Primăvara
Cu nourii tristețea prelungă se pierdu.
S-au reîntors cocorii și-aștept să vii și tu...
Credeam că vii, cu albul și mătăsosul șal,
Când vișinul cel tânăr a înflorit pe deal!
Cu brațele întinse visam și așteptam...
S-a auzit deodată un ciripit la geam!
Înmărmurit, la ușă am stat, am stat s-ascult:
Venise rândunica la cuibul de demult.
....
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii (1964)
Adăugat de Marian Olteanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Primăvara
Cu nourii tristetea prelungă se pierdu.
S-au reîntors cocorii si-astept să vii si tu...
Credeam că vii, cu albul si mătăsosul sal,
Când visinul cel tânăr a înflorit pe deal!
Cu bratele întinse visam si asteptam...
S-a auzit deodată un ciripit la geam!
Înmărmurit la usă am stat, am stat s-ascult:
Venise rândunica la cuibul de demult.
Oriunde rămurisul cel zvelt se alinta,
Vedeam cum se alintă în mers statura ta...
Înalta iarbă lină mi-o perindam prin mâni,
Câmpia mângâind-o pe unduiri de sâni...
Nicicând, nălucă albă, nu pot să te cuprind!
Suspin si azi, zadarnic, câmpia mângâind.
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii, 1964
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnul
Demult cocorii noptii prin cer s-aud vâslind...
Sa ne lasam în voia luntrasului, zâmbind...
distih de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărțire
Când am plecat, un ornic bătea din ceață rar,
Atât de rar, că timpul trecu pe lângă oră.
I-am auzit întâia bătaie amândoi,
Pierzându-se-n noiembrie prelungă și sonoră.
Poate mai bate încă momentul de atunci,
Poate-a tăcut îndată și-așteaptă să mai vie
Îmbrățișarea veche, din nou precum a fost,
Și lacrimile tale, în gara cenușie.
Cu limbile-i oprite pe palidul cadran,
Ne-a urmărit plecarea, de sus, ca o fereastră
De casă părăsită, cu-o rază frântă-n geam.
Nu l-ai simțit că este părtaș la jalea noastră?
Te-ai împăcat sau suferi de vremea ce-a crescut?
La ce visezi când ziua pe lampa ta se curmă
Și cade-n geam zăpada la ceasul cunoscut,
Tu, care-ai stat bătaia s-asculți, pe cea din urmă?
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Bea

Comentează! | Votează! | Copiază!

- om de stat
- Acum știu ce e acela un om de stat; este un politician mort. Avem nevoie de mai mulți oameni de stat.
definiție de Bob Edwards
Adăugat de Antonio Rado

Comentează! | Votează! | Copiază!
Statul... la sânul ..rii
Avem un stat, de n-ar mai sta,
Sta-i-ar în gât tot ce ne ia.
Că noi am vrut altfel de stat,
E stat de drept doar... la furat.
epigramă de Dan-Stelian Bura din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sferele
Se însera. Stam singur pe dealul meu natal.
S-a auzit în preajmă un foșnet stins de șal...
Eram în largul lumii ca un atom pierdut.
Când ai venit, tot cerul de astre s-a umplut!
Tăcuse universul ca la un semn. Curând
Se auzeau în preajmă doar ierbile crescând...
Tăceam. Apoi și firul de iarbă asculta,
În sfere depărtate cum cântă cineva...
...
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii (1964)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranta,
Pe acest drum am cerșit și eu de multe ori;
cu brațele întinse așteptam să cadă nădejdea...
citat din Camelia Oprița (22 octombrie 2007)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptam să cadă nădejdea
Și totuși speranța renaște în lumea de arșiță care trece prin sufletul omului. Cu brațele întinse, așteptam să cadă nădejdea, dar știam că această durere îmi va salva viața, că am datoria să caut în continuare izvorul printre pietrele arse.
poezie de Camelia Oprița (2017)
Adăugat de Dobrin Filip

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfere
Se însera. Stam singur pe dealul meu natal.
S-a auzit în preajmă un foșnet stins de șal...
Eram în largul lumii ca un atom pierdut.
Când ai venit, tot cerul de astre s-a umplut!
Tăcuse universul ca la un semn. Curând
Se auzeau în preajmă doar ierbile crescând...
Tăceam. Apoi și firul de iarbă asculta,
În sfere depărtate cum cântă cineva...
,,,
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

