
Oglindire
Măi, bădie, ochii mei,
fu o zi, floare de tei,
stam în vară, căprioară,
cu privirea, Mărioară,
ce își scălda în oglindă,
dorul mut, blocat în tindă.
Albă ca o porunbiță
cu vise de copiliță,
am lăsat în prag de zi,
albastrul din ciocârlii,
din care-mi facusem ceas,
pentru lumea de sub pas.
Măi, bădie, de pe mal,
în tăcere e un cal,
ce nechează cu tărie,
saltă peste gropi o mie,
să doboare în mișcare,
povara de pe spinare.
Am visat într-o vâltoare,
că te-nconjurase, boare,
ce sădiseși în lut moale,
să te prindă de la poale,
să te ia pe cale deasă,
poteca să o tot țeasă,
punte până la străbuni,
cu viața să o-ncununi.
De aici, din înserare,
nu aud ce este-n zare,
M-am suit pe o ivire,
parcă-s dincolo de fire,
te-am lăsat să joci în stei,
ce ți-e drag, în cort să iei,
căci ce este pe pământ,
se naște din sfânt Cuvânt.
De e viața-n plan divin,
Aerul miroase a crin.(12.11.2023-Iulia Dragomir)
poezie de Iulia Dragomir (12 noiembrie 2023)
Adăugat de Iulia Dragomir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre seară
- poezii despre ochi
- poezii despre naștere
- poezii despre mișcare
Citate similare

Firescul
Doar așa am simțit că s-au deschis canalele de navigat pe fluviul credinței în verde,
prin îmbrățișarea frunzelor însetate de lumină.
Era singura cale de cufundare a sufletului în aerul înmiresmat de înfloriri.
Veneau dăruirile eului în graba cuprinderii de intimitatea foșnetelor.
De o mână, mă trăgeau în adâncuri nesațiul respirațiilor,
de alta, mă zvârlea la pragul dintre anotimpuri variația gradelor
M-am înfășurat în scoarța brăzdată de vremuri,
să ricoșeze în pustiu iuțimea aprinderii.
Cu cât creștea temperatura, cu atât mai puternic se înfigeau în crăpături sulițe albe,
clătintând din temelii lumina și întunericul.
Între ramuri, dincolo de coajă, trunchiul păstrează în renașteri rodul vieții.
Lăuntrul primește în tăcere firescul. (Iulia Dragomir)
poezie de Iulia Dragomir (25 aprilie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre verde, poezii despre temperatură, poezii despre suflet, poezii despre intimitate sau poezii despre frunze

Colindul ploii
Colindul ploii
Leru-i ler, pecete sfântă,
îngerii din ceruri cântă,
Stau de strajă la hotare
Tremură și câmp și zare.
Leru-i ler, mir de lumină,
Tu ne ții, Doamne, de mână,
Ne ridici dintre ruine,
Cu brațe de doruri pline.
Ne dai pită, ne dai sare,
Ardem ca o lumânare,
Pe genunchi ne pui cetate.
Scrii în noi cu bunătate.
Blânde Tată, cu iubire,
Ne salți zilnic peste fire,
Stăm în palma de rodiri,
Și gustăm din Fericiri.
Leru-i ler, de sărbători,
Sufletul miroase a flori.
(12-13 oct. 2020-Iulia Dragomir)
poezie de Iulia Dragomir (12 octombrie 2020)
Adăugat de Iulia Dragomir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre timp, poezii despre tată, poezii despre sărbători, poezii despre pâine, poezii despre ploaie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Vis de iarnă
Te-am visat, dragostea mea,
îndrăgostit de albastrul cerului meu,
unica zare în care îți plutește galeș lumina,
ca o pasăre ce nu doarme niciodată fără aer sub aripi,
numai dor, fără zbor, numai dor.
Te-am visat, inima mea scumpă,
trup de copac cu ramuri rânduri
înfrunzindu-mi pădurea orfană de verde,
călcându-mi cu însoleiri lutul, cu miresme de fructă albă și fluturi reînviați raze solare.
Te-am visat, sufletul meu,
ca atunci când îl visez pe Dumnezeu,
mereu și mereu fără chip doar adiere de iubire prin nări și în ochi,
doar murmur dulceag cu gust de lapte și de miere,
boare peste căruntu-mi apăsat de secunde.
Te-am visat, suflul gurii mele,
se făcea că îți spuneam pe numele mic, Mângâiere,
și te respiram atlant
trupul meu devenea tot mai mare până când ieșeam din el
până când universul se umplea de bucăți de noi, surplus de iubire
de bătăile inimii mele albe și de albastrul sângelui tău.
Se întorc din învieri fluturi pe jos ca să vadă.
Ah, ce copil îți voi naște.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre zbor, poezii despre inimă, poezii despre alb sau poezii despre trup și suflet

