Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Balada bătrânei țărănci

Șade-o bătrânică tristă
În căsuța-i de la țară,
Și-amândouă-abia rezistă
Sub a anilor povară...

Casa, cât și veacul veche,
Stă proptită într-o rână,
Și-mpreună fac pereche
Cu plăpânda ei stăpână...

Anii au trecut în goană,
Parcă ieri a fost odată
Când pe dealuri o codană
Alerga neastâmpărată...

Să tot fie de-acu`anul
De când singură o duce,
Că moșneagul ei, sărmanul,
Veșnicește sub o cruce...

Și-ar dori,-n amurgul vieții,
Să se-adune în ogradă,
De pe unde-or fi, băieții
Și nepoții, să-i mai vadă...

Grija morții o apasă,
Bântuită de ideia
C-o să moară-nchisa-n casă
Și n-or să-i găsească cheia...

Celui mare îi va scrie
Iarăși, să-i mai amintească,
Despre cheie, el să știe,
Unde-anume s-o găsească...

Timpul repede mai trece,
Peste sat se lasă seara,
Cu o adiere rece
Inundată-i ulicioara...

Închizând la orătănii,
Intră-n casă și se pune,
Însoțită de mătănii,
Să rostească-o rugăciune...

Și în pat apoi se-ntinde,
Cu ciorapi groși încălțată,
Și-anevoie somnu-o prinde
Pe bătrâna-ngrijorată...

Focul a murit în vatră,
Timpul intră în târziu,
Doar un câine jalnic latră
Într-o curte a pustiu...

poezie de (11 decembrie 1997)
Adăugat de Iulian BostanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Citate similare

Constantin Chelaru

La fântâna părăsită...

La fântâna părăsită
Stă și plânge-a mea măicuță
Ar vrea apă ca bea
Dar... n-o lasă puterea!...

Vacile trec însetate
Cine,, Doamne" le-adape!??
Au murit din sat... bătrânii
Ruginit lanțul... fântânii...

Pe uliți câinii mai latră
Când mai zbiară câte-o.. vacă.
Uluci proftite în gard
Una câte una cad...

E îmbătrânit tot satul
Fură unul de la altul.
Nu mai vezi un copilaș
Au fugit toți la oraș...

Unde-i viața de la țară
Cu traiul de-odinioara,
Çând eram mici cât un fus
Ne jucam toți... pe ascuns?

Zidul e crăpat la casă
N-ai ce mai pune pe masa!
Geamul de la casă spart
Velințe rupte pe pat...

Mama stă și ne așteaptă
Zi de zi plânge la poartă
Se uită pe drum la vale
Și plânge mereu cu... jale...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Joc târziu

Am înțeles, de-o vreme, că greșesc
atunci când caut -mi exprim părerea
asupra unora ce "nu trăiesc",
dar le provoacă altora durerea.

Ar trebui -ncerc să-i înțeleg
aflu cât au suferit în viață,
să îi ascult, iar apoi să dezleg
tot ce în suflet au acum de gheață.

Aș vrea s-alung din ei tot ce-i urât,
să-i fac să uite orice răzbunare,
ierte din trecut cum pot și cât
și, poate, să-și găsească alinare.

Îmi pare rău de ei când, într-un joc
vor după punct -ncerce un alt capăt,
în care n-au vreo șansă de noroc
și uită că-i târziu și sunt la scapăt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Slavici

Au fost odată, într-o margine de sat, un om, pe nume Stan, și muierea lui. Ea era tristă mereu și degeaba încerca soțul ei să afle de ce, că ea nu voia să-i spună, căci, zicea ea, avea să fie și el trist dacă află. Dar Stan nu se lăsă și până la urmă ea îi spuse că e suparată că nu au copii și, într-adevăr, omul se întristă și el. Într-o bună zi, sosiră la ei în casă Domnul Iisus Cristos și Sfântul Petru.

începutul de la Stan Bolovan de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Doi feti cu stea in frunte. Lecturi scolare" de Ioan Slavici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Un bătrân

Aplecat peste omătul troienit, pe ulicioară,
Trece lin, cu mersul moale, un bătrân cu-a lui povară.
Ține strâns de țolul aspru - cu vreo două legături
Făcut sac – poată duce, din pădure, uscături.

