Rugă
Poezie
exiști pentru a spune-Sunt!
Sfițească-se pașii cuvântului Tău
Fie voia Ta în abisul tăcerii
În cer și pe pământ
Prinosul cuvintelor noastre primește-l
Din eternitate în eternitate
Aceeași închipuire metafizică
Și ne iartă nouă nemurirea
Și toamna singuratică din priviri
Și nu ne duce pe noi în durere
Când ochii bat în cer cu o lacrimă!
poezie de Diana Mihaela Zăgan din Poezia (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Diana Mihaela Zăgan. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.