Miroase a tine
Miroase a tine
Recunosc tăcerea aceasta.
Miroase a tulburare, undeva între rugăciune și parfum de femeie.
Are o ușă lemnoasă și-o cheie.
S-a lipit de fundul pământului să nu i se audă pasul.
Și... lucru curios! Îi aud glasul!
Miroase a lună sărutată de pe muntele vestit, a repetiție în valsul sorocit.
O văd prin geamul vremii cum își mută în copaci privirea.
E în natura ei s-adulmece zidirea.
Are un tulnic ce-și ridică între dealuri gâtul alungit.
Dintre talazuri și pontoane, cu privirea fixă, s-a ivit.
E grijă pentru timpul nevoit să treacă prin tunel, pusă la urechea verii cercel.
Miroase a dor de împăcare cu sine. Veghează. Uită-te la ea bine! Miroase a tine! (23 iulie 2019-Iulia Dragomir)
poezie de Iulia Dragomir (23 iulie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre vals, poezii despre urechi, poezii despre sărut, poezii despre religie, poezii despre natură sau poezii despre munți

Popas
Și am tăcut căci timpul mi-a vorbit
cu pașii apăsați în așteptare,
Am ascultat cum trece viața albă,
departe de chemările plenare.
Am pus în ac copilăria verde
cu ale sale vise temerare
și-am luat în palme gândul, floare,
să intru-n peștera cu gust de vânt,
să mă privesc cu tot ce fac, ce am, ce sunt.
După atâtea alergări în labirintul, ceas,
m-am așezat în cuibul de tăceri, popas,
să scutur de poveri strânsura,
să aflu care mi-e măsura
din care pot să urc la Dumnezeu firesc
În împăcare, aștept, dintre nevrednicii, să cresc.
poezie de Iulia Dragomir (13 martie 2024)
Adăugat de Iulia Dragomir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre vorbire sau poezii despre speologie

Crucificare
Lunecam pe firul nopții în mătasea nemăsurată de croieli.
Luminile ochilor se împleteau mistuitor.
Am băut clipele până la fund. Ce fior!
Și când eram aproape, mi-era dor!
Am făcut cort de zvâcniri, de retrageri în răsărit, în apus,
am făcut slalom între vise și pământ,
izvor de tăceri, de cuvânt.
Păreau orele fără sfârșit,
se oprea timpul în loc. Ce nadir, ce zenit!
M-am izbit de luceferi și zmei,
m-am pierdut pe cărările ochilor,
de povestea inimii, sclipitori, grei.
Am plutit pe covorul de aur și lut,
lumina și frigul am gustat,
ca pe vinul împărtășaniei,
poemul anilor, am băut,
din cap până-n călcâie,
pe viață și pe moarte, în toate cele,
iubire, te-am primit,
te-am căutat. Ai uitat?
Când am căzut din copacul uimit,
erai demult la pânda de hambar cu fân cosit.
Am auzit cum secerau de dincolo de căutări pribegiile în visări.
În ce se-ncredințează gândul cu statornic glas?
Din tot făcutul, la-mpărtășiri de sens,
în crucificări, ce-a rămas?
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crucificare, poezii despre vin, poezii despre sfârșit sau poezii despre poezie

