Glossă pentru îndrăgostiți
Pierduți în nopți cu plină lună,
Mereu ținânu-se de mână,
Sub ploi de vis, prin ploi de tei,
Îndrăgostiți trec pe alei.
Doar luna-și varsă în tăcere,
Deasupra lor, aleasa miere
Pe când în suflet li se zbate
Un tainic univers de șoapte.
Pierduți în nopți cu plină lună,
Cu lira sufletului, până
În neuitatele tăceri,
Se-ascund și azi, la fel ca ieri.
Precum un talisman, sărutul,
Încununează începutul.
Cuminți, sub dulci îmbrățișări,
Vor fi-mpreună până-n zori.
Mereu ținându-se de mână,
Cântul iubirilor îngână
Pe bănci de lemn pictate-n gri...
Numai bătaia inimii
Se-aude grav și sacadat.
Atâția tineri s-au plimbat
Pe sub coroanele de tei...
Pe bancă, au rămas doar ei.
Sub ploi de vis, prin ploi de tei,
Vor trece pruncii lor, ca ei.
Perechi de-ndrăgostiți cuminți,
Mereu la fel de fericiți.
Cântec de flaut trece-n noapte...
Cad flori de tei îmbrățișate,
Mai suflă vântul și... tresar,
Apoi, la tâmplele de jar,
Îndrăgostiți trec pe alei...
Poete, vino dacă vrei!
Pictează fericirea-n vers!
Nectarul vieții l-ai cules?
Privește-l, ia-l din ochii lor!
Un roi de fluturi trece-n zbor
O zbatere de gene, poate,
În rest tăcere... lună... noapte.
Doar luna-și varsă în tăcere
Ploi de dorinți și visul cerne
Lumina-n muguri de cenușă...
Deschide-a sufletului ușă!
Nu-nnoura cu lacrimi azi
Coroanele de jad din brazi,
Ci lasă-i cale să coboare
Precum un râu, spre teiu-n floare.
Deasupra lor aleasă miere
Își varsă laptele de stele.
Pe bancă văd dormind cuminți
Însângerați de-a lor dorinți,
Doi tineri blonzi... Stau mână-n mână
Și rodul dragostei adună.
Deodată-i lumea tei în floare
Și plouă flori de tei din soare.
Pe când în suflet li se zbate
Un fluture pribeag de șoapte
Pe banca de sub tei se-așează
Și ca un prunc firav visează.
La tâmple râuri de argint
Se scurg... Tu nu ai socotit:
Întoarce-ți-vă amâdoi,
Sub teiu-n floare, numai voi.
Un tainic univers de șoapte,
Clepsidra cioburilor sparte,
Zarea tăiată în felii,
Timpul din care nu mai vii,
Lumină și întunecare
Și lacrimă și întristare,
Vor fi doar amintiri cândva,
Iar teiul... nu va exista.
Un tainic univers de șoapte,
Pe când în suflet li se zbate
Deasupra lor, aleasa miere,
Doar luna-și varsă în tăcere.
Îndrăgostiți trec pe alei
Sub ploi de vis, prin ploi de tei,
Mereu ținându-se de mână,
Pierduți în nopți cu plină lună.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.