Ploaie
Ploaia, buruiană deasă,
vrea pământ de cer să țeasă,
și pe vechi și-atâtea căi
ploaia șterge pașii tăi ...
Pe unde-am iubit odată
crește buruiana beată,
părul tău se stinge-n ploi,
nu mai știm nici noi de noi,
și ca ploaie, și ca vânt,
ne tot pierdem în pământ ...
poezie clasică de Mihu Dragomir
Adăugat de Ion Bogdan

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.