Toamnă
Visam că te prindeam în mâini și dispăreai, o boare,
să nu te văd, să nu te știe vreo ninsoare,
să mă uimești, să îmi arăți ce poți dintr-o mișcare,
iau ca reper văzutul pentru mare.
Când în tăcere se cufundă timpul,
întorc pe față, dos, și ploaia și răgazul,
Nici nu mai știu cum clipocește iazul,
Ascult răspunsul verii, hotărârea, nimbul.
Am luat în palme ce s-a strâns în dar,
ce taine și ce raze au umplut odaia,
și, uite, m-am unit cu vântul, ploaia,
ud rădăcina clipelor cu viața la hotar.
Și de-ai adus în cântec vechiul drum,
plimbări peste tărâmul neștiut de bal,
să mă ridici din ape ca pe un pocal,
voi fi băută-ncet, din azi în azi, de-acum...
poezie de Iulia Dragomir din Literatura de azi (7 septembrie 2022)
Adăugat de Iulia Dragomir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre plimbare sau poezii despre ninsoare

Privirea, logos sfânt
De-ți este bine,
nici nu mai contează
în ce cochilii se strecoară luna
să soarbă dintre ierburi seva dulce,
Ia din tăcere cetera, gorduna,
și lasă capu-n iasomie să se culce!
De-ți este bine,
stai în luntrea sufletului, leagăn sfânt,
cu flori de măr șoptindu-ți despre vreme,
culege bucuriile din cer, de pe pământ,
Ia ce-i mai bun din viață, nu te teme!
De-ți este bine, binele se-mparte
cu-ntreaga fire, logosul cerat,
sunt zâmbetul ce se așterne, alfabet înaripat,
cu inima îți scriu din ochi poemul,
care-n povestea vieții te-a-ntrupat.
poezie de Iulia Dragomir (27 martie 2023)
Adăugat de Iulia Dragomir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet

Candela
Dintre toate ferestrele, cel mai mult îmi place
să deschid ochii spre sufletul nucetului
în care se oxigenează orânduirile basmelor.
Dintre toate zidurile, cel mai mult îmi place
să mă las înțărmurită de zidul intimității
care păstreză între parfumuri
descoperirea magnoliilor crescute înlăuntru.
E un acord tacit între tei și pământ,
să înflorească pe aleea poemelor.
Dintre toate arderile,
cel mai mult mă încălzește jarul iubirii.
Scânteiază din tălpi până dincolo de moarte.
Mă mișcă după lumina din călcâiul timpului.
Mă aprinde candelă în căminul vieții!
Iulia Dragomir
poezie de Iulia Dragomir (8 iunie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre descoperiri

Și să rămâi
Știm că ne vezi Bădie de dincolo de stele
Cum îi cântăm în strună și-n slovă la străin
Și cum se unduiește pe ritmuri de manele
O națiune altfel decât sperai să fim.
Știm că privești Bădie din lumile celeste,
La epigoni de astăzi, de ieri și de oricând,
Cum își trăiesc prezentul atâta cât mai este,
Încrâncenați în glorii ca spinii pe mormânt.
Știm că le-auzi cuvântul sofisticat ambiguu,
Îți simt din gust amarul și mila din surâs,
Căci limba românească azi demnă e de plâns,
Din dulce și frumoasă ajuns-a un reziduu.
Și iartă-ne Bădie că ți-am știrbit onorul,
Pe care cum ne ține întunecarea minții,
Frustrarea infantilă ori ne-mplinit amorul
Ori mama de bătaie ce nu ne-au dat părinții.
Astăzi la ceas de taină a veacului ce poartă
Numele tău Bădie cu litere de jar,
Nădăjduind în schisma de sine și de soartă,
Mărturisim botezul din Tei întru Stejar.
Și să rămâi Bădie reper al simplității,
Clarvăzător al lumii și-al vecilor de veci
Idol prezent, luceafăr, consemn al unității
Și necuprins cu mintea de capetele seci.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre țări, poezii despre trecut, poezii despre stele, poezii despre stejari, poezii despre ritm sau poezii despre plâns