Pe căciula-i învechită cad zăpezile de-o viață,
Haina roasă adunată-i cu-un cordon de zdrențe-n față,
Bumbii au căzut, dar baba n-a mai fost aici, să-i coase.
Sub pufoaică stă ascunsă numai o mână de oase!

Mâinile-s înfășurate doar în cârpe din ștergare,
Iar din cizmele de gumă ies obielele murdare,
Rupt în coate și-n genunchii îndoiți, străbate locul,
El cu ochii minții vede cum îi arde-n vatră focul.

Pojghița sub pași trosnește, iar omătul cerne, cerne,
Pe cărarea cea îngustă tot mai aprig se așterne.
Înghețat, urmează drumul care duce spre bordeiul
Unde nu mai este pâine și s-a terminat uleiul,

Dar visează la căldură, trupul rece să-i alinte,
Undeva, prin pod uitată, o găsi el niște linte.
Și mălai de-o mămăligă de-o mai fi, încă nu știe.
Visând cum aprinde focul, îl cuprinde-o bucurie

Și mai cu nădejde calcă, ușor pasul îl grăbește,
Dar prin viforul năpraznic o lumină îl orbește,
Iar doi domni, în uniforme, cer ceva ce nu-nțelege,
Cer anume documente și-i vorbesc despre o lege,

Spun lase legătura de pe umeri, jos, îndată!
Și un anumit articol dintr-o carte îi arată.
El nedumerit ascultă și privește cu mirare,
Pune crengile-n zăpadă, nu pricepe legea care

Poate pune stăpânire peste focul din bordeie,
Ca și cum s-ar putea pune lacăte, pe o scânteie!
Apoi lasă-n drum tot visul cel frumos, cu crengi uscate
Și se pierde-ncet, de parcă, veșnicia o străbate.

Se rostogolesc, amare, două lacrimi, pe sub barbă
Și pe Dumnezeu îl roagă îl ducă lângă babă,
De-o fi cald sau o fi rece, cum o fi, nici el nu știe,
Doar oftează și se duce prin zăpada argintie...

poezie de din Datori cu o țară (18 decembrie 2015)
Adăugat de Emilia AmarieiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul ca un câine

Timpul ca un câine latră uneori,
Trăiesc idei, mor cu idei, mai și trăiesc,
Dumnezeu a vrut pace, dar tot mai apr răni grave
Pe suprafața pământului, este un om mai mare
Acest pământ, iar timpul latră la el.
În fața cui -ngenunchiez, poate în fața mea?
Poate mi-e sete doar de moarte?
Poate vreau intru în imperiul întunericului?
Fără spaimă. Nu este ceva eroic, dar nici trăiești
În nemurire nu e ceva eroic.
Mai bine noi vom prinde infinitul chiar de coarne,
Așa, să-i rupem dinții, coarnele, -l dezvățăm
De lunga sa domnie peste noi.
Eulalie, sunte și lumină, un idol se ridică și-apoi moare.
God gave a loaf to every bird, poftim. OK?

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Marius Robu

Nici

Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu știu prea bine.

pacostea și furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Șade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,

La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...

- Cum, umblă și după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu știu ce i-a cerut
nici n-avea și nici n-a vrut.

poezie de din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Nici

Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu știu prea bine.

pacostea și furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Șade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,

La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună o sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...

- Cum, umblă și după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu știu ce i-a cerut
nici n-avea și nici n-a vrut.

poezie de din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteIon Creangă

Baba iesă cu bucurie înaintea găinei. Găina sare peste poartă, trece iute pe lângă babă și se pune pe cuibariu; și, după vrun ceas de ședere, sare de pe cuibariu, cotcodocind. Baba atunci se duce cu fuga, să vadă ce i-a făcut găina!... Și, când se uită în cuibariu, ce să vadă? Găina se ouase o mărgică. Baba, când vede că ș-a bătut găina joc de dânsa, o prinde ș-o bate, ș-o bate, păn-o omoară în bătaie! Și așa, baba cea zgârcită și nebună a rămas de tot săracă, lipită pământului. De-acu a mai mânca și răbdări prăjite în loc de ouă; că bine și-a făcut râs de găină și-a ucis-o fără să-i fie vinovată cu nemica, sărmana!

