Scheletul

Sunt prizonierul vocilor de gheaţă
Ce îmi vorbesc cu aer şfichiuit
Despre tărâmuri reci şi-ntunecate
Unde pe veci îmi voi găsi mormânt.

Înfiorat de recea lor vorbire
Mă las cuprins de frigul vorbelor ce dor
Şi răscolesc în jarul stins al vieţii
Cu un vătrai din os de la picior.

Cu pălăria mea de om bătrân
Şi cu o zdreanţă veche drept costum,
Fără tovarăşi să mă-ndemn la drum
Rămân schelet într-un mormânt de lut.

poezie de Vasile Şerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cu zadar dau vorbelor merinde

Eu cu zadar dau vorbelor merinde
să le înghită gura de hârtie
în seci măsele mestecând pustie
şi clipa-n ceruri rece iar se vinde.

E toamnă-n nunta rodului din vie
şi sânge crist necugete aprinde,
gândesc la tine-n tainele plutinde
pe-amor, mormânt de vise în sclavie.

Ebrietăţi îmi strigă albe-n oase
şi gol de carne umblu în schelet
femeie, de iubit slujind angoase...

În mine ţipă zborul incomplet
şi-n straie de amurg, sub stihuri joase
enigmei mi se-nfige-n stea stilet...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

mormânt

Orice mormânt e un strigăt.

definiţie aforistică de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care stau locului şi cei care-o iau la picior

Acest câine bătrân
nu mai are niciun picior zdravăn
cu care s-o ia la goană
Nici nu mai poate să lupte sau să ia urma
marii lui iubiri
care tocmai a dispărut
Acest câine bătrân
e într-adevăr bătrân dar....
e destul de înţelept ca să ştie
că la urma urmei ea va face
ceea ce fac toţi câinii bătrâni;
îşi va găsi un locşor călduţ unde să se culce...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nihil

Ce trist amor
Să vrai,
Să stai,
Cu cei ce mor.

Si ce avânt
Să treci,
Pe veci,
Într-un mormânt.

Ce fără rost
Trăind,
Gândind,
De n-ai fi fost.

Si ce cuvânt...
Mister,
În cer,
Si pe pământ.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incomplet

Acum ţi-e frig şi întuneric,
Iar ploaia-ţi răvăşeşte-n oase
Al vieţii tale trist generic
cu literele şterse, roase.

Şi suferi lipsa de lumină
Ce-n ochi îşi sapă gol mormânt
Memorii reci, fără de vină,
Spre groapă poartă legământ.

Cu stropii reci de printre nori
Cobori în lut ca să mai mori...

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn la rugăciune

Îndemn la rugăciune
din volumul Nostalgii de toamnă
de Vasile Şerban

Eu sunt stăpân peste nimic,
Un veşnic rob fără sărsam,
Un călător în astă lume,
Un biet creştin fără să ştiu.

Văd cimitirul plin de viaţă
Orânduind coloanele de morţi,
Un amalgam ciudat de oase,
Un dans macabru în decor.

Mă văd epavă într-un vid,
O umbră falsă pe pământ,
Sunt un orgoliu fad al unui slut,
Un bâlbâit timid al unui mut.

Văd moartea ca perfecţiune,
E ispăşirea noastră-n absolut,
O veşnicie fără formă,
O zdreanţă aruncată-n vânt.

Spre drumul judecăţii mele,
În fiecare zi cu nume
Îmi lepăd gândurile lumii
Şi mă îndemn la rugăciune.

poezie de Vasile Şerban din Nostalgii de toamnă (2023)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mortul vesel

Într-un tărâm de seve şi de moluşte plin
Îmi voi săpa eu însumi, cât mai adânc, o groapă,
În care mâine osul bătrân să mi-l alin
Dormind întru uitare ca un rechin în apă.

Urăsc şi testamente şi lespezi de mormânt.
Decât să cer mulţimii tristeţea şi regretul,
Cu mult mai bine corbii îi voi pofti, pe rând,
Să-mi cureţe de cărnuri, flămânzi, întreg scheletul.