Privire
Dintr-o străveche lume ce mă umple cu priviri de vis,
Zăresc lunatice izvoare despletite-n scris,
Iau din strâmtori și din zigzagul apelor năvodul,
În suflet crește făr' de-opreliști sărutarea vieții, rodul.
Aveai trei case și erai înconjurat de iele,
Îți fluierau în coastă pribegiri rebele,
Mă apărai cu glas și scut de heruvim,
În inima Lui Dumnezeu ne întâlnim,
căci ce-i născut în har și dar divin,
Rămâne-n lumea dragostei deplin.(17.06.2022-Iulia Dragomir)
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Iulia Dragomir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pescuit sau poezii despre creștere

Aerul gândului
Nu știu dacă-i urare, blestem sau binecuvântare
ce caută aerul să cuprindă între respirații
când bate câmpia coaptă de perdeaua anilor
cu lancea pregătită de spintecări,
ca trenul în tunel, deraiat, avariat, accelerat,
năpustindu-se pe dealuri, pe văi,
piston peste timpuri.
Strigă în piatra timpanului din toate clipele:
Taci ca noaptea și totuși mă inunzi,
lacrimă de izvorât devenirea la masa cerului întru voioșia crestei.
Ia voalul cântului,
să se umple rotunjimea saltului de chemarea sâmburilor
să calci aerul precum apa,
să-ți desfac aripile pentru zbor! (15.04.2020-Iulia Dragomir)
poezie de Iulia Dragomir (15 aprilie 2020)
Adăugat de Iulia Dragomir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre urări, poezii despre trenuri, poezii despre noapte, poezii despre gânduri sau poezii despre devenire
Ploaie
Ploaia, buruiană deasă,
vrea pământ de cer să țeasă,
și pe vechi și-atâtea căi
ploaia șterge pașii tăi ...
Pe unde-am iubit odată
crește buruiana beată,
părul tău se stinge-n ploi,
nu mai știm nici noi de noi,
și ca ploaie, și ca vânt,
ne tot pierdem în pământ ...
poezie clasică de Mihu Dragomir
Adăugat de Ion Bogdan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, citate de Mihu Dragomir despre iubire sau poezii despre alcoolism
Miresme
Căruțele-au lăsat pe stradă paie
și blocurile s-au înmiresmat.
Aș strânge-aceste raze în odaie,
le-aș presăra pe pernă și în pat,
și la întâiul ceas de dimineață,
acoperit de vise ca de-un nor,
să mă trezesc c-un fir de pai pe față
și, buimăcit, să caut un izvor.
poezie de Mihu Dragomir din Stelele așteaptă pământul (1961)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață sau poezii despre ceas

Confesiune
Două cuvinte cât o mie de ceasuri se prelingeau în atingeri diafane
până la marginea curcubeului.
Două cuvinte cât sufletul poemelor se azvârleau cascadă din vârful trăirii,
trambulină de adâncit în continente degetele urmelor.
Două cuvinte cât stelele strălucinde
se rostogoleau pe calea flămândă de lună.
Se dezbrăcau de umbre, torțe de sădit la ușa pieptului,
modelând în ispitire pereții gândurilor.
Două cuvinte cât spiritul naturii mișcă între buze aerul universului.
În și dincolo de auz, își lămuresc conturul între bătăile inimii. (2.07.2020-Iulia Dragomir)
poezie de Iulia Dragomir (2 iulie 2020)
Adăugat de Iulia Dragomir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre puls sau poezii despre degete

