Tăcere de aur

Lin, pe apa de cleştar,
Doarme legănat un nufăr,
Ce-a fost alungat de-o stea
Pe un verde cufăr
Taci, nu te trezi, vis nu alunga,
Nu vreau să - l ucizi, nu articula!
Lună, noapte, stele,
Lângă lacuri... iele!
Liniştea amplifică poveştile,
In noaptea prelungă,
Când stele tremură-n undă
Ah, la ce bun cuvintele, tristele,
Alăute sparte?
Tăcerea deplină, despletita-n ape,
Cu surâs suav îşi piaptănă misterele,
Din ovalul lunii, până - n talpa humii
Apa de cleştar, oglinzi,
niciun val...
Numai în tăcere se ivesc iele!
Desculţ stai la pândă...
Nu te-apropia de undă!
Nu vorbi, nu ucide mistere!
Doar atunci aurul din tăcere
Capătă gustul de miere!

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din revista Boema, volumul Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere de aur

Lin, pe apa de cleştar,
Doarme legânat un nufăr
Fost-a aruncat de-o stea,
Pe un verde cufăr
Taci, nu mă trezi, vis nu alunga,
Nu vreau să -l ucizi, nu articula!
Lună, noapte, stele,
Lângă lacuri... iele
Liniştea amplifică poveştile
În noaptea prelungă,
Când stele tremură -n undă
Ah, la ce bun cuvintele, tristele,
Alăute sparte?
Tăcerea deplină, despletită-n ape,
Cu surâs suav, îşi piaptănă misterele,
Din ovalul lunii, până -n talpa lumii
Apă de cleştar, oglinzi, niciun val.
Numai în tăcere se ivesc iele!
Desculţ stai la pândă...
Nu te-apropia de undă!
Nu vorbi, nu ucide mistere!
Numai atunci, aurul din tăcere
Capătă gustul de miere.

poezie de Gorunescu V. Carmen Lidia din Nepublicată
Adăugat de Gorunescu V. Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat clopote

E ceasul două din noapte
Stelele pâlpâie, mor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună uşor.
Plânge prin somn tremurată
Ruga-ntr-o poartă de vis -
Mâna spre cer ridicată
Ceru-i de-acuma deschis.

Bat clopote
Bat înnoptări
Cuie şi spini
În depărtări
Bat clopote
Cerul e sus
Stai să te-nchini
Vine Isus.

Pace, e linişte, pace
Doarme şi vântu-ntre crini
Noaptea pe boltă-şi desface
Pânza de foc şi lumini.

Apele picură, multă
Caldă tăcere de vis
Îngerii tac şi ascultă
Ceru-i de-acuma deschis.

Bat clopote
Bat liniştit
Bat legănat
Spre răsărit
Bat clopote
Cerul e sus
Clopote bat
Vine Isus.

E ceasul două din noapte
Ruga mi-e plină de dor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună şi mor.

Valul se-aruncă din mare
Somnul din stele s-a dus
Fulgeră noaptea în zare
Vine-ntre îngeri Isus.

Bat clopote
Bat apăsat
Vântul din flori
A tremurat
Bat clopote
Cerul e sus
Fulger în zori
Vine Isus....

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spune luna, noapte bună!

Voi adormi strânsă-n braţele mele
Şi luna cu-n surâs îmi va vorbi de stele,
Îmi va vorbi de tine, de soarele din cer
Ce fuge în tristeţe când cerne ea mister
Şi pe-negrita boltă doar ea cu păr bălai
Apropie pământul cu florile de mai
Şi-i pune o cunună, în jur lumină blândă,
Să doarmă în tăcerea a nopţii haină surdă.

Îmi spune luna-n şoaptă:,, noapte bună!"
Eu o privesc cu zâmbet, admir a ei cunună,
O-admir într-o tăcere ce-mi pregăteşte somn
Cu stelele surate, privesc cerul s-adorm,
Închid pe ochii-mi pleoape, le mai deschid puţin,
Zâmbesc la lună şoapte şi ochi deschişi mai ţin,
Mă mai foiesc puţin şi iar nu mă mai mişc,
Apoi se-ntâmplă totul şi nu mai ştiu nimic.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte cu iele