O! viermi, tovarăşi fără de văz şi de auz,
Un mort voios şi liber destinul v-a adus;
Voi, fiii putrezirii şi filozofi ai sorţii,

Cutreieraţi-mi leşul cu hămesite guri
Şi spuneţi-mi voi: oare, mai sunt cumva torturi
Pentru-acest trup netrebnic şi mort printre toţi morţii?

sonet de Charles Baudelaire, traducere de Al. Andriţoiu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum zisese bătrânul aşa se şi întâmplă. A treia zi pustnicul, luându-şi rămas bun de la fiul său cel de suflet, se culcă şi adormi somnul cel lung. Apoi îndată veni un leu groaznic, nevoie mare! şi veni răcnind, cum văzu pe bătrân mort, îi săpă groapa cu ghiarele, iară fiul îl îngropă şi rămase acolo trei zile şi trei nopţi plângând la mormânt. Apoi foamea îi dete în ştire că el viază încă; se sculă de pre mormânt cu inima zdrobită de durere şi de întristare, se duse la viţă, şi cu mare mâhnire văzu că se uscase; atunci îşi aduse aminte de vorbele bătrânului şi se sui în pod, unde găsi frâul; îl scutură şi iată că veni un şoimulean aripat.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cu părul de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

casă fără cer -
stele reci pe mormânt
brânduşe albe

haiku de Veronica Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuiesc într-un cerc

Locuiesc într-un cerc
Şi mă simt în el ca-ntr-o cuşcă.
Cerberii nopţii fruntea îmi muşcă,
Gânduri către tine când incerc.

Locuiesc într-un cerc.
Lanţuri de-aramă îmi strâng piciorul,
Focul din mine s-a stins demult
Ochii mei încă îţi mai duc dorul.

Degeaba încerci flori să-mi arunci,
Amintirile mele privesc din-afară,
Cercul de gheaţă nu are punţi,
Frigul din mine mă înfioară.

Cercul e strâmt, cât aş vrea să-l lărgesc,
Înauntrul lui încerc să te prind,
Dar cerberii zilei de pază îmi sunt
Şi cine sunt, unde sunt îmi reamintesc.

Locuiesc într-un cerc.
Aici începutul şi sfârşitul se confundă,
Încât, acum, nici eu nu mai ştiu:
m-am născut sau am murit acum o secundă?

poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Carla Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

cerere

Cererea

O hârtie ca o zdreanţă
Unde - fără doar şi poate -
Vei găsi o doleanţă
Înecată-n referate.

definiţie epigramatică de Ştefan Tropcea din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există amintiri care par dintr-o altă viaţă, copii care vin pe lume cu nişte dureri despre care s-ar zice că sunt dobândite în mormânt, căci omul părăseşte, proabil, frigul din coşciug, pentru a intra în puful leagănului.

citat clasic din George Sand
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte şi ascultă, iubito!

Priveşte, iubito, se apropie iarna,
Din ploaia de toamnă se scutură fulgii,
Un alb de poveste se aşterne-n fundal,
Un moş rebegit pândeşte prin geam.

Se ninge în mine cu fulgi de zăpadă,
E iarnă în trup şi-n suflet mi-e rece,
Se-aşterne omătul pe inima-mi caldă,
Nici paşi de nepoţi nu pot să-l străbată.

Priveşte, iubito, cum ninge în mine
Cu fulgi de zăpadă veniţi de departe!
O lume de gheaţă se-aşterne în mine,
E timpul în care ne spunem adio.
*
Ascultă, iubito, cum strigă în noapte
Din inima-mi ruptă un dor de departe,
Un gând de-a pleca spre zări minunate,
În raiul promis strămoşii m-aşteaptă.

Mă strigă în noapte fraţii din moarte,
Bătrânul părinte mă cheamă aproape,
O mână de oase dă la o parte
Negrul pământ să-mi facă mormânt.

Ascultă, iubito, glasuri din moarte!
Sunt glasuri de frate ce strigă în noapte,
Mă cheamă la ceruri din sfântul mormânt,
Sunt suflet de om ce zboară în vânt.

poezie de Vasile Şerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bietul "Zdreanţă"

Cine credeţi că, se crede
C-ar fi cineva în viaţă?
Este cel ce nu se vede
Că nu-i alta decât "Zdreanţă"

Când unii, din interese,
Îl vorbesc de bine-n faţă
El se umflă şi îşi iese
Din fire; sărmanul "Zdreanţă"!

Dar de-ar şti c-aceiaşi semeni
Ce-azi în slavă îl ridică,
Mâine, doar cu schimb de termeni,
Ca pe-o "Zdreanţă" îl critică.

Şi de ce o lume-ntreagă
În eroare să se-afunde?
O, sub haină de-aur largă
Doar o "Zdreanţă" se ascunde...

Îmbătat de tămâierea
Linguşirii fără preget,
--Care-i mai dulce ca mierea--
Bietul "Zdreanţă", cu un deget,

Crezând că-i ceva în viaţă,
Socoteşte-n slaba-i minte,
--Bietul clovn, biata paiaţă!--
Că lumea o dă-nainte.

Cât i-ai spune că, în lume,
Nu e decât o paiaţă,
El consideră că-s glume.
"Zdreanţă" minte nu se-nvaţă...

poezie de Nicolae Martinescu (12 noiembrie 1981)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ce se hrăneşte omul cel nou

(După câteva gânduri de T.C. Upham)

Să nu aştepţi să vezi putere sfântă în viaţa-n care "eu" şi "mine" mai trăiesc,
Unde-i iubire numai pentru sine, dar ca să sufere sau ca să moară se feresc.
Aşa după cum nu aştepţi să vezi rodire de la un grâu ce nu l-ai semănat,
Să nu aştepţi nici roadă vieţii de sfinţire, unde viaţa veche nu ai îngropat.

Zoreşte deci şi dă-o-n grabă morţii, prin pironirea eului pe cruce
Şi vei găsi comori nebănuite, numai atunci când tu le-ai socotit pierdute.
Căci viaţa-n care eul şi firea lui cea veche n-au fost înjunghiate şi puse în mormânt,
Sămânţa învierii nu va avea de unde să încolţească, dacă nu-i mortul în pământ.

Să ştii: orice durere şi-amaruri înghiţite nu sunt decât putoarea fiinţei tale vechi,
E mortu-mbălsămat ce-l strângi cu drag la piept, în loc să-l laşi acolo, în groapa lui de veci.
Căci firea ta cea veche şi eul tău cel vechi sunt cuiul lui Pepelea, pe care vechiul şarpe,
Când ţi-e mai dragă lumea, atunci el îşi atârnă produsul lui ce-mparte miros şi iz de moarte.

Şi vrei să ştii concret ce-i "eu" şi "fire veche"? E timpul tău cel liber pe care-i cheltuieşti
Cu lucruri nelegate de cer şi de Isus; sunt banii tăi ce-i dai pentru plăceri lumeşti.
Şi este de asemeni şi ceea ce nu faci pentru nevoia celor din juru-ţi şi din lume,
E tot ce faci sau nu faci, pe care Dumnezeu ştii bine că n-ar pune însemn cu sfântu-I Nume.

Să nu uiţi deci că vine în inocente haine, ba chiar îţi va apare că e binevenit.
Dar întrebarea nu e cum este-n aparenţă, ci: care-i obârşia? De unde a sosit?
Iată deci cheia vieţii şi-a fericirii tale: viaţa nouă creşte din moartea celeilalte.
Grăbeşte deci de-ngraşă pământul vieţii noi, dând voia ta cea dârză, mereu, mereu la moarte.

