Eternitate

Paşii ne cunosc abisul
Trupul ne plimbă cerul
Furtuna pierde bucăţi de carne
Tot mai vagă tot mai slabă
Este un început albastru
În acest peisaj terestru
Şi altul răzbunător
Ca un deget tăiat
Vezi doar ce femeia se rostogoleşte
Ca un fus
Şi copiază delta ei
Pe delta apelor.

poezie clasică de Max Blecher din Corp transparent (1934)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delta, in ruga

Doamne-al nostru, zeule de seara,
Om al trudei si-al lucrarii sfant,
De cand intra Dunarea in tara
Ni-i si noua bine pe pamant.

Gaste, pelicani, gaini si rate,
Sturioni care-o strabat invers,
Delta ei, miracol cu trei brate
Ce tin Marea Neagra-n Univers.

Doamne-al nostru, luminis de ape,
Trestiis in veci necunoscut,
Da-le apa ei sa se adape
Vitelor plecate la pascut.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervaţia de zimbri
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi place să fiu etichetată ca "disponibilă", doar pentru că sunt singură.

citat din Delta Burke
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delta este un fluviu intrat în derivă.

aforism de David Boia (6 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

deltă

Delta este un fluviu despletit.

definiţie aforistică de Mihail Mataringa (18 aprilie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi cântă surdo-muţii despre tine

Îngenunchează lacrima nătângă
Pe buzele uscate-n aşteptare,
Învaţă să înoate-n delta stângă
Şi-n pieptul tău să-şi caute vărsare.

O poartă-n aripi lebede rănite
De-atâtea zări zburate prin furtună,
Iar valurile mării, gârbovite,
Din sânii mei, cu sete o adună.

Se strâng pe-obraji orchestrele tardive,
Viori amanetate prin suspine,
Solfegiile zac pe portative
Şi-mi cântă surdo-muţii despre tine.

Tăcerea lor îmi smulge insomnia,
Îmi coase lotuşi albi in mii de aţe,
Îmi fură de pe tâmple nebunia
Şi-mi ninge mâneci lungi pe antebraţe.

Mi-e trupul doar o scriere pe humă,
O lumânare ceruind pe sfeşnic,
O salcie înmugurită-n brumă,
Un front de est, tulburător de veşnic.

În delta cu egrete divorţate
De cuibul lor menit la prăbuşire,
Tot cântă surdo-muţii a păcate
Şi-a nuferi condamnaţi la înflorire!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa este o călătorie pentru care nu am hartă.

definiţie de Delta Goodrem
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă amorul propriu este izvorul narcisismului, Facebook este delta sa.

citat din Robert Ionescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou în albastru

femeia de albastru
de ochi albaştri
de inimă albastră
se îmbracă albastru
are o coroană de myosotis albastră
umblă călare pe un animal marin albastru
se ascunde după o uşă albastră
citeşte din cărţi albastre
se împrieteneşte cu personaje albastre
sub cupola şi pereţii propriei chilii în albastru
tot ce gândeşte e albastru
tot ce atinge devine albastru
nu se lasă modelată decât
de mâinile tale albastre
îi bate un vânt albastru
un suflet albastru sălăşluieşte în ea
în trupul ei minion şi albastru
seduce cu lumina ei albastră
pirogravează o inimă albastră
pe care ţi-o lipeşte îngrijit cu o pastă albastră
îţi zâmbeşte albastru
face cale-ntoarsă albastră
în paginile aceleiaşi vieţi albastre

deschide fereastra albastră
tot ce se întâmplă a timp şi anotimp
e acest albastru al unei unice dimineţi albastre

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acest început repetat...

Poate de aceea nu-mi găsesc locul
uimită de atâta sens dat începuturilor
stau sprijinit în noul toiag,
în voia gândurilor intuindu-mi jocul
Nu mai sunt însetat
îmi a înzestra cu suflet, Sufletul...
cât mai cred cu candoare
în acest început repetat...
‘'trebuie stinşi tăciunii rămaşi''
îmi spun, repetându-mi... în van
simt cum bucăţi din mine se rup
sau iar se vor pierde
în Povestea noului an...
02.01.2021

poezie de Daniela Pârvu Dorin din personale, Amprente (2 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

deltă

Omega fluviului e... Delta.

definiţie aforistică de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se aşteaptă de la tine să-ţi aminteşti şi totuşi să ierţi.

citat din Delta Burke
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna zice...

Furtuna zice: Eu cunosc
Pe oameni că le sunt duşmană!
Iar bruma zice: Îi cunosc
Şi eu, că 'n suflet le fac rană!
Dar soarele râdea: 'i cunosc
Mai bine eu, că le dau hrană!

poezie celebră de Carmen Sylva din Cântece şi sonete
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memorialistica ţine de delta literaturii. Uneori, chiar de mlaştina ei.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

România

Am un stil inconfundabil in a scrie poezie
Se perindă-n faţă oameni si o tonă de hârtie
In final ţes o poveste despre ieri si despre azi
Despre norii prinşi de cerul in albastru de topaz.

Pasul meu coboară munţii si străbate lunca verde
Pasul meu trece pârâul, călcând pietre după pietre
Pasul meu nu-i şovăielnic nici când frigul mă cuprinde
Mă-ncălzesc cu vers fierbinte din o mie de cuvinte.

