Toarnă peste mine mirul vieţii

Zideşte-mă din lutul palmei tale,
Fii olarul care să mă-nveţe a zbura
Şi toarnă peste mine mirul vieţii,
Ca să moară moartea, în spaima sa.

Fă-mă firul care să te ţină strâns
De sufletul ce-mi cânta pan' la Dumnezeu,
În straie de lumină dezmierdată,
Ce-mi taie în aortă un curcubeu.

Şi depărtează, de se poate, tot blestemul,
Să nu mai bată clopotul de lacrimi seci
Ce pe obraji săpat-au sanţuri lungi,
Când nopţile-şi suflau în pumnii reci...

Găseşte-mi loc sub tâmpla-ţi caldă,
Să te iubesc în primăveri neprihanite,
Când iarba îşi arată dinţii ei firavi
Şi păcatele îşi sapă singure morminte.

Zideste-mă din glezna care-ţi plânge
Rănită de pironul ce-a gustat din rai
Şi negreşit, femeia pasăre-ţi voi fi,
Sub streaşină de cer, geneza ce-o visai...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu şi de la capăt

Te iubesc chiar şi atunci când
îţi pui şosete diferite
şi tragi din ţigară fără să fie aprinsă,
dar nu uiţi niciodată
să îmi dezmierzi sânii,
la fel ca un pianist, clapele...

Te iubesc cum iubeşte viaţa
răsăritul de soare
ce se prelinge în iarba somnoroasă...
Între noi e doar sămânţa unui poem,
mâna aceea ce depărtează discret moartea.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer răsturnat peste noi

Au rămas urme prin inima mea,
cuvinte fără de glas
ce au buzele uscate,
iarba crescută frumos
în ochii mei
şi pasărea de pe streaşină
ce ne cânta în dimineţile
când cerul era răsturnat peste noi.
Îţi aminteşti cât de frumoşi erau copacii
după ce Dumnezeu îşi trecea mâna prin ei
şi noi ne sărutam goi
sub crengile lor dezmierdate?
Aburul clipelor noastre
era cel mai fierbinte,
ca nişte maci
bătând toaca în sânge...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă zi

Lacrimile mele
se jucau în podul palmei tale
ca un copil orfan

durerea mă strângea
precum un şarpe
în jurul inimii

abia când am simţit iarba
că îmi creşte pe coapse
am început să învăţ
paşii vieţii

în o altă zi
Dumnezeu m-a îmbrăcat
într-o rochie lila

eram cea mai frumoasă
în umbra mea răstignită...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e drag sa văd cum răsar dinţii firavi ai ierbii!

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dale de cer

Mult mai multă lumină
se zideşte în mine
de când un fluture
mi s-a lipit pe inimă
ca rugăciunea de potir.

Aş vrea să strig din răsputeri
că plouă peste mine dureri
la fel ca peste Iov,
dar nu ştiu dacă ar mai creşte iarba
ce o car în spinare.

E prima oară
când îmi râde o fereastră
sub pietrele nopţii,
când mâinile mele
curg
în interiorul unui clopot
cu limba muşcată de stele.

poezie de Magdalena Dorina Suciu din Aripă sub ape
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă Magdalena

Aripi de vecernie îmi cad peste umeri
şi ochii îşi fac semnul crucii
la sânul lui Dumnezeu,
iar eu, precum un copil, cu pumnii plini de cireşe,
calc peste cioburi de icoană spartă
şi nu mă rănesc...

Atunci când lipseşti din mine, nici poemul nu-şi deschide ochii să lumineze,
iar prin sânge parcă mi-ar trece lebede somnambule
şi oasele prind să-mi înflorească
în gura uscată a tăcerii
ce muşcă din noapte...

