Așteptam să cadă nădejdea
Și totuși speranța renaște în lumea de arșiță care trece prin sufletul omului. Cu brațele întinse, așteptam să cadă nădejdea, dar știam că această durere îmi va salva viața, că am datoria să caut în continuare izvorul printre pietrele arse.
poezie de Camelia Oprița (2017)
Adăugat de Dobrin Filip

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.