Port cu mine scris in sânge, gânduri care imi sunt dragi
România e Ardealul cu pădurile de fagi
România e Danubiu, delta si Moldova toată
România este marea, România mi-este vatră.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumitru Pelican a fost ales senator de Tulcea, pentru a fi aproape de Delta Dunării.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt de primăvară

Chem vântul să-mi spună de ce mi se pare
că cerul e negru şi plouă întruna,
cad stele în noapte, frumosul dispare,
pe valuri de mare, aleargă furtuna.

- E doar o părere - îmi spune, în grabă-
ce vezi e doar noaptea, nu-i ploaie - e rouă,
iar stelele nu cad, vederea ţi-e slabă.
Furtună? Nici vorbă! Vezi luna? E nouă!

-Şi-atunci, te întreb: ce-o fi, oare, cu mine?
Nelinişti m-apasă şi griji mă omoară!
-Se-ntâmplă la oameni, ba chiar când e bine,
să simtă ca tine, doar e primăvară!

În "Cărţile junglei", o carte mai veche,
e timpul când vorbele sunt înnoite,
când tot ce e viu îşi visează pereche,
iar gândul te poartă spre ţărmuri dorite.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul

Nu vezi că cerul este cu tine?
îţi spune "atinge-mă", dar nu mă pângări!
Este mersul cerului printre planete,
printre fiinţele omeneşti şi extraterestre,
cerul te mângâie şi tu nu îl vezi?
Cerul şi timpul petrec împreună drumul
care duce spre infinit
şi către Lumina care-l pătrunde,
cerul este pavat cu respiraţia ta,
cerul se joacă în zbor cu plămânii tăi,
dezmierdându-te cu un suflu terestru
şi cu o energie eternă,
care se plimbă prin Universurile cerului
şi printre stelele destinului, cerul se lasă pătruns de zânele Soarelui
şi se mângâie unul pe altul,
spunând "ce soartă grea avem"
cu pământenii acestui Pământ destin,
ce îşi duc destinul sortit
de atâta trudă şi viaţă-n derivă...
Este cerul pe care tu nu-l vezi,
dar îl vezi în inima ta, cum te roagă să-l ierţi
când nu mai poate a te ajuta
cu răsuflarea sa Divină
şi te invită-n călătoria sa printre astre,
ca să culegeţi împreună florile cerului
care au mai rămas curate.
Printre Stele Lumină pipăie şi îl alintă
cu o floare vie de viaţă
ruptă din sufletul tău,
ca o recompensă pentru darul ce-l porţi.
Pune-i în piept floarea de mire
şi dăruieşte-i mireasa purităţii,
ca să poată a petrece la nunta terestră,
cuvânt de iubire şi dragoste celestă, iubeşte cerul ce te învăluie în mantie albastră,
şi cu o privire te roagă să-l ierţi,
că nu a putut fi mai aspru cu tine, om,
ca tu să nu te speli pe mâini cu el.
Aleargă prin cer cu smerenie
şi strânge-l la pieptul tău,
ca pe o iconă ce poartă pe îngeri,
chiar de nu poţi a-l vedea,
prin straturi de mir şi dezmierdare.
Cultivă cerul cu flacăra ruptă din inimă
şi aşeaz-o pe-o rază din Soare,
ca să se simtă ca o floare
ce poartă curcubeul în zare.
Priveşte cerul cu dragoste şi pipăie-l dacă eşti în stare,
ca apoi să-l aşezi în palmă
şi să dormiţi în patul cu puf din nori!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia aceasta

Femeia aceasta
care se plimbă
dintr-un cer în altul
răsuceşte cuvîntul
ca pe-un jungher
Femeia aceasta
cu zîmbetul
ca floarea-de-colţ
şi umbra de sare
biciuind
spiralele nopţii
Femeia aceasta
pe urmele căreia
rotundul timpului
se zvîrcoleşte
ca un lasou
- o, cît de simplu
pentru o lume în care au murit
toate focurile de tabără! –
Femeia aceasta
nu trebuia
să fiu eu

poezie de Ştefania Hănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degete?

Lasă-mă să-ţi spun acum
despre femeia fără degete:
A venit într-o seară,
pe când lipeam cearşaful de ferestre,
ca să fac baia de seară.
Eram gol până-n deget
şi ea era femeia oarbă şi fără niciun deget
în deget.
Când m-a pipăit gol, s-a speriat
şi mi-a spus să-i pun mâna pe sân să-mi confirme;
când mi-am agăţat degetul de sfârcul ei alb
mi l-a furat în ventricul
şi a dispărut cum a venit.
Şi la prietenul meu din camera vecină,
şi la vecinul prietenului meu din camera vecină,
tot câte un deget.
Clădirea fără deget este porecla clădirii noastre.

Aceasta-i povestea femeii care n-avea niciun deget.

poezie de Gherasim Luca din revista "Alge", nr. 13
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj de toamnă

Strop cu strop, ploaia biciuie frunzele de bananier.
Binecuvântat e cel care desenează asemenea peisaj melancolic:

Bolta luxuriantă şi întunecată a copacilor îngemănaţi,
fluviul lung vălurind alb şi catifelat spre zare.

Ridic plosca cu vin, beată de-atâtea râuri şi dealuri.
Ruscsacul meu, respirând raze de lună, e plin cu poeme.

Priveşte – şi iubeşte tot ce vezi.
Oricine se pierde-n acest peisaj va fi fermecat.

poezie de Ho Xuan Huong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!