În visele mele curg apă neatinsă,
ca o rugăciune mă preling,
o altă Magdalena la piciorele lui Iisus,
acea jumătate de măr
ţinută între palmele tale...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tu eşti binele din rău

Ce-mi trebuie un cer cu stele... când lângă mine-s ochii tăi,
Ce-mi trebuie o lună blândă, când lângă mine-i chipul tău,
Ce-mi trebuie bolta cu astre... când tu-mi dai inimii... bătăi,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu eşti binele din rău?
*
Ce-mi trebuie o îndoială... când tu-mi eşti vers neprefăcut,
Ce-mi trebuie o galaxie, când tu-mi eşti steaua cea divină,
Ce-mi trebuie cale de lapte, când tu eşti drumul cunoscut,
Ce-mi trebuie soare pe cer, când ochii tăi îmi sunt lumină?
*
Ce-mi trebuie un alt odor... când tu eşti floarea parfumată,
Ce-mi trebuie ceva amar... când gustul tău îmi e ca mierea,
Ce-mi trebuie un vis de praf, când am un vis de nestemată,
Ce-mi trebuie spre vindecare, când tu mi-ai lecuit durerea?
*
Ce-mi trebuie vreo altă rugă, când peste tot e nimbul tău,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu eşti binele din rău?

poezie de Ion Apostu (18 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia din mine

Femeia din mine trece desculţă
peste podul palmelor tale,
în fiecare dimineaţă te caută,
dezgolită de teama că nu vei mai fi,
îţi aduce cafeaua la ora fixă
şi tu îi spui că s-a întâlnit mai întâi cu Dumnezeu,
de aceea e atât de frumoasă...

Femeia din mine râde între macii sălbatici,
ştie că ziua e copilul ei drag,
pe care refuză să-l înţarce...

Aşteaptă să coboare noaptea,
doar să adoarmă pe pieptul tau,
pentru a-i strecura câteva stele printre degete,
nimeni nu mai poate trece prin ea,
ştie că orice sfârşit este o uşă,
după care, pentru tine, femeia din mine
înfloreşte la fiecare secundă, căutându-te...

Spune-mi că orice femeie din mine
sunt eu!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te iubesc cu tot ce e în mine,
chiar şi cu moartea ce stă la pândă,
pe care încerc să o îndulcesc în fiecare zi
cu zâmbetul meu.
Ah, să nu uiţi: din acest poem
sigur vor curge păsări,
iar Dumnezeu ne va albi părul cu ele...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu eşti setea
ce sapă tot mai adânc
fântâna din mine,
peste care
luna îşi aşterne fruntea
în fiecare noapte
scrijelindu-mi pielea
în mod repetat
ca şi când ar face cărare
îngerului meu păzitor...

Eşti străinul acela care
cândva
mi-a dăruit cele mai gustoase mere,
păstrând şi acum
pe buze
gustul dulce-acrişor
ce a prins crustă
pe sufletul meu...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Să nu te mire
că toate ploile vin dinspre mine
şi iarba încolţeşte
la fel de firav
ca dinţii unui copil.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Să nu te mire
că toate ploile vin dinspre mine
şi iarba încolţeşte
la fel de firav
ca dinţii unui copil.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Femeia din mine trece desculţă
peste podul palmelor tale,
în fiecare dimineaţă te caută,
dezgolită de teama că nu vei mai fi,
îţi aduce cafeaua la ora fixă
şi tu îi spui ca s-a întâlnit cu Dumnezeu mai întâi,
de aceea e atât de frumoasă...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubesc paşii tăi scaldandu-se prin gândurile mele albe, sfinţindu-ma,
Iubesc zâmbetul tau ce-mi trezeşte zorii...
surâs sfânt aşezându-mi pe chip...
Iubesc suspinul de dor când îşi varsă lacrima peste mine, purtandu-te,
stingând arşiţa clipelor mele...
Iubesc iubirea ta care curge lin prin mine, respirându-ne,
răsuflare sfanta, farama de Rai pe pamant...
Iubesc ochii tăi copilarosi care aleargă jucăuş către mine,
chemandu-ma şi infasurandu-ma în seninul cerului lor...
Iubesc mireasma florilor ce-mi dăruieşte parca gustul tau...
Iubesc să te simt prin vene...
Curgându-mi, izvor de lumina fiindu-mi...
Pot să fac din iubirea asta, Cer senin, chiar şi printre nori întunecoşi...
Iubesc umbra ta, abur mangaietor şi cald... prin viaţa-mi rece...
Urma şoaptelor tale din sufletul meu...
Picurii de rouă ce-mi răcoresc simţirea...
Iubesc!
Şi simt că-mi aşezi pe cale, odată cu fiecare răsărit, viaţă...
Iubesc, iar iubirea e zbor...
Tu mie zbor către înalt, fiindu-mi...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucernă ca din vis

Cheamă-mă în vis,
cămaşa să-ţi deschei
cu nasturii de stele,
să te scriu pe trup
cu sângele prelins,
făcut mărgele...
Pune-mă inel,
la glezna ta fierbinte,
ia din mine tot,
chiar şi moartea,
trece-o prin penel,
fă din ea un şopot...
Creşte-mă în tine,
lucernă ca din vis
cu ochiul lunii-n ea,
iar când cumpăna
ţine să se-ncline,
Ia din Dumnezeu
dragostea!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubesc paşii tăi scăldându-se prin gândurile mele albe...
Iubesc zâmbetul tău ce-mi trezeşte zorii...
Iubesc norii când îşi varsă lacrima peste mine, purtându-te,
stingând arşiţa clipelor mele...
Iubesc iubirea ta care curge lin prin mine...
fiindcă iubirea asta îmi dă şansa la o ultima răsuflare, înainte de asfinţit...
Iubesc ochii tăi copilaroşi care aleargă jucăuş către mine,
chemându-mă şi alungându-mă
Iubesc mireasma florilor ce-mi dăruieşte parcă gustul tău...
Iubesc să te simt prin vene...
Curgându-mi...
Pot să fac din iubirea asta, Cer senin, chiar şi printre nori întunecoşi...
Iubesc umbra ta, abur mângâietor şi cald... prin viaţa-mi rece...
Urma şoaptelor tale din sufletul meu...
Picurii de rouă ce-mi răcoresc simţirea...
Iubesc!
Simt că-mi aşezi în cale, odată cu fiecare răsărit, viaţă...
Spune-mi, dragul meu... tu simţi gândul meu sub paşii tăi?
Calcă încet, te rog, să nu-l striveşti...!
Iubesc, iar tu te prinzi de iubirea mea şi...
Îţi dai voie să zbori...
Zbor fiindu-mi...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger sărută piroanele

Rana din tălpi nu mai doare,
au răsărit în ea poeme
scrise cu mâinile ce au cules fluturi în copilărie.

Sunt femeia în ie cu maci.
O cicatrice uscată...
De câte ori a crescut iarba în mine,
timpul nu m-a privit în ochi, mi-a sărutat fruntea
şi în loc de riduri, o cruce mi-a răsărit.
De atunci am ştiut că am o aripă în sânge,
că lumina e cea care cânta în păsări,
la fiecare liturghie a dimineţii, când un înger sărută piroanele
ca să nu ruginească...

De atunci nesomnul mi-e ca un rug aprins,
o forfota de zei ţinând apele în pumni, îmblânzindu-le.

Am înflorit auzind din gura ta
că moartea nu mai are pâine pe masă...
Cât de frumoasă sunt
în braţele tale făcute cuib protector!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Spune-mi că tu eşti ploaia ce-mi creşte aripi,
când cerul e ca o rugăciune
prin sângele meu...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înflorire în sânge...

Mi-e atât de amară luna pe buze,
iar ochiul de ape, adânc mă priveşte,
când arde în mine urma lăsată
de mâna ce-a scris, cu spinii cei lungi,
cuvinte cu iz de primăvară-ngenuncheată...
Pe umerii-mi reci, fluturii îşi dau ultima sărutare,
iar apoi, cenuşa din ei, în carne, adânc mi-o presez...
Dumnezeu, de la un capăt de cer,
o ploaie-mi va trimite,
să şteargă din mine păcatul nenăscut,
ce din străfunduri mă doare!

Nu-i noapte fără de-o stea aprinsă,
nici zi să nu doară înflorirea în sânge
când fierbe trupul în jar răstignit
de dor, în suflet, mijeşte o uşă deschisă...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Azi pielea îmi miroase a cafea.
Primăvara îmi spune că sunt la fel de frumoasă,
iar timpul s-a grăbit cu cei 54 de ani,
pe care i-a aşezat într-o vază de lut...
şi eu îi privesc ca pe nişte cireşi încăpăţânaţi,
ce încă ţin la florile lor.

54 de file se aud foşnind prin mine,
toate trecute prin mâna lui Dumnezeu...
54 de ani fărămiţaţi şi prelinşi
printre dinţii firavi ai ierbii.

Azi pielea îmi miroase a flori de salcâm...
Eşti îngerul lipit de inima mea,
Iar timpul râde în mine
ca o fâşie de soare în fereastră...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!