Într-o trăsură din lemn de soc,
caii de foc poartă, eteric, în noapte,
Sânzienele redeşteptate.
Alunecând pe trei raze de lumină,
Catrina, Marina şi Zalina
îşi revarsă pletele,
îşi împletesc degetele
şi, în legănat uşor,
ies dintre razele stelelor...
La lumina picurând din lună,
rup cu tăcerea cântecului
liniştea din poiana cerbului...
Ele dansează împreună,
se rotesc în cerc,
apoi până la ziuă petrec,
învăluite în vestmintele
vaporoase, iluzorii, de mătase.
Ascunsă, la poartă, după un par,
în care atârnă, real,
o căpăţână de cal,
m-am văzut atât de mică şi banală,
încercând să le ating,
la picioare, clopoţeii de argint.
La cântatul de cocoşi obraznici,
caii de foc s-au pregătit
să facă întoarsă calea, falnici,
lăsându-ne
din Noaptea de Sânziene
numai miturile perene.
Pătrunsă de vis,
geana gândului am deschis,
pentru a pricepe că numai
Sânzienele pot să atingă,
cu mâna stângă,
din înaltul cerului,
Toarta Pământului...
Pe tine, cel ce le-ai văzut,
ca să nu te atingă păcatul,
până în zori spală-te în rouă,
la lumină de lună nouă...

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silentium nocturn

Taci, să s-audă noaptea care vine!
Taci, să s-audă pasul ei sfios!
De-acum începe-alt glas să cânte-n mine,
De-acuma glasul tău e de prisos.

Tăcere! Numai noaptea să cuvânte!
Ea singură cu glasul ei sonor!
Tu stai şi-ascultă-n pajişte ce vânt e,
Ce vânt însângerat, prevestitor.

Nu te mişca! Să nu cumva să scape
Urechii mele glasu-acela pur
Pe care îl aud tot mai aproape
Şi tot mai clar, mai fără de-nconjur.

Nu tulbura cu sunetele tale
Această gravă muzică de sus,
Mai bine taci sub vastele portale
Sub care stai cu umărul adus.

Mai bine taci în noaptea care vine
Şi-n care-atâtea patimi mari se nasc.
Din nepătrunsa, larga-ntunecime
Nu poţi să ştii ce noi dureri mă pasc.

Iubito!-n noaptea asta-mpărătească
Numai tăcerea las-o să vorbească!

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre stele

Plutesc şi zbor
spre cer, spre stele.
M-alină ne-ncetat
un gând ascuns de iele;
aş vrea să-l ştiu,
dar nu-l cunosc...
căci e departe.
Este-n stele
şi numai astrele îl ştiu.
Să merg încet pe scară,
să iau ce nimeni
nu ar lua.
O stea!
Şi nu povara.
Plutesc şi zbor
spre cer, spre stele.
Este un vis visat...
sunt gândurile mele.

poezie de Irina Matei
Adăugat de Claudia Antoche
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taci

Taci!
Nu vreau niciun cuvânt
De ce s-arunci în vânt
Cu vorbe.

Taci!
Iar veşnicu-ţi fior
De-o da vreun semn de dor
Eu am să-l prind din zbor.

Taci!
Şi noaptea de poveşti
Nicicând să n-o trezeşti
Cu vorbe.

Taci!
Şi lasă-ţi ochii grei
Să-noate-n ochii mei
Şi-am să-nţeleg ce vrei.

Taci!
Că-n lume n-am văzut
Nicicând un vis născut
Din vorbe.

Taci!
Cuvintele de spus
Mai mult de două nu-s
De ce vorbeşti în plus?

Taci!
Şi noaptea de poveşti
Nicicând să n-o trezeşti
Cu vorbe.

Taci!
Iar de mă porţi în gând
Şi dorul ţi-e flămând
Vreau să mi-o spui tăcând.

cântec interpretat de Doina Limbăşanu, muzica de Vasile Veselovski, versuri de Doina Limbăşanu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin

În noaptea, când luna e plină
Pânză de păianjen Ţes în lumină,
Cu fiecare tăcere
De gând,
Cu fiecare lacrimă
Curgând.
Când liniştea e deplină
Ţes fuioare
Din aripi de lună.
Suflet-mi suspină
Când gândul fuge,
Se aşează
Pe raze de lună.

poezie de Netty Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mac de neuitare

Plăsmuiri năuce se aştern grăbite,
Între zi şi noapte pe cărări de fum,
Printre geana lunii, stele rătăcite,
Se strecoară palid între foi de-album.

