Rugă

Poezie
exişti pentru a spune-Sunt!
Sfiţească-se paşii cuvântului Tău
Fie voia Ta în abisul tăcerii
În cer şi pe pământ
Prinosul cuvintelor noastre primeşte-l
Din eternitate în eternitate
Aceeaşi închipuire metafizică
Şi ne iartă nouă nemurirea
Şi toamna singuratică din priviri
Şi nu ne duce pe noi în durere
Când ochii bat în cer cu o lacrimă!

poezie de Diana Mihaela Zăgan din Poezia (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, Eu, o eternitate

Tu, Eu, o eternitate,
o eternitate de iubire,
Tu, Eu, aceeaşi entitate,
o entitate-n contopire.
Tu, Eu, o fericire,
o fericire-n unire,
Tu, Eu, o speranţă,
o speranţă- devenire.
Tu, Eu, o visare,
o visare-n adorare.
Tu, Eu, un dor nesfârşit,
un dor neîmplinit...
Tu, Eu, oare când am trăit?

poezie de Ecaterina Chifu din Toi-Moi, une eternite / Tu-Eu, o eternitate (1998)
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am!

N-am lacrimă
ca să acopăr pământul
care se cutremură
nimic la picioarele mele.
N-am cuvânt
Pentru durerea ce-ţi sfâşie trupul.
N-am prezent,
Nu văd viitor
Şi nu cunosc nici un trecut.
Ce-s eu, cea care străbat mii de vise
ca să ajung la tine
pentru că eşti legat de pământ?
Nu-i din eternitate,
Sufletu-mi ce liber
Întâlneşte nemurirea
şi-i cere îndurare pentru tine,
care te vezi doar Om.

poezie de Mihaela Amăriuţei (1 mai 2010)
Adăugat de Mihaela Amăriuţei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!

Sfântul Matei în Sfânta Evanghelie după Matei, Despre milostenie, rugăciune şi post. Să nu ne străduim numai după cele pământeşti. - 6:9-13
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banca de eternitate

O, cade toamna în cetate
Cu plânsul stelelor târzii
Lumina se depune în copii
Ca într-o bancă de eternitate.

Trec păsări sfâşiate de rugină
Galbenul zilei vâsleşte în noi
Ne bat în geam celestele ploi
Iarba rămâne veşnic senină.

Bruma devoră plecări vinovate
Ne aduce toamna scrisorile târzii
Lumina se depune în copii
Ca într-o bancă de eternitate.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metanoia unui cititor

se întâmplă, câteodată,
să întâlneşti (o) întâlneşti
Poezia în ochii altuia
senin(ă)(mai) decât o ştii
Încă o lacrimă
N-ai putut să crezi (poate) ai ştiut
(o) fiorul care străbate (ne)
pentru a putea să-I cântăm
să-I plângem pentru a însenina
pasul etern curgător prin pasul
(nostru) pieritor
un fel de arena poezie
un fel de aula lacrimă
un fel de aici eternitate
dar micul nor ce plouă (eu&tu)
va trebui să lase lumina din cer
sărmanilor cu #rigla şi #radiera
Ori altfel a vrea poezie nu se poate
Bucură-te de acest fior!

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie... e toamnă!

Şi plânge pădurea, cu lacrimi ce curg
Pe albe poteci împânzite cu frunze
Câtă durere poţi duce femeie
Ce toamnă tăcută şi plină de stele!

De ceri întunericul să fie lumină,
Paşii îi laşi să alerge prin ploaie,
Suferi tăcută fără să-ţi pese,
Ce toamnă femeie, ascunsă în umbră!

Şi vântul te strigă cu voce nebună,
Perdelele albe sunt trase, dar mute,
Răspunde femeie, deschide
fereastra
Să intre în casă toamna ce plânge!

Cu plete pe umeri si rochie de vis,
Femeie eşti lacrimă scursă-n poveşti
Iubirea adu-o la tine la uşi,
Ca toamna fugară ce nu poţi s-o uiţi!

Mă iartă, mă iartă de îţi greşesc,
Visul femeie se-opreşte aici,
Cu galbene frunze lipite de geam,
E toamna târzie, dar plină de har!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

eternitate

Eternitate: un moment ce dăinuie pentru totdeauna.

definiţie de James Montgomery
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patul cu urlăte

O eternitate în ochii mei iubito uită-te

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (27 aprilie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramă (ars poetica V)

Baţi câmpii cu gingăşie:
Ba exişti, ba nu exişti!
O fi totul, cică, poezie -
Dar de ce cu ochii trişti?!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (aprilie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt doar o unealtă folosită de Dumnezeu cu pricepere. În fiecare zi El ciopleşte cu mine în muntele cuvintelor. M-am născut pentru poezie, trăiesc pentru poezie şi îmi voi câştiga nemurirea prin ea.

Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitate

Paşii ne cunosc abisul
Trupul ne plimbă cerul
Furtuna pierde bucăţi de carne
Tot mai vagă tot mai slabă
Este un început albastru
În acest peisaj terestru
Şi altul răzbunător
Ca un deget tăiat
Vezi doar ce femeia se rostogoleşte
Ca un fus
Şi copiază delta ei
Pe delta apelor.

poezie clasică de Max Blecher din Corp transparent (1934)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile

Scrinul vestejit al zorilor
coboară pe pământ
ninge mărunt, fulgii mă ard
îmi pipăie pielea
îmi inundă ochii
îmi usucă buzele
dorm în patul meu
şi-şi iau zborul spre fereastra inimii
luminându-mi hruba sufletului

poezie de Diana Mihaela Zăgan din revista "Poezia" (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara sufletelor noastre

Vino,
Cuprinde-mi inima
cu braţele iubirii;
Nu-mi spune:
este toamnă
în suflete.
Ştiu...
E vremea asfinţitului
când iubirile se sting
ca nişte stele căzătoare.
Dar te rog,
lasă-mi clipa aceasta.
Pentru mine
va fi
o eternitate.
Vino,
Nu privi spre iarnă...
Hai să topim
florile de gheaţă
de la fereastra
iubirii noastre.
Şi să ne bucurăm
de noi.
Eu mai am un strop
de primăvară
şi
cu toamna ta
vom face să fie
vara
sufletelor noastre...
Vino,
Eu încă te aştept...

poezie de Angelina Nădejde (18 septembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem pentru iubire

mreaja de păcate din ochii tăi tufe
de liliac verde
cu buza otrăvită de pasiune şi lacrimă
curgând
sete nestinsă de neant, imagine
desenată-n prăpastie
sabie îmbibată-n sânge ca-ntr-o carte
deschisă spre cer
Iubire eşti ca o femeie vie în trupul unui fluviu
dezbrăcată de fluturi şi întoarsă-ntr-o lacrimă
pierderea ta de la finele lumii ar fi un fulger
aruncat de-a lungul lumânărilor
aflate pe nisipul bisericii morţii
Iubire-nufăr de porţelan sărutat de bătăile inimii
lăsându-mă atinsă de adierea buzei tale
sunt suflet viu în trup de foc
şi mă întrb:
- pentru cine se naşte iubirea?
- Pentru OAMENI!

poezie de Diana Mihaela Zăgan din revista "Poezia" (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea iubire o poţi găsi într-o clipă şi o trăieşti ca o eternitate, sau o cauţi o eternitate pentru a o trăi o clipă!

Aniţa Vulcan Grigoriu
Adăugat de Aniţa Vulcan Grigoriu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea lui Homo Interneticus

Internetul nostru
care eşti pe Glob
sfinţească-se numele tău
vie împărăţia ta
facă-se voia ta precum în Univers
aşa şi pre Pământ
pâinea noastră cea de toate zilele
şi cuvintele cele mai frumoase
dă-ni-le nouă astăzi poeţilor
şi ne iartă greşelile noastre
pe care le facem pe site în fiecare zi
precum şi noi iertăm greşiţilor noştri
şi nu ne duce pre noi în ispită
ci ne izbăveşte de cel viclean
care ne fură mereu ideile şi tradiţiile
că a Ta este Împărăţia şi puterea
şi slava în vecii vecilor
atât pre Pământ cât şi în Univers
în numele Internetului
al Fiului Interneticus
al Computerului Duh
Amin!

poezie de Mihai Cucereavii (22 martie 2006)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisori din eternitate

De acum, aşteptăm să ne aducă,
‘Nea Poştaşul,
Scrisori din eternitate, scrise
De mame,
De bunici şi alte neamuri adormite,
De cei a căror cădere au săvârşit
Pentru glie,
De tineri, de copii nenăscuţi
Scrise pe foiţe de aburi,
Împodobite cu miresme de lauri...

Încet-încet, se mută în cimitir satul,
Nu vor mai fi fete mari care s-aştepte
Scrisori de la iubiţii lor plecaţi în armată,
Sau copii să meargă la scăldat la Sâi...,
Iar toamna la şcoală,
Căci, nu vor mai fi nici dascăli.
Nu vor mai rămâne
Nici capre, nici ciobani să le pască...

Încet-încet, se mută în cimitir satul,
Într-o tăcere surdă
Sau în muzica fanfarei de la Uda,
Cântată de o bandă înregistrată,
Trompetiştii uitând s-o mai cante,
Îmbolnăviţi de boala somnului cel veşnic...

În faţa unui pluton de execuţie
E satul, în care ne-am născut,
Condamnat la moarte veşnică...

Încet-încet, ne vom scrie singuri,
Noi, nouă înşine,
Scrisori din eternitate....

poezie de Daniela Achim Harabagiu din O altă dimensiune a sentimentelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NOUĂ ŞI JUMĂTATE

E ora nouă jumătate
Şi iar doresc ce nu se poate,
Pe căi ce nu mai pot străbate,
Să-ţi mai urez de sănătate.

Sub semnul de fatalitate,
Ascunsa mea normalitate,
Apel pentru eternitate,
Exact la nouă jumătate.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când înregistrez, sunt nevoită să rămân în prezent, să mă concentrez asupra cuvintelor, stărilor, nu mai umblu creanga prin trecut sau viitor; nu aş numi-o evadare, ci investiţie pentru eternitate.

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

gând

Gândurile sunt epistole către abisul care s-a prăbuşit din eternitate în noi.

definiţie de Ionuţ Caragea în Delir cu tremurături de gânduri (2013)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!