Dar divin
Ninge... fluturi de mătase
Mi-au intrat în ochi și-n oase,
Se preumblă peste râu,
Și în sus și până-n brâu,
Ninge-n așteptare mută,
Dorul în priviri s-ascută,
Mă împinge peste oră
În perdea multicoloră,
Printre arme cerești, steme,
N-am de ce a mă mai teme.
În războiul nevăzut,
Domnul care e mereu tăcut,
Ne ridică-n palma Sa,
Atingeri de catifea,
Dăruindu-ne deplin
Dragostea, raiul divin,
Pun capul pe pieptul Său.
Mă iubește Dumnezeu.
poezie de Iulia Dragomir (9 ianuarie 2024)
Adăugat de Iulia Dragomir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stemă, poezii despre război, poezii despre rai, poezii despre fluturi, poezii despre dor sau poezii despre Dumnezeu
Îmi place
Pierdut printre gânduri îmi place să zbor
Spre căi nebătute, cu pasul ușor,
Spre vise mărețe, cu ochii închiși,
S-adulmec poteca plină de iriși;
Să-ncerc să te caut ca să te ating
Căci dorul de tine eu caut să-mi sting;
Să-ncerc să fac umbră pământului drag
Doar până sufletu-ți m-așteaptă în prag.
poezie de Nadia-Cosmina Prigoană
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de înalt
Îmi place teribil, lumină,
când ochii-ți râd în latente dorințe
vizitând aprig cele mai ascunse cotloane ale vortexului
în care se vindecă rănile cocorilor.
Îmi place când ghicesc în colțul buzelor rădăcina pasiunii
pentru ritmul mugurilor îndrăgostiți de rodiri.
Se aprinde chibritul viiturii
când zâmbetul zilei sărută flămând, primăvăratic cireașa căutării.
Mă preling din privirea adunată în zenitul viorelelor
în strugurii pleznind de zeama viselor.
Mă bucur de chipul anotimpului în care surâde viața.
Beau cu nesaț strălucirea.
Se împreună hulpav buzele petalelor în picanteria vremii.
Din inima anotimpurilor, mă petrec cu voia cerului.
Ce privilegiu pentru dorul de înalt! (11. mai 2019-Iulia Dragomir)
poezie de Iulia Dragomir (11 mai 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre anotimpuri, poezii despre înălțime, poezii despre superlative sau poezii despre struguri

Genune pe genune cheamă
M-am adunat în vârful sufletului,
am dat drumul stărilor amonte, la decolteul zorilor.
M-am adunat în jindul cascadei pentru susurul dulce
de dincolo de ruptura malului,
ca o peniță în mâna Lui Dumnezeu
ce scrie pe trupul tainei cu cerneala dăruitoare
de lumea ce o-ncape.
Am rămas cu ceea ce știu din înfruptările aerului.
Dacă m-au întâmpinat vlăstarii ferchezuiți de primăvară,
mi-i amintesc pleznind de entuziasmul căldurii,
dacă m-au așteptat cutremurătoare ploile,
mă pregătesc pentru inundații și proptele de vânt.
Când m-au urmat în pivnița inimii semințe de cer,
le-am udat rădăcina,
când au călcat pe chiștocul nopții
după eterice atingeri de zare,
m-am retras scorbură, scripcă de patos,
scotocind lemnul de cânt
și ca Magritte, mi-am lăsat mâna să picteze natura
între văz și orbire, între lumină și rătăcire.
Bag seamă, genune pe genune cheamă.
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre primăvară sau poezii despre pictură

Naturalețe
Să mă îndrăgostesc de tine a fost cel mai usor lucru care mi s-a întâmplat, poezie.
Te-am privit până în sufletul timpului
și mii de păsări au dat din aripi,
gândul s-a făcut zbor cu ochi scăpărători
la hrănitul zilelor în gânduri înflorite.
Mi-ai îmbrățișat calea
și m-am trezit trăind până la gâtul clipelor.
Aici sunt, în strigătul aerului.
Respiră-ți viața!
Să mă îndrăgostesc de tine a fost cea mai frumoasă călătorie înlăuntru,
între sinele timid și sinele dezlănțuit,
gata de naturalețea exprimării.
Bucură-te de libertate!
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre păsări sau poezii despre libertate