în Punguța cu doi bani
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Punguța cu doi bani" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -2.40- 1.99 lei.
Camelia Radulian

Să mai aduc în casă o ninsoare

Să mai aduc în casă o ninsoare
Mai lasă-mi Doamne timp și doar un brad
Să-i spăl omături aspre pe picioare,
Să-i cer iertare și să-i fiu toiag.

Mai lasă-mi timp de timpul care pleacă
Și vine doar cât ar trăi un vis
Să-i fiu opaiț în nopți de promoroacă
Și-obrazul mi-l duc într-un cais.

Mai lasă-mi Doamne-atât, încă o iarnă
Cu viscol lung și perne puse-n geam
Cu mere amețite de povara
Zăpezilor trosnind în vechiul ram.

Și dacă mă auzi de printre friguri,
Bătrânii-mi, Doamne, să mai stea în prag
înflorească lemnele din linguri
Și frunze vechi intre-n vechiul fag.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Oglinzi vol.2: Orasul unde tace Dumnezeu" de Camelia Radulian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.

Doar doi...doar noi

Când sunt singur și mă gândesc:
Ce să fac s-o cuceresc?
Cum să fac să-i dovedesc?
Cum să-i spun că o iubesc?

Căci ea nu știe ce-mi doresc,
Ea nu știe cum o privesc,
Și tot încerc s-o cuceresc,
Dar ea nu știe c-o iubesc.

Ea are un chip, un chip ceresc,
Când o văd mă-ndrăgostesc
Și doar cu ea vreau trăiesc,
Doar cu ea pot zâmbesc.
Și când cred că reușesc,
Ea pleacă... unde greșesc!?

Of, încep obosesc,
Poate doar mă amăgesc,
Ce să fac? mă opresc?
Pot trăi doar s-o privesc?

Nu! Nu mă pot opri!
Am lupt pentru-amândoi.
Am lupt până vom fi,
Doar doi... doar noi.

poezie de
Adăugat de Andrei TudoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Clipa de zbor

Era atât de... altfel, de singur într-un zbor
Prin galaxii pe care nicicând nu le-a parcurs,
Dar, totuși, cunoscute din timpuri ce s-au scurs,
De când era un suflet născut... în viitor.

Purta în el cunoașteri, și singure-au crescut,
Odată cu atâtea învățături ce-ar fi
Menite să-i ofere puterea de a ști
Lumina să o poarte spre tot ce-i decăzut.

Scânteie-n întuneric, bucată din destin,
Iubire-n neființă cu zborul efemer,
Sămânță de lumină alunecând pe cer,
Dorință de-ntrupare și mesager divin.

Își simte rătăcirea de-o clipă într-un zbor
Pe care îl parcurge doar pentru a găsi
Acea pereche care e tot ce și-ar dori
În viața efemeră a unui muritor.

Să mai fi fost vreodată cu ea? E un mister!
Dar știe că menirea-i deplină, pe Pământ,
E numai s-o găsească, nu se lase-nfrânt
În marea căutare, sub doar un singur cer.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteIon Creangă

Când se duceau amândouă fetele în sat la șezătoare seara, fata moșneagului nu se încurca, ci torcea câte-un ciur plin de fuse; iar fata babei îndruga și ea cu mare ce câte-un fus; și apoi, când veneau amândouă fetele acasă noaptea târziu, fata babei sărea iute peste pârlaz și zicea fetei moșneagului să-i dea ciurul cu fusele, ca -l ție până va sări și ea. Atunci fata babei, vicleană cum era, lua ciurul și fuga în casă la babă și la moșneag, spunând că ea a tors acele fuse. În zadar fata moșneagului spunea în urmă că acela este lucrul mâinilor sale; căci îndată o apucau de obraz baba și cu fiică-sa și trebuia numaidecât rămâie pe-a lor. Când veneau duminica și sărbătorile, fata babei era împopoțată și netezită pe cap, de parc-o linseseră vițeii. Nu era joc, nu era clacă în sat la care nu se ducă fata babei, iar fata moșneagului era oprită cu asprime de la toate aceste. Ș-apoi, când venea moșneagul de pe unde era dus, gura babei umbla cum umblă melița; că fata lui nu ascultă, că-i ușernică, că-i leneșă, că-i soi rău... că-i laie, că-i bălaie; șis-o alunge de la casă; s-o trimită la slujbă unde știe, că nu-i de chip s-o mai ție; pentru că poate înnărăvească și pe fata ei.

