcăie de viaţă ca o mlaştină. E departe de moarte... Lumea a treia are nenumăratele ei universuri, intersectate şi ele de mizerie, sau, paradoxal, de mare abundenţă. Drumurile ei sunt grele, dar nu duc automat în moarte... Singurul univers de proporţii mondiale care duce direct la moarte prin pietrificare, prin îngheţare, este universul comunist. El nu este capabil a-şi trancede în nici un fel condiţia de existenţă, care e falsificarea unor date de fapt. Dintre toate universurile prezente în perimetrul lumii... universul comunist e singurul care nu are viitor, fiindcă nu are viaţă. Efectul său este genocidul cultural. Cauza sa este păcatul împotriva Spiritului.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul lucru pe care un om trebuie să-l facă pentru a-şi aprinde focul pasiunii este să fie sincer cu el însuşi. Ce îţi place să faci? Ce vrei să ai? Cum vrei să fie viaţa ta? Nu vorbi cu vocea din cap care te-a condiţionat să spui mecanic o listă de dorinţe care nu sunt ale tale ci crezi că sunt pentru că le-ai văzut la televizor sau în ziar sau ţi le-a repetat mama 10 ani. Lasă vocea din suflet să vorbească. Şi din nou: Ce îţi place să faci? Ce vrei să ai? Cum vrei să fie viaţa ta? Care este contribuţia pe care pasiunea ta o va aduce lumii din jurul tău?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare cum ar fi arătat lumea fără războaie, boli, cataclisme naturale şi alte asemenea? Nu sunt convins că ar fi fost cu totul diferită de ceea ce vedem cu ochii noştri în ziua de azi. Imaginaţia omului şi nevoia imperioasă de a contacara cumva starea de "bine" şi de "pace" care i s-a dat la "facerea lumii", ar fi dus cu siguranţă la "rezultate" asemănătoare cu cele obţinute până acum şi cu care nu avem prea multe motive să ne mândrim. Să ne amintim doar că "piatra de temelie" la edificiul "performanţelor" ridicat de specia umană a fost pusă devreme, foarte devreme, pe vremea când umanitatea era reprezentată doar de două suflete...

Mihail Mataringa (17 aprilie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea nu este ceva separat de mine şi de tine. Lumea, societatea reprezintă relaţia pe care o stabilim sau încercăm să o stabilim între noi. Aşa că tu şi cu mine suntem problema şi nu lumea pentru că lumea este proiecţia noastră şi ca să înţelegem lumea trebuie să ne înţelegem pe noi înşine. Acea lume nu este separată de noi, noi suntem lumea şi problemele noastre sunt problemele lumii.

citat clasic din Krishnamurti
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!