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul poet

Pe o bancă veche,
Stă un bătrân poet.
Cu o carte în mână
Şi cu inima bătându-i tot mai încet.
Fulgi de gheaţă cad
Peste părul lui cărunt,
Ca peste un obiect uitat
Acolo de cineva, de mult.
Cu ochi trişti, dar de o blândeţe rară,
El citeşte cu glas dulce despre o frumoasă ţară.
Şi vocea lui răsună peste iarna grea,
Şi nimeni nu-l înţelege că lui îi este dor de ţara sa.
Toţi trec fără să-l ia în seamă
Dar el citeşte cu glas domol despre a sa mamă.
Despre un dor nemărginit,
Despre Vatra de unde a pornit.
Dar glasul lui să aude tot mai încet
Şi vântul mai tare bate, a obosit bătrânul poet,
Dar nu se încumetă să închidă a sa carte.

poezie de Vladimir Potlog (14 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigoi

Mi-e frig de mine şi m-alung
Dintr-un mormânt creat din lut
Cu margini galben colorat,
Şi cu pământul drept capac.

Sunt blestemat să mă accept...
Strigoi cu ochi şi oase moi,
Mă plimb slăbit printre morminte
În timp ce plâng nişte cuvinte.

Mă ţine cimitirul-n braţe
Cum ţine câmpul o paiaţă,
S-alung din sfintele morminte
De pe la cruci babe smintite.

Mă ceartă popa de necaz
Că umblu noaptea prin oraş
Doar cu cămaşa mea de in
Şi-o lumânare ca un fir.

Sunt vinovat de noaptea-mi tristă
Ce-apasă peste nefiinţă...
Sunt un strigoi creat din ploi
Ce mi-au spălat mormântu-n zori.

poezie de Vasile Şerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea cu Hiroshima

Pământ, pământ tăcut.
Tăcută,
cu pielea pârjolită, cu statura goală,
iertare, Hiroshima...
Iertare pentru fiecare pas
ce-atinge-o rană, rupe-o cicatrice...
Iertare pentru fiece privire,
ce - chiar de-i mângâioasă - doare...
Iertare pentru fiece cuvânt
ce tulbură văzduhu-n care-ţi cauţi
copiii,
noroadele de prunci pe veci pierduţi.
Mormânt
inexistent... Vânt... vânt... vânt... vânt...

Şi glasul lor, acum încet sunând,
din zi în zi mai stins,
numai în amintire...
O, cimitire
inexistente... inexistente...
De vrei să plângi, să nu poţi strânge-n braţe
măcar o urnă, un mormânt măcar...

Unde ţi-s pruncii, Hiroshima? Poate
în oceanul
de-argint nepăsător...
Poate-n cavoul infinit
al cerului...
Sau, poate, chiar pe-acest pământ
pe care-l calc...

...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul Surâsul Hiroshimei; 1958
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember eminescian

REMEMBER EMINESCIAN

Peste vremuri încercate
străbate un dor de-un veac,
de Luceafărul din carte,
ce din Cer priveşte-n Lac.

Un incurabil romantic,
spre astre plecând grăbit,
şi-a lăsat dor singuratic
în Luceafăr din zenit.

Rapsozi pe ogorul gliei
i-au pus versurile-n cânt,
cu ecoul poeziei
de dor doinit la mormânt.

În clinchetul de izvoare
plânge Basarabia
şi caută alinare
la mama România.

"Somnoroase păsărele"
închid pleoapa nopţilor
şi se înalţă la stele
înaripate de dor.

Teiul îşi scutură floarea
pe al său, pustiu mormânt,
de se întunecă zarea
sub norii bătuţi vânt.

La mormânt de criptă veche
se deapănă amintiri
despre poet nepereche
cu eternele iubiri.

Îngheţat de viscol arctic,
Luceafărul visător
duce-n univers galactic,
dor pe raze curgător.

Iunie 2014
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Luceafărul Eminescu (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ce tărâmuri...

Pe ce tărâmuri seacă izvoarele?
Se pare că acolo unde fiecare fărâmă de timp doare.
Pe ce tărâmuri seacă izvoarele?
Se pare că acolo unde nu mai străluceşte soarele.
Pe ce tărâmuri seacă izvoarele?
Se pare că acolo unde visul tău moare.
Pe ce tărâmuri seacă izvoarele?
Se pare că acolo unde ruga fierbinte nu mai are ascultare.

poezie de Ruxandra Dan din Fărâme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!