în Fata babei și fata moșneagului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Fata babei și fata moșneagului" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 28.99 lei.
Cornelia Georgescu

Diana: Aici ai de gând lași mașina, Iuli; afară, în ploaie?
Iulian: Unde altundeva, dragă?
Diana: În garaj ar fi cel mai indicat, nu crezi?
Iulian: Ar fi, într-adevăr, dar acolo n-are loc; e deja cealaltă.
Diana: Cealaltă e veche.
Iulian: Tocmai; e veche. N-ar rezista afară, în ploaie... Asta-i nouă; deocamdată rezistă foarte bine. Dar cum, îi porți deja de grijă? Parcă nu erai de acord cu cumpărarea ei.
Diana: Acum, dacă tot am luat-o și am dat o grămadă de bani pe ea, e normal să-i port de grijă.
Iulian: Tu ai dat? Eu, dragă; erau salariul și economiile mele. Banii tăi sunt intacți, în siguranță.
Diana: Nu contează...
Iulian: Ai dreptate. Repet însă, deocamdată, nu există motive de îngrijorare în privința ei. Mai târziu, va trebui luăm măsuri; cred că vom fi nevoiți lărgim garajul, să-i facem loc și acesteia, lângă cealaltă.
Diana: Vrei s-o păstrăm și pe aceea?
Iulian: Desigur; doar nu-mi sugerezi s-o vindem... E foarte importantă pentru mine! Nu m-am gândit nici o clipă la această variantă. Mă simt foarte legat de ea; n-aș renunța niciodată la ea.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te prinde albastru

în fiecare dimineață, când deschizi ochii
ciufulită,
cu respirația puțin caldă
și atitudine posomorâtă,
al tău sân drept ieșit pe-afară
într-o poziție nefirească
mă frământă.

iar la amiază,
când lenea-i musafir în casă,
eu pe afară, după ploaie,
tu, agitată-n rochie-albastră
ne întâlnim din când în când
pe canapea, lângă fereastră.

dar seara-i toată doar a noastră.
cu tot cu păr, cu tot cu sâni,
și fără musafiri în casă.
ne întâlnim iarăși în pat,
scăpăm de bluza ta albastră
și adormim îmbrățișați,
într-o poziție nefirească.

te prinde-albastru.

poezie de
Adăugat de Ștefan AbabeiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mâine nu e nimic

Când?
Când te voi mai întâlni eu pe tine,
Inegalabila mea,
În lumea aceasta
Din ce în ce mai smintită?

Timpul devine senil.
Timpul devine ilicit,
Timpul devine incomensurabil.
Ieri a devenit prea repede azi,
Azi parcă n-a fost niciodată,
Niciodată mi se pare că a fost totuși odată,
Odată, îmi spuneai că vom fi împreună
Pentru totdeauna...
Totdeauna nu mai înseamnă nimic,
Totul e acum!

Când, spune-mi când te voi mai întâlni eu pe tine,
Inegalabila mea,
Într-o lume,
Din ce în ce mai țicnită?

Totul e acum, mâine nu e nimic!
Mâine ne bârfim unii pe alții,
Mâine se fac promisiuni electorale,
Mâine se fac scrisori anonime,
Mâine ne dăm în cap unii la alții,
Mâine iarăși se fac jurăminte de castitate!
Mâine e altă zi de instrucție pentru războiul nuclear,
Mâine e iar ziua în care se aruncă istoria la gunoi.
Numai acum, numai acum mai avem puțin timp
ne iubim,
Mâine nu e nimic!...

