Tăcere de aur
Lin, pe apa de cleștar,
Doarme legănat un nufăr,
Ce-a fost alungat de-o stea
Pe un verde cufăr
Taci, nu te trezi, vis nu alunga,
Nu vreau să - l ucizi, nu articula!
Lună, noapte, stele,
Lângă lacuri... iele!
Liniștea amplifică poveștile,
In noaptea prelungă,
Când stele tremură-n undă
Ah, la ce bun cuvintele, tristele,
Alăute sparte?
Tăcerea deplină, despletita-n ape,
Cu surâs suav își piaptănă misterele,
Din ovalul lunii, până - n talpa humii
Apa de cleștar, oglinzi,
niciun val...
Numai în tăcere se ivesc iele!
Desculț stai la pândă...
Nu te-apropia de undă!
Nu vorbi, nu ucide mistere!
Doar atunci aurul din tăcere
Capătă gustul de miere!
poezie de Gorunescu Carmen Lidia din revista Boema, volumul Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gorunescu Carmen Lidia. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.