Te petrec cu gândul, şterg indiferenţe,
Din miraj sentinţa iernii a rămas,
Florile de gheaţă scriu cu ger absenţe,
Cer fardat cu iele ţes un bun rămas.

Îţi trimit eşarfe ninse cu tăcere
Şi un stol de vise ca un ultim dar,
Resturi de iluzii, n-am nimic a-ţi cere,
Brume de-amintire fi-vor în zadar!

Te vor ţine-n braţe aripi de himere,
Vei păstra sărutul ultim, de sfârşit,
Inserări albastre, crudă mângâiere
Vor durea o clipă. Uită! Te-am iubit!

Te va duce trenul într-o gară ninsă,
Buze-nzăpezite îţi vor amorţi,
Îţi voi fi de-a pururi lacrimă ne-nvinsă,
Nici îngheţ, nici stele nu vom împarţi!

Am să chem un înger rana să-ţi aline,
Eu voi fi departe, mac de neuitare,
De-ţi va plânge dorul, caută-mă în tine,
Nufăr de iubire, stins din nepăsare.

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză şi devenire

Am fost de dinainte de vreun fals
Când nici un pom nu cunoscuse floarea
Şi nu se inventase sărbătoarea
Ovul şi spermatozoid, dansând un vals...

Am fost bătrân, matur şi tânăr, şi fugar
Şi obosit, şi odihnit, şi crud
Şi hămesit, şi-ndestulat, şi ud
Plouat, uscat, iubit, urât, avar...

Am fost micuţ, cât bobul de muştar
Şi mare-am fost, semeţ cât un sequoia
La Termopile am luptat, la Troia,
Şi paznic la Palatul de Cleştar...

Am fost în tot ce vezi, am fost în toate
Văzute, nevăzute, zi şi noapte
Am fost în zarvă mare, printre şoapte,
Am fost în nedreptate şi-n dreptate.

Am scris frumos, am scris urât, am plâns
Am râs, am suferit, m-am bucurat,
Am câştigat, am şi pierdut şi am lucrat
Şi-am lenevit, şi m-am aprins, m-am stins...

Şi am să plec de-aici, dintr-o sclavie
De necuprins cu ajutorul minţii
Cum ne-nţeles incendiază sfinţii
Aripi de îngeri, iad şi evlavie...

Mă voi întoarce slobod printre iele
Şi pentru reabilitarea bună
Le voi dona sub galben clar de lună
O cârpă de şters praful de pe stele...

poezie de Petrică Conceatu (16 mai 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere ( extrase)

Păstrează tăcerea,
Numai Mâinile Domnului
Îţi pot ridica
Greutăţile de pe inimă.

Am făcut un jurământ al tăcerii
Şi limba mea este legată,
Şi, totuşi, eu sunt cel care,
Fără cuvinte, vorbeşte
În seara asta.

Cuvintele trebuie eliminate.
Numai atunci poţi fi tăcere.
Inima Mea îşi duce degetul
La buze pentru a spune:
Păstrează tăcerea,
Acesta nu este un timp pentru a vorbi,
Acesta nu este un timp pentru a plânge.

Tăcerea este un ocean.
Vorbirea este un râu.
Când oceanul te caută,
Nu folosi limbajul râului.
Ascultă oceanul,
Pune capăt discursurilor încărcate de larmă.

În tăcere există elocvenţă.
Încetează să împleteşti vorbe
Şi vei vedea cum lumea
Devine alta, mai bună.

Există o cale între voce şi prezenţă
Pe unde curg informaţiile.
În disciplina tăcerii aceasta se deschide,
Când apare vorbăria fără rost ea se închide.

În această prezenţă cuvintele obişnuite
Sunt doar bolboroseală;
Iar bolboroseala, un substitut al vederii.

Păstrează tăcerea, fii mut;
Dacă nu ai devenit încă
Vocea Domnului
Fii o ureche.

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mi-am zidit menirea în slovă

Când mi-am zidit menirea în slovă
În versuri îmi pusei iubirea slovei
Prin cântec am oftat la gura sobei
Şi neamul l-am slujit fără de păcat.

Dar mi-am luat bocceaua in spate
Şi-n lume iarăşi am plecat străin în cele state
Unde unit e doar cuvântul
Cel scris cu sângele albastru.

Atunci când bate vântul
Pe-o frunză verde de arţar
Şi un crâmpei din cerul de-alabastru
Iluminează veacul în noaptea de cleştar.

Când mi-am zidit menirea în slovă
Uitând c-amarul n-are pic de rouă
Să-mi picure în suflet miere iar
Doar se preschimbă în zori de chihlimbar.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slove desferecate

pe strune de cobză transcend în delir
mă ondulez pe romanţa dorurilor mele
am băut în zori rouă de trandafir
în noaptea nebună am dănţuit cu iele.

tristeţea bătrâneţii pe câmp o răsfir
să ardă sub raze de pogorâte stele
cerul mă acoperă-i albastru patrafir
ascunzâd sub lună gândurile rele.

vorbesc cu cerul prin telefonic fir
cât încă nu-s lut de oale şi ulcele
Eros mă linişteşte parcă-s un zefir
mângâi harul zilei îl absorb sub piele.

am băut în zori rouă de trandafir
în noaptea nebună am dănţuit cu iele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silentium!...

Taci molcolm, nu trezi nici dor
Adânc în suflet, nici fior,
Căci ele scapără şi pier,
Precum luceferii din cer
Răsar ca să apună iar,
Tu taci şi ia aminte doar.

Simţirea cui să ţi-o încrezi?
Iar când te doare, să nu crezi
Că alţii te-au şi înţeles.
Un gând rostit e un eres...
Nu sparge unda de cleştar,
Tu taci şi soarbe-i vlaga doar.

Rămâi în sinea ta ascuns,
De vise tainice pătruns,
Căci visele se sting curând
Când lumea prinde glas şi când
Lumina zilei vine iar,
Tu taci şi ia aminte doar.

poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritmul pandorei

Dansează cu mine în nopţi fermecate
şi hai să intrăm în sălbatica horă
a ielelor mândre, dorite,-aşteptate,
de fauni ce tremură-n ritm de pandoră.

Să-ncingem pământul, să facem s-apară,
sub paşi strecuraţi printre raze de lună,
din recele iernii, preludii de vară,
din voaluri de noapte să facem cunună.

Să fim: eu, un faun, iar tu, printre iele
aceea pe care o-aştept să-mi arate
ieşirea-mpreună din visele mele
în viaţa reală ce-adună din toate.

Ne fie pandora şi dansul plăcere
în lumile-ascunse în nopţi de tăcere.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere-n timp

Tac şi tac în liniştea din mine
Mereu, cum face floarea de Mac,
Suflă vântul, o scutură când vine,
Planează uşor, departe pe lac!

Sunt uitată-n gânduri- tăcute,
Amestecate cuvinte neştiute,
Pierdută, înot-n marea de cuvinte
Oare? De nimeni neştiute??!

Mintea are nevoie uneori să tacă
Pe când, viaţă numai de prezent,
Însă cuvintele, de DOR pleacă
Rătăcesc - cărări de tmp- orizont.

Privesc- n golul din tăcere
Este o mare linişte albastră,
Eter plăsmuit de vise efemere
Fantome privesc pe fereastră!

Taci minte-n tăcere... Taci?!
Barca mă plimbă pe nisip pustiu,
Vreau unde înfloreşte iubirea de maci
La răscruce de DOR, mereu să fiu!

poezie de Ileana Puşcaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzie

La decantarea zilei de noapte,
Am simţit parfumul tău, atât de aproape,
Ca o iluzie ce se dizolvă în
pânza neagră
Stropi de nelinişte, spaimă nedefinită,
De a nu trezi o durere abia aţipită

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din volumul de versuri Pasagere clipe, Poezii (2017)
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru îndrăgostiţi

Pierduţi în nopţi cu plină lună,
Mereu ţinânu-se de mână,
Sub ploi de vis, prin ploi de tei,
Îndrăgostiţi trec pe alei.
Doar luna-şi varsă în tăcere,
Deasupra lor, aleasa miere
Pe când în suflet li se zbate
Un tainic univers de şoapte.

Pierduţi în nopţi cu plină lună,
Cu lira sufletului, până
În neuitatele tăceri,
Se-ascund şi azi, la fel ca ieri.
Precum un talisman, sărutul,
Încununează începutul.
Cuminţi, sub dulci îmbrăţişări,
Vor fi-mpreună până-n zori.

Mereu ţinându-se de mână,
Cântul iubirilor îngână
Pe bănci de lemn pictate-n gri...
Numai bătaia inimii
Se-aude grav şi sacadat.
Atâţia tineri s-au plimbat
Pe sub coroanele de tei...
Pe bancă, au rămas doar ei.

Sub ploi de vis, prin ploi de tei,
Vor trece pruncii lor, ca ei.
Perechi de-ndrăgostiţi cuminţi,
Mereu la fel de fericiţi.
Cântec de flaut trece-n noapte...
Cad flori de tei îmbrăţişate,
Mai suflă vântul şi... tresar,
Apoi, la tâmplele de jar,

Îndrăgostiţi trec pe alei...
Poete, vino dacă vrei!
Pictează fericirea-n vers!
Nectarul vieţii l-ai cules?
Priveşte-l, ia-l din ochii lor!
Un roi de fluturi trece-n zbor –
O zbatere de gene, poate,
În rest tăcere... lună... noapte.

Doar luna-şi varsă în tăcere
Ploi de dorinţi şi visul cerne
Lumina-n muguri de cenuşă...
Deschide-a sufletului uşă!
Nu-nnoura cu lacrimi azi
Coroanele de jad din brazi,
Ci lasă-i cale să coboare
Precum un râu, spre teiu-n floare.

Deasupra lor aleasă miere
Îşi varsă laptele de stele.
Pe bancă văd dormind cuminţi
Însângeraţi de-a lor dorinţi,
Doi tineri blonzi... Stau mână-n mână
Şi rodul dragostei adună.
Deodată-i lumea tei în floare
Şi plouă flori de tei din soare.

Pe când în suflet li se zbate
Un fluture pribeag de şoapte
Pe banca de sub tei se-aşează
Şi ca un prunc firav visează.
La tâmple râuri de argint
Se scurg... Tu nu ai socotit:
Întoarce-ţi-vă amâdoi,
Sub teiu-n floare, numai voi.

Un tainic univers de şoapte,
Clepsidra cioburilor sparte,
Zarea tăiată în felii,
Timpul din care nu mai vii,
Lumină şi întunecare
Şi lacrimă şi întristare,
Vor fi doar amintiri cândva,
Iar teiul... nu va exista.

Un tainic univers de şoapte,
Pe când în suflet li se zbate
Deasupra lor, aleasa miere,
Doar luna-şi varsă în tăcere.
Îndrăgostiţi trec pe alei
Sub ploi de vis, prin ploi de tei,
Mereu ţinându-se de mână,
Pierduţi în nopţi cu plină lună.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand ploaia cade pe sub stele

Când ploaia cade pe sub stele
Şi picuri reci ne ard căzând,
Tu plângi atunci, eu plâng cu tine -
În gând... să nu mă vezi plângând.
Iar dacă ploaia încetează,
Surâsu-ntrezărit pe chipul tău
Alungă norii şi din stele
Dispar ades părerile de rău;
Cu genele-obosite de tăcere,
Cu ochii aţintiţi mereu în carte,
Cu gândul amorţit în regăsire,
Eu sunt aici, tu însă tot departe.

poezie de Carmen Comloşan
Adăugat de Carmen Comloşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineţi de lut

Mi s-a prins călcâiu-n scai, când spre stele mă mânai, ca pe-o turmă de iluzii,
Macii sângerau tacit, prea târziu au înflorit, pe o mare de confuzii.

Şchiopătând, printre scaieţi, numai licuricii beţi, de blestemu-atâtor iele,
S-au oprit din luminat şi am stat cu ei la sfat. Aveam zborul în atele.

S-a făcut târziu în noi, ca-ntr-o noapte cu strigoi şi s-au încruntat copacii,
Aruncând cu verde-n sus, suspinau după apus; se hrăneau cu el toţi dracii.

O bucată de-asfinţit, dorul mi-a mărturisit şi l-am aşternut pe gleznă-
Era linişte de rai şi-n câlcâiul meu şi-n scai, numai cucuveaua-n beznă,

Un reqviem mai îngâna, mai murise înc-o stea, tocmai când ploua cu stele...
Vino noapte, să mai uit, dimineţile de lut, când răsar printre zăbrele!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!