Când?
Oare când te voi mai întâlni eu pe tine,
Inegalabila mea,
În lumea aceasta
Din ce în ce mai smintită?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Târziu

Când v-am rugat să-i ocrotim,
Când v-am rugat a nu-i uita,
N-ați auzit și mi-ați răspuns
Că-i o problemă foarte grea.

Și-am fost ridicol stăruind
Și-am încercat mai spun
Și noi m-ați învinovățit
Și m-ați considerat nebun.

Și eu v-am zis că nu e timp,
suntem niște pasageri,
Și voi ați construit minciuni,
Mai multe astăzi decât ieri.

Și-acum de ce vă bucurați
De arta celor ce-au murit,
Când voi i-ați condamnat pe ei
La trai pe muchie de cuțit?

O locuință v-am cerut,
S-o dăm artiștilor pribegi,
Și jaful vostru mi-a răspuns
Cu literele unei legi.

Acum, e gata casa lor
Și v-ați putea și voi mândri
dați o casă celor morți,
Deși ei v-au cerut-o, vii.

Târziu răspuns și ipocrit,
Artiștii au ajuns pământ,
E gata casa vieții lor,
Dar locatarii nu mai sunt.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Trăim astfel an după an, fără a duce la împlinire și desăvârși ceea ce am putea face acum, fiindcă gândim că avem tot timpul înaintea noastră: vom împlini mai târziu; într-o bună zi vom trece ciorna pe curat. Anii vor trece și nu o vom face niciodată, nu pentru că moartea vine și ne seceră, ci și pentru că, intrând într-o altă etapă a vieții, devenim incapabili să mai facem ceea ce etapele anterioare ne-ar fi îngăduit facem. Nu la anii maturității putem împlini o tinerețe frumoasă și plină de sens, după cum nu la vârsta bătrâneții putem dezvăluim lui Dumnezeu și lumii întregi ceea ce am fi putut fi în anii maturității. Este un timp pentru toate, dar, odată ce timpul s-a dus, sunt anumite lucruri care nu mai pot fi realizate.

citat din
Adăugat de ElSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bătrâna si casa

O casă mare, nouă și o bătrânică
Ce nicidecum nu încape-n ea
Și stă pe prispă biata sărmănică
Că pe o creanguță goală-o cucuvea
În jurul ei nici gard și nici portiță
Și nici feciori, nici fiice, nici nepoți
Stă tristă părăsita bătrânică
Și-așteaptă înălțarea lui Hristos...

poezie de (23 mai 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pensionarul cu card

Îi vine pensia pe card.
Bancomatu-i la oraș.
El stă rezemat de gard
Și dă cardul la borfaș.
Borfașul îi scoate banii.
El așteaptă să-i aducă.
Își blesteamă omul anii
Și plânge lângă ulucă.
Așteaptă ziua și noaptea
Să-i vină banii pe card.
Pe el îl pândește moartea,
Borfașu-i râde peste gard.
Mai lipsește ca să-i pună
Și viața lui pe un card.
Atunci sigur, într-o lună,
Și-ar da duhul, lângă gard.

poezie de (26 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniel Vișan-Dimitriu

Caii Mariei

Măria-i o femeie de la țară
Ce s-a ajuns, și știe-acum tot satul
C-o duce bine, chiar și cu bărbatul,
De când și-a tras în casă cârciumioară.

Dar simte, de o vreme,-o mare lipsă,
Că n-are și ea un Merțan la scară,
Iar gândul ăsta parcă o omoară,
E-un nod în gât, e o apocalipsă.

Așa nu se mai poate! C-o vecină,
O ia ușor-ușor prindă rata,
, la oraș, deja, o-așteaptă fata,
Cu banii pregătiți, ia mașină.

Salonu'- auto pare să-i ofere
Ce își dorea: ceva strălucească;
Un tânăr vru să o ademenească
Spre un model vestit în cai putere.

-La prețul ăsta? Știi, mai bine lasă!
Ia nu mai fă, cu mine, pe nebunul!
Măgarul e mai bun, iar eu am unul.
E bun și ăla, iar de el... nu-mi pasă!

poezie satirică de din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook