
Sonetul 1
Frumoaselor ființe le-om cere procrearea,
Când n-o să moară fala întruchipării-n roze;
La fel ca desfrânatul, ar îmbrăca paloarea
Urmașul său sensibil ce l-ar păstra în poze:
Constrâns de strălucirea scânteilor din gene,
Hrănește-ți în lumină a sufletului flamă,
Grăbind înfometarea averilor viclene,
Din spirit, din dușmanul ce crud te-nchide-n ramă:
Tu, care ești acuma un ornament al vieții
Și doar prevestitorul stridentei primăveri,
Sălăsluiești plăcerea pe dinăuntrul feții,
Și dulcea calicie te-adoarme-n mângâieri:
De milă este lumea sau ce-o fi lăcomie,
Când tu-i culegi dreptatea cu-a morților solie.
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Jalea cu măsură e un drept al morților, durerea nestăpânită este dușmanul celor vii.
citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 1
Frumoaselor făpturi le vrem vlăstare
iar frumuseții-un spor de dăinuire
și-n acest chip, plăpând urmaș transpare
purtându-i umbra, florii-n veștejire.
Dar tu ce-n ochii tăi îți afli rug
hrănindu-l cu-a ta flacără, din greu,
duci foame unde-a fost cândva belșug,
însuți vrăjmaș al dulcelui tău eu.
Tu, care ești podoaba blândă-a firii
și-al primăverii crainic de nădejde
ți-ngropi în muguri florile iubirii
și ești calicul care risipește.
Ai milă: ce-i al lumii nu prăda
cu gura gropii și cu gura ta...
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Silvia Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul unu
Frumuseții îi dorim copii
chipului ce-o poartă dăinuire,
trezită-n primăveri târzii
de-a pururi gata-i de iubire.
O flacără ți-e mic dejun
foamea în rucsac rămâne,
și fumul arată că ești bun-
în suflet se coace-o pâine.
Ești astrul din întuneric,
pe buze-i chiar primăvara,
iar binele, de-a pururi sferic,
începe când se rupe sfoara!
Mai crud e cuvântul decât cuțitul
ce-ți sfârtecă iubirea cu infinitul!
poezie celebră de William Shakespeare din Sonete, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ducele: De moarte fii sigur; așa îți vor fi mai dulci
Și viața și moartea. Tu spune vieții:
Dacă te pierd, eu pierd un lucru pe care
Doar nebunii și l-ar dori: o respirare ești,
Supus puterilor stelare pe care le-nduri
În orice loc al hălăduirii tale
Oră de oră: ești măscăriciul morții;
Îți dai și sufletul fugind de moarte
Dar mereu către ea alergi. Nobil nu ești,
Când bunurile vieții tale în lume
Se hrănesc din josnicie. Nu ești viteaz,
Când ți-e frică de furca moale, fragedă
A unui biet vierme. Somnul e odihnitor,
Și-l cauți de-atâtea ori; dar te sperie
Moartea care este același lucru.
Nu ești tu însuți; mii de boabe ale țărânii
Te-au alcătuit. Fericit nu ești; tânjind
După ceea ce nu ai, tu mereu dai uitării
Cele ce ai. Statornic nu ești;
Starea ta se schimbă curios după lună,
Când ești bogat de fapt ești sărac;
Ca un măgar cocoșat sub lingouri
Duci bogăția cea grea un singur drum
Și te descarcă moartea. Nu ai apropiați;
Progeniturile care te recunosc,
Cele ieșite din vintrele tale,
Blestemă guta, scărpinarea pielii și ruptoarea
Că nu mai mori o dată. Nu ai tinerețe,
Nici bătrânețe, ci un fel de somn al după-amiezii
Când visezi la amândouă; sfânta tinerețe
Tu o-mbătrânești tânjind la darurile
Bătrânilor țepeni; o dată ajuns bătrân și bogat
Unde-ți sunt patima, căldura, mușchii, frumusețea,
Unde-i plăcerea bogăției. Viața ce mai este
Pentru tine? De mii de ori moartea se-ascunde
În viață: și totuși de moarte ne este frică,
Ea care toate relele nivelează.
replici celebre din piesa de teatru Măsură pentru măsură, scenariu de William Shakespeare, traducere de I. Ieronim
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești urmașul
Tu ești urmașul.
Fiii sunt urmașii,
căci tatăl moare.
Fiii stau în floare.