E o vreme de stat sub pămînt la răcoare...
E o vreme de stat sub pămînt, la răcoare
bînd vin din ulcele de lut frăgezit
încep de acum mari explozii solare
zăpezile veșnice-n munți s-au topit
E vipia-n toi, în nisipuri fierb ouă
în zbor se flambează cocorii și pier
și cei nenăscuți tot se roagă să plouă
prelate încinse ne-apasă din cer
Oh, Doamne, și umbra frunzarelor arde
termitele verii înoată-n mercur
iar timpul se sparge în foc de petarde
Tu vino cu mine, femeie, îți jur
te-oi face să rîzi și să nici n-ai habar de
fantasticul hades ce
spumegă-n jur!...
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rândunica
Copile, rândunica cât e de mică
Are și ea casa ei.
E harnică ca o furnică,
A fost înzestrată cu mult har de către zei.
Ea vine din țări îndepărtate,
Zburând peste pustiu fără ploaie,
Ca să vie la noi în țară
Și să facă casa ei din lut și paie!
Cuibul ei e-o casă mare
Pentru puii ei micuți.
Rândunica e o mamă iubitoare,
Copile, asta niciodată să nu uiți!
poezie pentru copii de Vladimir Potlog (4 mai 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a înnoptat devreme
I
S-a înnoptat devreme și astăzi, și-i târziu,
Și nici un gând în cartea de piatră n-am să scriu;
De soare toată ziua m-am tot ținut, arând,
Și s-a trecut și ziua de azi, nici nu știu când
Lumina nu mai este demult precum era.
Mereu lăsat-am cartea s-o scriu când s-o-nsera.
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasornicul meu
Am un Longines. Ceas excelent!
N-a stat un an nici un moment.
Odată doar a stat - regret -
A stat... la Marcu - amanet!
epigramă de George Ranetti
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre primăvară
De-atâtea nopti, sub nouri prelungi, posomorâti,
Mai dorm păunii iernii, pe câmpuri coborâti,
Si-abia-abia din somnul de marmură mai ies
Când Crivătul cu goarna îi sperie ades
Dar mâine-au să pornească, pe-al cerurilor drum,
Păunii albi ai iernii în stoluri ca de fum,
Si s-or zări departe cum strălucesc avan
Peneturi cu lumină de soare african,
S-or auzi cocorii ajunsi la Helespont,
Cu pliscuri de mătase bătând în orizont.
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii, 1964
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre primăvară
De-atâtea nopti, sub nouri prelungi, posomorâti,
Mai dorm păunii iernii, pe câmpuri coborâti,
Si-abia-abia din somnul de marmură mai ies
Când Crivătul cu goarna îi sperie ades
Dar mâine-au să pornească, pe-al cerurilor drum,
Păunii albi ai iernii în stoluri ca de fum,
Si s-or zări departe cum strălucesc avan
Peneturi cu lumină de soare african,
S-or auzi cocorii ajunsi la Helespont,
Cu pliscuri de mătase bătând în orizont.
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Legea secretului de stat
Mă-ntreb, când ții secret, drăguță,
Că ai amantă, însurat,
Și stai prea mult pe la mândruță,
Se cheamă că-i "secret de stat"?
epigramă de Ioan Fărcaș din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă pe Pământ
Cocorii au plecat demult
Cad frunze pe alei
Și vântul toamnei îl ascult
Prin crengile de tei
Văd frunzele cum cad din ram
Și tremură în vânt
Se-aprind gutuile în geam
E toamnă pe Pământ
Și florile s-au veștejit
Și berzele s-au dus
Și zilele s-au risipit
Și crinii au apus
Și nopțile parcă prea lungi
Mai văd un răsărit
Și plopi cu umbrele prelungi
Gonesc un asfințit...
Și vara ce ne-a părăsit
Cu-a florilor veșmânt
Ori nu a fost ori n-a venit
E toamnă pe Pământ.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Și totuși speranța renaște în lumea de arșiță care trece prin sufletul omului...
Cu brațele întinse, așteptam să cadă nădejdea.
Camelia Oprița în Cum pot sădi urmele tale în drumul vieții mele?
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea adevărată numai lucrurile statornice o pot făuri.
citat celebru din Eusebiu Camilar
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
De pe deal
Pe dealul negru și sălbatic,
Ca pe-un grumaz voinic de fiară,
Privind apusul singuratic
Noi amândoi am stat asară.
De arcul fin al mâinii tale
Îmbrățișați am stat sub pom,
Că de departe de pe vale
Păream noi doi un singur om.
Pe coasta dinspre Cetățuie
Cu fumul alb în nouri suri,
Vedeam un negru tren cum suie
Ca o omidă prin păduri.
...
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!