Tu ești urmașul.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a doua - Cartea pelerinajului, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubim uitând
S-a dus zăpada dintre noi,
Ce cald îmi ești, sărut pe tâmple,
Cresc ghiocei iubind în doi
Și primăveri vor să se-ntâmple
Simt mângâieri ce cad timid,
Și pe obraji ni se așează,
Alint pe fiecare rid
Ce chipul ne îmbrățișează
Ne luăm iubirea înapoi
Și dintr-un zâmbet curg izvoare,
Ce seci erau, când amândoi,
Nu mai aveam lacrimi amare
Adie briza de frumos,
Pe gene flutură dorințe,
Iar fluturii zboară duios,
Când mai uităm de suferințe
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești urmașul
Tu ești urmașul.
Fiii sunt urmașii,
căci tații mor.
Fiii stau și înfloresc.
Tu ești urmașul.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 24
Eu cu privirea-n pictor transformată
În inimă ți-am zugrăvit splendoarea
Și trupul e o ramă minunată,
Iar perspectiva-i crește mult valoarea.
Căci doar un pictor poate cu-a sa mână
Al tău chip drag în artă să-l imite
Ce-n sânul meu, ca-ntr-un studiou atârnă,
Iar ochii tăi sunt geamuri lustruite.
Și ochii ne-au slujit cum se cuvine
C-ai mei te-au desenat și-ai tăi devin
Ferestre care dau în piept la mine,
Prin care soarele ți-admiră chipul fin.
Dar acești ochi abili pe care îi descriu
Pictează doar ce văd, dar inima n-o știu.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt doi stăpâni mereu în dușmănie:
E bunul har, e crunta lăcomie.
Și când spre cer mai rău înclină sorții,
Atuncea vine negrul vierme al morții...
catren de William Shakespeare din piesa de teatru Romeo și Julieta (1597)
Adăugat de Lidia Reste

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea nu aparține celor care simt plăcerea, ci celui capabil să cunoască faptul că plăcerea este un bine. Dar cauza vieții bune nu va fi plăcerea, ci capacitatea de a judeca faptul că plăcerea este un bine. Or această judecată este mai bună decât impresia, căci este rațiune sau intelect, pe când plăcerea este o impresie, iar iraționalul nu este niciodată mai bun decât raționalul.
citat clasic din Plotin
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărăteasa tăcu, iar feții începură să cânte povestea vieții lor. "A fost un împărat..." începură feții; de sub împărăteasă căzu a treia perină. Când feții povestiră despre pornirea feciorului de împărat la bătaie, de sub împărăteasă căzură trei perini deodată. Când feții sfârșiră cântecul, sub împărăteasă nu mai era nici o perină, iar când ei luară căciulile din cap și-și arătară părul de aur și stelele în frunte, oaspeții, curtenii și împăratul își acoperiră ochii, ca nu cumva să piardă lumina de atâta strălucire. Și s-a făcut apoi precum de la început a fost să fie. Lăptița fu pusă în cap de masă lângă soțul ei; fata vitregei rămase cea mai rea slujnică la curtea Lăptiței, iar pe vitrega cea cu gând rău o legară de coada unei iepe nebune și înconjurară țara de șapte ori cu ea, încât lumea să știe și să nu mai uite că cine începe cu rău, cu rău sfârșește.
Ioan Slavici în Doi feți cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Candelă aprinsă
dedicată lui Angelick
Sufletului tău lumină,
Căci lumina aparține
Ființei ce, prin neodihnă,
Scrie versuri pentru tine...
Sufletului tău iubire,
Căci iubirea te înalță
Un vulcan - roi de albine,
Dor de cântec și de viață.
Sufletului tău doar pace,
Căci din ea răzbate dorul,
Dor de literă, ce-n arce
De lumini, veghează somnul.
Sufletului tău tăcere!
Viermii nopții să n-atingă
Dulcea, blânda-ți mângâiere...
Nu las candela să stingă!
Ești etern lumina vieții,
Dor de glie, tricolor,
Pentru tine-am scris poemul...
Știu de versu-mi, că-ți e dor...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 3
Observă-te-n oglindă și spune-ntruchipării
Că-i vremea de-o redare a chipului din ramă;
A cărei nouă umbră, de nu-i schimbarea stării,
Ademenește lumea și-aruncă-n chin o mamă.
Nu ar dori frumoasa-ți neplugărită-n pântec
Ca brazdele să-i fie de plugul tău arate?
Sau cine e nebunul ce-ar trece dintr-un cântec
În sânul neființei cu-a lui posteritate?
Tu ești oglinda mamei și ea revede-n tine
Trecuta primăvară din floarea vârstei sale;
Așa că prin fereastra secundelor susține
În ciuda-mbătrânirii comorile-ți sacrale.
De-n viață vei rămâne, pălind în amintire,
Străin îți vei conduce oglinda la pieire.
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!

Toarnă peste mine mirul vieții
Zidește-mă din lutul palmei tale,
Fii olarul care să mă-nvețe a zbura
Și toarnă peste mine mirul vieții,
Ca să moară moartea, în spaima sa.
Fă-mă firul care să te țină strâns
De sufletul ce-mi cânta pan' la Dumnezeu,
În straie de lumină dezmierdată,
Ce-mi taie în aortă un curcubeu.
Și depărtează, de se poate, tot blestemul,
Să nu mai bată clopotul de lacrimi seci
Ce pe obraji săpat-au sanțuri lungi,
Când nopțile-și suflau în pumnii reci...
Găsește-mi loc sub tâmpla-ți caldă,
Să te iubesc în primăveri neprihanite,
Când iarba își arată dinții ei firavi
Și păcatele își sapă singure morminte.
Zideste-mă din glezna care-ți plânge
Rănită de pironul ce-a gustat din rai
Și negreșit, femeia pasăre-ți voi fi,
Sub streașină de cer, geneza ce-o visai...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a lungul carierei mele, mi s-au schimbat metodele; când ești tânăr, ai un soi de lăcomie, te năpustești la impulsul inspirației; am învățat să nu mă mai reped. Acuma am răbdare, acuma cresc, știu să mă conduc mereu altfel, după cum e piesa, după raportul în care mă găsesc față de ea. E extrem de importantă această autocunoaștere.
citat din Irina Răchițeanu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 45
Iar celelalte două, aer și foc, se știe
Oriunde m-aș afla, ele rămân cu tine
Primul e gândul meu, și-apoi dorința vie
Prezente și absente, că vin și fug de mine.
Și când acestea-n grabă la drum cu drag pornesc
Spre tine cu a mea solie de iubire,
Din patru elemente, cu două doar trăiesc
Și-n moarte mă cufund de crâncenă mâhnire.
Până când viața iar va fi reîntregită
Cu acei soli rapizi ce-acasă o să vină
Și care vor vesti, cu graba cuvenită
Că sănătatea ta este acum deplină.
Aflând asta mă bucur, apoi mă întristez,
Iar îi trimit la tine, și iarăși eu oftez.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmașul prostiei
Când prostia te urmează,
Fie noapte, fie zi;
Ești un prost, de stai de pază
Și crezi c-o vei cuceri!
epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Deputatului Remus Cernea, care cere separarea bisericii de stat și legalizarea cuplurilor homosexuale
După coadă ești fetiță,
După barbă ești băiat;
Spune-ne cu-a ta guriță:
Ce ești tu când ești în pat?...
epigramă de George Budoi din Pamflete și satire (8 iunie 2013)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna cere vamă
Toamna fără milă cere iarăși vamă
Din buzunarele copacilor săraci,
Munca de-o vară, bănuții moi de-aramă
Cu lăcomie strânși sunt îndesați în saci.
Nimic nu iartă, la treabă se înhamă,
Castanii tremură și freamătă posaci,
Toamna fără milă cere iarăși vamă
Din buzunarele copacilor săraci.
La pândă-i luna, stă să prindă vârcolaci,
Lacrimi se preling din sângerie poamă,
Se plânge ramul dezgolit de-un vânt gonaci
O crizantemă deloc n-o ia în seamă,
Toamna fără milă cere iarăși vamă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Viola De Lesseps: Maestre Shakespeare?
William Shakespeare: Chiar el, vai!
Viola De Lesseps: Dar de ce "vai"?
William Shakespeare: Un actor umil.
Viola De Lesseps: Vai cu adevărat pentru că te-am crezut poetul cel mai mare, demn de stima mea și autorul pieselor care îmi captează inima.
William Shakespeare: O, sunt și acela, de asemenea!
replici din filmul artistic Shakespeare îndrăgostit
Adăugat de Andreea Tanase

Comentează! | Votează! | Copiază!